www.profamilia.ro /sacramente.asp?tainaspovedaniei=5
 
 SACRAMENTE 

Taina Spovedaniei
achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

Inapoi la cuprins

CE PACAT MARE FACE CEL CE, DIN RUSINE,
NU-SI MARTURISESTE VREUN PACAT DE MOARTE

"Fiti treji, privegheati, pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla ca un leu racnind, cautând pe cine sa înghita", ne spune Sfântul Apostol Petru, în prima sa Epistola (5, 8). Si, într-adevar, asa este. Diavolul este pururea în preajma noastra si face tot ce-i sta în putinta ca sa ne împiedice de la întoarcerea catre Dumnezeu. Si fiindca bine se stie ca noi prin marturisire ne întoarcem de la pacatele noastre la Dumnezeu, în scaunul marturisirii ne ispiteste mai mult. Stiti cum face diavolul? Ca lupul care prinde oaia de gâtlej, ca sa nu poata zbiera. Asa si diavolul, mai întâi ne astupa gura, când mergem la marturisire, umplându-ne cu simtul rusinii, ca astfel, nemarturisindu-ne pacatele, sa ramânem tot în stapânirea lui.

Stiti ce pacat face cel ce din rusine nu-si marturiseste vreun pacat de moarte? Sacrilegiu, adica unul dintre cele mai groaznice pacat, batându-si joc de lucrurile sfinte si de însusi Dumnezeu.

Cel ce cu stiinta si cu vointa ascunde vreun pacat greu la spovedanie, nu dobândeste iertarea pacatelor sale. Ca sa întelegeti mai bine aceasta învatatura a Bisericii, închipuiti-va o usa încuiata cu mai multe lacate. Descuiem unul, doua, trei, dar usa tot nu se deschide, pâna nu le descuiem si pe cele din urma. Tot asa sunt si pacatele de moarte, ele sunt lacate, încuietori pe usa raiului. Noi nu putem deschide aceasta usa pâna nu deschidem toate lacatele, pâna nu ne marturisim toate pacatele.

Cel ce s-a marturisit o data în mod sacrileg, tainuind cu stiinta si cu vointa vreun pacat de moarte, se expune la primejdia ca toate marturisirile de dupa aceea sa nu aiba nici un pret. Un astfel de nefericit trebuie sa-si spovedeasca nu numai pacatele pe care le-a ascuns, ci toate pacatele câte le-a facut de la marturisirea sacrilega anterioara, chiar si daca au fost spovedite odata. Si lucrul este usor de înteles. Ati facut vreodata vreo adaugare de mai multi numeri? Adaugând, ati lasat vreodata un numar înafara? Bun e rezultatul? Nu. Ce trebuie sa faceti? Sa adaugati din nou, nu-i asa? Si pâna nu veti adauga toti numerii, rezultatul nu va fi bun. Ori, daca încheiem o haina cu nasturi mai multi, iar un nasture nu l-am încheiat, ce facem? Descheiem din nou toti nasturii, si-i încheiem a doua oara bine, nu-i asa?

Cel ce tainuie, cu vointa si cu stiinta vreun pacat de moarte, îsi amaraste viata. Origene, un mare barbat al Bisericii,spunea: "Pacatul tainuit asemenea este unei mâncari pe care n-o poate mistui stomacul nostru, si ramâne în stomac, îmbolnavindu-ne". Sfântul Bernardin zice ca pacatul tainuit este asemenea gunoiului pe care o slujnica lenesa l-a lasat într-un colt al casei, de împute toata casa. Iar Sfântul Ambroziu ne spune ca pacatul tainuit ne biciuieste constiinta, ne sfâsie sufletul si ne umple inima de frica si de cutremur.

Cel ce cu vointa si cu stiinta nu-si marturiseste vreun pacat de moarte, este în primejdia de a muri nemarturisit. Sfântul Bonaventura zice ca pacatul nemarturisit este asemenea unui buboi care, neputând izbucni în afara, strica sângele omului si-n final îi aduce pieirea. Si este asemenea unei corabii cu mai multe sparturi, dintre care am astupat toate gaurile cele mici, dar cea mai mare am lasat-o neastupata. Chiar de aceea, acelasi Sfânt Parinte ne da sfatul ca sa ne spovedim mai întâi pacatul cel mai rusinos si cel mai greu, iar celelalte vor merge mai usor. Sa-l batem mai întâi pe conducatorul oastei si sa-l ucidem, si atunci soldatii se vor preda, pierzându-si capetele, si biruinta va fi a noastra. Iar daca nicicum nu cutezam sa ne spovedim pacatul acesta rusinos, sa-i spunem preotului la sfârsitul marturisirii în felul acesta: "Parinte, mai am un pacat, pe care mi-e rusine sa-l spun". Si atunci preotul ne va ajuta ca noi sa ne marturisim si acest pacat.

Si acum sa vedem câteva pilde despre ceea ce au patit o seama de oameni carora le-a fost rusina sa-si spovedeasca pacatele. Le reproducem din cartea numita "Catehetul" a Sfântului Alfonso Maria de Liguori:

Într-un oras din Italia traia odata o doamna de neam mare, foarte cucernica. Pe patul mortii ea se spovedi si se cumineca, si muri în faima de sfânta. Fata ei, crestina foarte buna, se ruga zilnic pentru sufletul mamei sale, ca sa o stie cât mai curând fericita. Într-o seara, pe când se ruga ca de obicei lui Dumnezeu, auzi un zgomot îngrozitor la usa. Se uita într-acolo, si vazu un porc arzând, care mirosea îngrozitor. Speriata peste masura de aceasta aratare, încerca sa se arunce pe fereastra, dar în clipa aceea auzi un glas care se îndrepta catre ea: "Ramâi, fata mea, ramâi; eu sunt, nefericita ta mama, care era considerata de oameni drept sfânta. Ca de obicei, m-a condamnat la iad pentru pacatele cele rusinoase pe care le-am facut cu tatal tau, si pe care niciodata nu le-am marturisit. Nu te mai ruga pentru mine lui Dumnezeu, pentru ca prin aceasta îmi maresti chinurile". Dupa aceste cuvinte aratarea tipa o data groaznic si se facu nevazuta.

Regele Augubert al Angliei, care traia pe vremea când Anglia înca nu se dezbinase de singura Biserica adevarata a Romei, avea o fata foarte frumoasa, a carei mâna o cerusera o multime de printi. Întrebând-o tatal sau ce raspuns sa dea petitorilor, fata îi raspunse ca n-are de gând sa se marite niciodata, pentru ca s-a legat sa traiasca în virginitate pâna la moarte. Regele, necajit peste masura pentru hotarârea fetei sale, pleca la Roma si ceru o dezlegare de la Papa, ca astfel fata sa se poata marita. Dar fata ramase neclintita în hotarârea ei si declara ca nu vrea alt mire decât pe Isus Cristos. Se mai ruga de tatal sau s-o lase sa se retraga într-un castel izolat. Regele, ce era sa faca, s-a învoit si la aceasta, dar a rugat-o sa primeasca în preajma curteni pentru ca sa traiasca conform rangului sau. Dupa ce s-a retras în castelul acela, a început sa traiasca o viata foarte crestineasca, cu post si rugaciune, se spovedea des si se cumineca si mai des; afara de aceea, mai îngrijea si de bolnavii din apropiere. Traind o viata atât de aspra, într-una din zile se îmbolnavi si muri înca foarte tânara.

Doica ei, care o iubea peste masura, se ruga într-o noapte pentru sufletul principesei. Iata însa ca deodata auzi o detunatura destul de puternica si apoi îi aparu o fata, cuprinsa în întregime de foc si înconjurata de zeci de draci, care începu sa-i vorbeasca: "Sa stii ca eu sunt nefericita fata a regelui Augubert". "Cum? - întreba doica. Dupa o viata atât de sfânta sa fii judecata în iad? Se poate una ca asta?" "Da, am fost osândita la muncile iadului, si înca cu tot dreptul. Iata pentru ce. Adu-ti numai aminte ca, pe când eram înca fetiscana, foarte îmi placea ca un servitor de-al nostru sa-mi citeasca dintr-o carte. Se întâmpla odata ca, dupa citirea unei povesti frumoase, îmi apuca mâna si mi-o saruta. Si atunci diavolul asa m-a ispitit de groaznic, încât am savârsit un mare pacat cu servitorul acela, atât de frumos. Dupa ce mi-am dat seama de fapta facuta, m-am dus sa ma spovedesc, dar mi-a fost rusine sa spun pacatul. Am început apoi sa fac pocainta, sa postesc, sa ma rog, sa fac milostenie, în nadejdea ca Dumnezeu îmi va ierta pacatul si fara a-l spovedi. Când eram pe patul de moarte, îi spusei preotului care m-a spovedit ca sunt o pacatoasa mare, dar pacatul meu cel mai mare tot nu l-am spus, ca-mi era rusine si frica si groaza de parerea pe care si-o va face în cazul acela preotul despre mine. Nu peste mult timp am murit, iar acum sunt osândita la muncile iadului pentru vecie."

Dupa ce-si ispravi povestea, aratarea disparu, facând un zgomot înfricosator si lasând dupa sine un miros insuportabil, de care doica nu a putut scapa multe zile.

Iata doua întâmplari adevarate pe care le povesteste însusi Sfântul Alfonso Maria de Liguori. Din aceste pilde graitoare, oricine îsi poate da seama usor ce pacat mare face cel ce, din rusine, nu-si marturiseste vreun pacat de moarte.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sacramente.asp?tainaspovedaniei=5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor