www.profamilia.ro /sacramente.asp?tainaspovedaniei=4
 
 SACRAMENTE 

Taina Spovedaniei
achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

Inapoi la cuprins

SA NU NE FIE RUSINE A NE SPOVEDI PACATELE

Nu este placut a-ti marturisi pacatele în orice împrejurare. Oricum ar fi omul, totdeauna are ceva de ascuns, daca nu fapte, cel putin gânduri si pofte ascunse si rusinoase, asa ca nu e de mirare ca oricare crestin roseste sub patrafir. Sa ne aducem aminte însa, înca o data, de rugaciunea de dupa ectenia mortilor, care zice: "Ca nu este om care sa fie viu si sa nu pacatuiasca, numai Tu singur esti fara de pacat, dreptatea Ta este dreptate în veac si cuvântul Tau este adevar", si nu ne va fi rusine a ne marturisi pacatele.

Pentru a ne feri de aceasta însusire atât de rea a celor mai multi pacatosi, aduc aici câteva pilde, din care putem învata multe lucruri bune.

Un elev al marelui filosof Socrate, intra tocmai într-o casa rau famata, când din întâmplare trecuse pe acolo marele sau învatator. De rusine el s-a ascuns în casa cu speranta ca nu-l va afla marele sau dascal, dar Socrate a intrat în casa si a strigat din toate puterile: "Fiule, vino afara. Ca a iesi din casa aceasta nu e rusine, pe când a intra în ea este rusinea rusinilor". Tot asa i s-ar putea striga si pacatosului, caruia îi este rusine a se spovedi. Acestuia i s-ar putea zice: "Rusine e sa faci pacatul, dar a te debarasa de el, a-l spovedi, a-l marturisi înaintea preotului, nu este nici o rusine".

La Sfântul Francisc de Sales, Episcopul orasului Geneva, veni odata un domn bine îmbracat, sa se intereseze când s-ar putea spovedi. Domnul se purta cât se poate de timid si era foarte rusinat. "Ce ati crede despre mine, Preasfintite, daca V-as marturisi toate pacatele mele cele rusinoase?", întreba la sfârsit domnul cel bine îmbracat. "Te-as considera drept un sfânt - raspunse Sfântul Francisc - pentru ca numai sfintii si-au marturisit fara nici o sfiala pacatele". Domnul, la auzul acestui raspuns neasteptat, începu a prinde curaj, si facu numaidecât o marturisire completa a pacatelor sale.

Sfântul Bernardin povesteste despre un preot cucernic ca, trecând odata prin biserica, tocmai când spovedeau mai multi preoti o multime mare de credinciosi, l-ar fi vazut pe diavolul, amestecându-se si el printre multimea credinciosilor. Preotul îl întreba: "Ce cauti aici?" Diavolul raspunse: "Dau înapoi ceea ce am furat". "Ce-i asta si ce vrei sa spui cu aceasta?", îl întreba din nou preotul. "Dau înapoi rusinea", raspunse diavolul. "Când au facut pacatele care le marturisesc astazi credinciosii acestia, eu le furasem rusinea, pentru ca sa-i încurc tot mai mult în pacate; iar acuma, când au venit la marturisire, le-o dau înapoi, pentru ca sa le fie rusine a-si marturisi pacatele". Acelasi lucru ni-l spune si Sfântul Ioan Gura de Aur: "Diavolul face tocmai contrarul fata de ceea ce face Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu ne-a dat simtul rusinii pe care-l simtim îndata ce am facut vreun pacat, în timpul marturisirii vrea însa sa ne dea încredere în noi însine. Pe când diavolul ne da încrederea în clipa pacatuirii, iar la spovedanie ne umple cu simtul rusinii".

Oricare preot adevarat se poate doar bucura când îi marturiseste cineva vreun pacat mai mare.

Pilda Sfântului Francisc de Sales cred ca a fost destul de graitoare. Si sa ma credeti, dragi cititori, ca nu exista pentru un bun preot o mai mare bucurie decât când vede ca un credincios, în timpul marturisirii, se mântuieste de un mare pacat. Preotul bun este asemenea unui pescar, care se bucura cu atât mai mult cu cât prinde un peste mai mare. De aceea a si rânduit Dumnezeu ca, uneori, si cei mai mari pacatosi sa se faca preoti, si astfel sa fie cu atât mai milostivi fata de cei ce se mântuiesc. Sfântul Petru, care s-a lepadat de Cristos de trei ori, a fost, dupa cum sustin Sfintii Parinti, cel mai îngaduitor fata de cei ce se marturiseau. "Pentru ce te sfiesti a-ti marturisi pacatele aceluia care este si el pacatos, si poate mai pacatos decât tine?", întreaba pe buna dreptate Sfântul Augustin. "Domnul Cristos nu a dat puterea iertarii pacatelor nici îngerilor, nici arhanghelilor, ci preotului hirotonit, asadar unui simplu om", zice Sfântul Ioan Gura de Aur.

La Sfântul Ludovic Bertrand, care traia în manastirea calugarilor dominicani din Valencia (Spania), mort la anul 1580, veni într-o zi un pacatos sa se spovedeasca. Ori de câte ori îsi marturisea un pacat greu, se uita în ochii preotului, ca sa vada nu cumva se mira de pacatele sale cele mari. Însa preotul ramase foarte linistit si fata lui nu se schimba deloc. La sfârsitul spovedaniei, credinciosul zise: "Mai am de marturisit un pacat pe care l-am facut chiar aici, în scaunul marturisirii: te-am judecat pe nedrept tocmai pe Sfintia ta, pentru ca, pe fata Sfintiei tale, nu am observat nici o schimbare la marturisirea pacatelor mele celor mari, mi-am zis ca poate si Sfintia ta ai facut aceleasi pacate ca si mine, altfel ai fi manifestat uimire la marturisirile mele". Sfântul îi raspunse: "Iubite fiu, te pot asigura ca n-am facut nici unul din pacatele pe care tu mi le-ai marturisit, dar într-adevar eu le-am ascultat în toata linistea. Nu m-am bucurat de pacatele tale, ci de parerea ta de rau. M-a durut ca L-ai vatamat pe Dumnezeu cu pacatele tale, dar m-am bucurat, împreuna cu îngerii din ceruri, de întoarcerea ta; m-am bucurat ca te-am vazut întorcându-te catre Tatal asemenea fiului ratacit. Oare nu-ti aduci aminte ca si Domnul mai mult S-a bucurat de întoarcerea unui pacatos, decât de cei 99 de drepti?". Auzind pacatosul cuvintele preotului, se rusina si începu sa plânga, facând astfel pocainta desavârsita.

Cel ce se rusineaza a-si marturisi pacatele înaintea preotului, va trebui sa si le marturiseasca la judecata din urma, înaintea lumii întregi, ramânând nefericit pentru vecie. De aceea, zice Sfântul Ioan Gura de Aur: "Cel ce se rusineaza a-si marturisi pacatele acuma, la judecata din urma nu se va rusina numai de unul sau de altul, ci de lumea întreaga", iar Sfântul Augustin spune: "Când omul acopera, descopera Dumnezeu, si când descopera Dumnezeu, acopera omul".

Crestinii cei vechi nu se sfiau a-si marturisi pacatele înaintea întregii adunari. Sfântul Augustin, marele episcop din Hippone (Africa), unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii, a scris o carte - "Marturisirile" - în care-si descopera pacatele sale înaintea întregii lumi. Chiar de aceea, sa nu ne rusinam a ne marturisi pacatele noastre înaintea preotului rânduit, ca e mai bine sa ne sfiim pentru o clipa aici pe pamânt, decât sa ardem o vesnicie întreaga în lumea cealalta.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sacramente.asp?tainaspovedaniei=4
Vă rugăm să respectați drepturile de autor