www.profamilia.ro /sacramente.asp?tainaspovedaniei=3
 
 SACRAMENTE 

Taina Spovedaniei
achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

Inapoi la cuprins

SACRAMENTUL POCAINTEI
ESTE NECESAR
PENTRU IERTAREA PACATELOR

Preotul, în rugaciunea de dupa ectenia mortilor, zice: "Ca nu este om care sa fie viu si sa nu pacatuiasca, numai Tu singur esti fara de pacat". Si asa este. Nici unul dintre noi, oricât de bun si de omenos ar fi, nu poate trai timp îndelungat fara a pacatui, pentru ca ispitele diavolului sunt atât de multe si atât de dese, încât bietul om cade în pacate, oricât de mult s-ar feri de ele. Iar daca am cazut în pacate si dorim sa ne împacam iarasi cu Dumnezeu, trebuie sa ne folosim de Sacramentul Pocaintei, dupa cum zice si marele Conciliu de la Trident: "Sacramentul Pocaintei este necesar pentru mântuire, pentru cei ce au cazut în pacate dupa botez, întocmai ca si botezul pentru cei nerenascuti".

Chiar de aceea Sfintii Parinti numesc Sacramentul Pocaintei al doilea botez si scândura de salvare de la naufragiu. Prin botez noi ne-am urcat în corabia aceea care conduce în portul mântuirii. De câte ori pacatuim, corabia sufletului nostru se sfarma, iar noi suntem în primejdie de a ne îneca. Ce sa facem într-o astfel de clipa plina de primejdie? Ferice de acela care pune mâna pe o scândura, rupta din corabie, si cu ajutorul ei înoata la tarm si scapa de la pieire. De aceea numeste Sfântul Ieronim pocainta "scândura de scapare de la naufragiu". De aceea zice Sfântul Augustin: "nimeni sa nu-si zica «ma pocaiesc în ascuns, ma pocaiesc înaintea Domnului, ca stie Cel ce va sa ma ierte ce am în inima»". Oare, fara motiv s-a zis: "Oricâte veti dezlega pe pamânt, vor fi dezlegate si în cer, si oricâte veti lega pe pamânt, vor fi legate si în cer"? Oare fara de motiv s-au dat Bisericii lui Dumnezeu cheile? Zadarnicim Evanghelia, zadarnicim cuvintele lui Cristos? Marele predicator, Parintele Segnelli, zice: "Cerul este patria noastra; pamântul este o tara de surghiun. Cine se poate îndoi de aceasta, ca noi cu totii trebuie sa tindem spre adevarata patrie a noastra, spre cer? Dar între pamânt si cer zace o mare plina de primejdii. Aceasta este marea vietii noastre pamântesti. Adevarata corabie, pe care ne-a daruit-o Domnul pentru a trece de pe pamânt la cer, a fost nevinovatia, cu ajutorul careia am fi putut pluti, fara nici o primejdie, de la pamânt la cer. Dar aceasta corabie a noastra s-a prapadit în naufragiul pe care l-am suferit cu totii prin pacatul lui Adam. Deci nu ne ramâne altceva decât fiecare dintre noi sa se prinda de Sacramentul Pocaintei, care de aceea se si numeste scândura sau bârna de scapare de la naufragiu".

Oricine a facut deci un pacat de moarte, sa primeasca cu graba cea mai mare Sfântul Sacrament al Pocaintei.

Cu cât amânam mai mult marturisirea, cu atât este mai anevoioasa întoarcerea la Dumnezeu. Exemple întâlnim destule în viata de toate zilele. Daca ti-ai luxat un picior sau o mâna, oare nu alergi numaidecât la un medic, care îti trage piciorul sau mâna la loc, ca daca nu, începe a se umfla? Daca se gaureste corabia, oare nu ne straduim sa o cârpim numaidecât, caci altfel suntem în primejdia de a ne scufunda? Daca se isca un foc în casa, oare nu strigam din toate puterile si chemam vecinii în ajutor, si ne apucam de stins, daca nu vrem sa ne arda casa? Daca am mâncat ciuperci otravitoare, oare nu alergam numaidecât la medic pentru a ne scapa de urmari? Daca ne intra în ochi un corp strain, putem noi oare amâna scoaterea acestuia? Nu alergam oare la cel dintâi cunoscut cu rugamintea sa ne scape de aceasta tortura? Asa procedam si cu pacatul. El este un corp strain în sufletul nostru, de aceea ne simtim atât de rau si nelinistiti daca-l purtam multa vreme în suflet. Sa alergam deci la doctorul sufletelor, la preot, singurul care este în masura sa ni-l înlature.

Cu cât vom amâna mai mult întoarcerea, cu atât ne va pedepsi Dumnezeu mai aspru. Aceasta nu o spun eu, ci Sfântul Augustin, marele dascal al Bisericii Apusene, si o spune Sfântul Anton, si o spune Sfânta Scriptura, ba o spune Însusi Domnul nostru Isus Cristos (Ioan 7, 34): "cauta-ma-veti, si nu Ma veti afla". Ca aceasta este pedeapsa pacatului, ca acela care nu a voit sa faca binele când putea sa-l faca, sa nu-l mai poata face când ar vrea sa-l faca, zice Sfântul Augustin. Si sa nu se asemene nimenea cu tâlharul de pe cruce care s-a întors în ultima clipa, pentru ca aceasta nu este regula, ci numai exceptie. Întoarcerile pe patul mortii nu sunt atât de mult pilde, cât minuni, zice Sfântul Bernard. Cei ce amâna întoarcerea, sunt asemenea smochinului, despre care iata ce ne povesteste Sfântul Evanghelist Matei: "Si vazând (Isus) un smochin lânga drum, a venit la el si nimic nu a aflat într-însul, fara numai frunze si a zis: «niciodata din tine rod sa nu se faca în veci». Si îndata s-a uscat smochinul".

Cei ce-si amâna mult întoarcerea, sunt în primejdia de a muri nemântuiti. Nu te lasa deci pe ziua de mâine, caci ziua de mâine nu este a ta, zice Sfântul Augustin, si acelasi Sfânt zice ca Dumnezeu într-adevar le-a fagaduit pacatosilor iertarea, dar ziua de mâine nu le-a fagaduit-o. Iar Sfântul Ambrosiu zice: "Pocainta nu mai are nici un rost si nici un pret atunci când nu mai poti pacatui, ca atunci nu tu ai parasit pacatul, ci pacatul te-a parasit pe tine".

Prin urmare, sa nu te încrezi în ziua mortii, deoarece atunci este atât de trudit trupul si sufletul, încât bietul suflet nu mai este în stare sa vada primejdia în care se afla, si se departeaza nemântuit. La fel este si sufletul unui calator atunci când a pierdut drumul cel bun si adevarat, tocmai când se întunecase si nu mai stia încotro sa o apuce. La fel este si somnorosul care, trezindu-se dimineata, ar dori sa se scoale, dar pernele cele moi si plapuma cea calda îl retin în pat.

Si, în sfârsit, drept pilda si îndemn, las sa vorbeasca Sfântul Vincentiu Fereriu, care zice: "Într-o casa gata sa se darâme, nimenea nu vrea sa doarma, iar în trupul tau atât de amarât cum te încumeti tu sa traiesti, în pacate de moarte, nu o noapte, ci saptamâni, luni si ani întregi?"

Grijiti deci de undelemnul candelei voastre, nu cumva sa se termine si sa vina mirele si sa va gaseasca candelele stinse, si sa va zica voua: "Nu va stiu pe voi" (Matei 25, 12).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sacramente.asp?tainaspovedaniei=3
Vă rugăm să respectați drepturile de autor