www.profamilia.ro /sacramente.asp?tainaspovedaniei=1
 
 SACRAMENTE 

Taina Spovedaniei
achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

Inapoi la cuprins

POCAINTA

"Un om avea doi feciori. Si a zis cel mai tânar tatalui sau: tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avutie. Si le-a împartit lor avutia.

Si, nu dupa multe zile, adunând toate ce i s-au dat, feciorul cel mai tânar s-a dus într-o tara, departe, si acolo a risipit toata avutia sa, traind în destrabalare. Si, cheltuind el toate, fiind foamete mare în acea tara, s-a alipit de unul din locuitorii acelei tari si acesta l-a trimis sa-i pazeasca porcii. Si a fost nevoit sa se hraneasca cu roscovele ce le mâncau porcii; si nimeni nu-i dadea.

Venindu-si în fire, si-a zis: câti argati ai tatalui meu se satura de pâine, iar eu pier de foame! Scula-ma-voi si ma voi duce la tatal meu, si-i voi zice: tata, gresit-am la cer si înaintea ta; nu mai sunt vrednic a ma chema fiul tau: fa-ma ca pe unul din argatii tai!

Si, sculându-se, a venit la tatal sau, si, înca departe fiind, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila de el si, alergând, a cazut pe umerii lui si l-a sarutat. Si i-a zis fiul: tata, gresit-am la cer si înaintea ta, si nu mai sunt vrednic a ma chema fiul tau. Si a zis tatal catre slugile sale: aduceti haina cea mai buna si-l îmbracati; si puneti inel pe mâna lui si încaltaminte în picioare; si aduceti vitelul cel gras de-l înjunghiati, si, ospatându-ne, sa ne înveselim; caci fiul meu acesta, mort era si a înviat, si pierdut era si s-a aflat." (Luca 15, 11-24)

Exista, oare, o mai mare dragoste ca aceasta? Si, se întâlneste oare astazi pe toata suprafata pamântului o astfel de dragoste?

Exista, iubiti cititori, si chiar cu mult mai mare. Tatal din Evanghelie nu mai asteapta întoarcerea fiului sau ratacit. Dumnezeu însa vine însusi pe pamânt, ca sa ne caute pe noi, oamenii, care am pacatuit si decazut mai rau decât fiul cel ratacit.

Tatal din Sfânta Scriptura, la urma urmelor, tot om este si el, ca si fiul sau cel ratacit, pe când între Dumnezeu-Tatal Atottiitorul, facatorul cerului si al pamântului, vazutelor tuturor si nevazutelor -, si între noi, pacatosii, este o deosebire foarte mare!

Tatal din Sfânta Scriptura nu i-a putut da fiului sau decât bunuri trupesti si pamântesti, pe când Dumnezeu Tatal ne da noua, pacatosilor, celor ce ne lepadam de pacatele noastre, daruri ceresti: iertarea pacatelor, viata vesnica si Împaratia Cerurilor.

Tatal din Sfânta Scriptura, numai o data si-a iertat fiul, si ne întrebam daca l-ar mai fi iertat si a doua, si a treia, a cincea ori a suta oara, pe când Dumnezeu Tatal ne iarta si de o mie de ori, daca ne întoarcem si ne pocaim din inima.

Iertarea aceasta a pacatelor, însa, Dumnezeu a legat-o de anumite forme, care se cuprind în Sfânta Taina a Pocaintei, în acel Sacrament al Legii noi pe care Dumnezeu l-a întemeiat anume pentru iertarea pacatelor si pentru atingerea tintei noastre, care este fericirea vesnica.

Si, fiindca ar fi nebun acela care, vatamând pe Dumnezeu prin pacatele sale, si stiind ca acest Dumnezeu este atât de bun si de milostiv si de iubitor de oameni, încât iarta toate pacatele acelora care îndeplinesc aceste forme, nu ar încerca sa le cunoasca si sa le îndeplineasca, am crezut de cuviinta sa arat tot ce trebuie sa stie un crestin bun despre aceasta mare Taina, despre aceasta Mila mare a lui Dumnezeu.

Oricine citeste rândurile urmatoare, se va dumiri despre cele necesare pentru mântuirea sufletului, si, întrucât este om cu judecata, va face totul ca sa se împace cu Acela care l-a zidit, care îl rabda înca între fapturile Sale, care îl lasa sa mai tina umbra pamântului si care l-ar putea nimici, nu cu un cuvânt, ci cu o simpla clipire a ochilor, cu un singur gând.

Veniti deci toti cei cu constiinta nelinistita, toti cei ce sunteti încarcati cu pacate, toti cei vinovati cu vreo vina împotriva Ziditorului si Sustinatorului a toate, si dati-va seama ca nu pentru a muri în pacatele noastre suntem ziditi. Veniti si cunoasteti ca Acel mare si Atotputernic Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului, ci ca sa se întoarca si sa fie viu. Veniti si cunoasteti ca nu pentru ca sa ne manânce viermii si sa putrezim ne-a asezat Domnul pe acest pamânt, ci ca sa traim o viata crestineasca si sa fim fericiti în viata cealalta.

Întoarceti-va, deci, dragi cititori, de la pacatele voastre. Parasiti tara desarta, tara diavolului, în care v-ati mutat. Lasati dezmierdarile, lasati saracia sufleteasca în care va aflati, despartiti-va de stapânul caruia-i slujiti, care si pe voi la pazitul porcilor v-a trimis si în faradelegi v-a adâncit. Oare nu vedeti tirania diavolului în a carui slujba ati intrat? Nu vedeti saracia sufleteasca în care ati ajuns? Nu vedeti grozavia pacatelor care v-au facut mai nefericiti decât cel din urma dintre argatii tatalui vostru?

Si nu vedeti bratele deschise ale Tatalui si Dumnezeului vostru? Nu auziti glasul Lui cel dulce: "Veniti la Mine, toti cei osteniti si împovarati, si Eu va voi odihni pe voi" (Matei 11, 28). Cine are urechi si sa nu auda glasul acesta blând si chemator, si cine are ochi si sa nu vada bratele acelea deschise, gata pentru binecuvântare?

Cititi, deci, cu luare-aminte cele ce se scriu în carticica aceasta despre Taina Pocaintei, cititi-o, dar, mai cu seama, urmati-o, si va asigur ca veti fi mai fericiti decât copiii cei nevinovati, despre care Mântuitorul lumii a spus ca "a unora ca acestia este Împaratia Cerurilor" (Matei 19, 14).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sacramente.asp?tainaspovedaniei=1
Vă rugăm să respectați drepturile de autor