www.profamilia.ro /sacramente.asp?euharistia=11
 
 SACRAMENTE 

Euharistia în via?a Bisericii
colocviu teologic dedicat Marelui Jubileu

achizitionare: 12.01.2004; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Inapoi la cuprins

EUHARISTIA ÎN ARTA CRESTINA

Antonio PERRERA, F.S.C.

În paginile care urmeaza, voi încerca sa comentez o serie de opere având subiecte euharistice, opere realizate de-a lungul veacurilor. Va fi vorba de productii plastice nearhitectonice: pictura, mozaic, reliefuri, orfevrarie... Obiectivul este de a scoate la iveala marturia acestor arte despre euharistie.

În linii mari, izvorul de inspiratie îl constituie câteva din criteriile expuse de Papa Ioan Paul al II-lea, în Scrisoarea catre artisti din 4 aprilie 1999.

1. Pentru istoricul teologiei, realizarile artistice - atât literare cât si plastice -, nu sunt doar simple ilustrari estetice, ci adevarate "locuri teologice". Papa preia aceasta afirmatie de la teologul M.D. Chenu (nr. 11)1.

2. "Orice forma autentica de arta este, în felul sau, o cale de acces spre  realitatea cea mai profunda a omului si a lumii. Ca atare, ea constituie o apropiere foarte valida de orizontul credintei." (nr. 6).

3. "Pentru a transmite mesajul încredintat ei de Cristos, Biserica are nevoie de arta. În realitate, ea trebuie sa faca perceptibila, ba chiar mai mult, fascinanta, pe cât posibil, lumea spiritului, a invizibilului, a lui Dumnezeu." (nr. 12).

 În lumina acestor criterii, operele de arta vor fi interpretate ca manifestari ale simtului credintei la crestini, precum si ca manifestari ale nuantelor teologiei si catehezei, în diferitele epoci din istoria Bisericii. Nu vor fi totusi trecute sub tacere calitatile estetice ale acestor opere artistice, si nici intentia expresiva a autorilor.

 

1. Arta paleocrestina

Stim ca primele manifestari plastice ale crestinismului sunt de tip simbolic. Dintre toate simbolurile pastrate în catacombe, cele cu un continut euharistic mai pronuntat sunt pâinea, pestele si vita de vie. Acestea apar pe inscriptii, fresce, mozaicuri si sarcofage.

Tema pâinilor si a pestilor are la baza relatarile evanghelice ale sinopticilor, dar mai ales pe cele ale lui Ioan (In 6,1-15). Aceasta legatura se observa deja în numarul alimentelor prezentate lui Isus: anume cinci si doi (In 6,9; Mt 14,17; Mc 6,38; Lc 9,13) care dau, în total, sapte, cifra simbolica. În icoanele paleocrestine apare de multe ori un cos cu cinci pâini, iar alaturi, doi pesti. Interpretarea euharistica a înmultirii pâinilor este sugerata de Ioan în mai multe feluri: acest semn introduce discursul asupra "pâinii vietii" (6,35-38); se folosesc gesturi si cuvinte pe un ton liturgic, ca eucharisesas (6,11); Isus împarte el însusi pâinea si pestele, având grija ca resturile sa fie adunate (6,11.12-13). Cei doi pesti, uneori chiar unul singur, constituie un simbol aparte, cu tripla valoare: cristologica (reflectata în acrostihul ICHTHYS: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul), euharistica si baptismala; aceasta din urma valoare este evocata de diferiti Parinti ai Bisericii: "Suntem niste pestisori, ne nastem în apa precum Pestele nostru si nu suntem mântuiti decât daca ramânem în apa" (Tertulian)2.

În mai multe sarcofage din sec. al IV-lea, scena înmultirii pâinilor este reprezentata alaturi de minunea din Cana Galileei: cu un bat  (virga virtutis), Isus atinge vasele de la picioarele lui. Unirea celor doua scene sugereaza semnificatia, tot euharistica, a primului semn realizat de Isus (In 2,11)3.

Motivul vitei (lastari, mladite, ciorchini), în afara simbolismului propriu, mai are si posibilitati decorative speciale; tocmai de aceea apare atât  în operele pagâne, cât si în cele crestine din primele secole. O frumoasa mostra este mozaicul boltii bazilicii Sfânta Constanta din Roma (sec. al V-lea). Nu este usor sa-i gasim semnificatia teologica. Poate fi vorba doar de o simpla reprezentare a toamnei, sau poate fi o aluzie la Isus, "vita adevarata", din care va iesi vinul noului legamânt (In 16; Lc 22,20), sau poate fi un simbol al maturizarii crestinului. "Culesul viilor, cu fazele lui: strângerea, macerarea, trecerea prin teasc, a fost luat drept metafora a transformarii necesare pentru a  ajunge la viata vesnica"4.

În catacombe si în diferite mausolee apar scene care ar putea sugera Cina cea de taina, dar, în general, nu este vorba despre aceasta tema evanghelica. De obicei, sunt banchete funerare, ca de exemplu, acela dintr-un mormânt subteran de la Tomis, Constanta, descoperit în 19885. Trebuie însa amintita fresca din catacomba Domitila, care îl reprezinta pe Cristos-Învatator înconjurat de apostoli. Se afla toti în jurul unei mese, învesmântati în alb. Chipul lui Cristos este imberb, marcat de vesnicia tineretii, iar discipolii au fete de copii, care sugereaza valori evanghelice: copilarie spirituala, filiatie divina...

 

2. Arta bizantina

Printre mozaicurile din Ravenna (sec. al VI-lea) se pot gasi frumoase reprezentari euharistice, unele de tip simbolic, altele mai directe.

În San Vitale apare scena jertfelor lui Abel si Melchisedec, primite de Dumnezeu-Tatal, a carui prezenta este sugerata de o mâna coborând din bolta cereasca. În San Apollinare in Classe mai apar Abraham si Isac. Cele trei ofrande pure, ce prefigureaza Euharistia, sunt evocate de Canonul Roman (Rugaciunea euharistica I). În ambele reprezentari, protagonistul principal este Melchisedec, marele preot. Într-una din reprezentari el este singurul cu aureola, iar în cealalta ocupa pozitia centrala si frontala, la o scara mai mare (perspectiva ierarhica). Aceasta punere în evidenta a lui Melchisedec, personajul care ofera pâinea si vinul, releva din plin semnificatia euharistica a acestor icoane veterotestamentare.

Merita sa ne oprim si asupra altor doua mozaicuri din Ravenna. Unul reprezinta înmultirea pâinilor si a pestilor din San Apollinare Nuovo. Scena este de tip simetric si frontal. Isus se afla în mijloc, tânar si cu bratele deschise. Statura lui mai înalta, nimbul în forma de cruce, culoarea violeta a vesmintelor sale contrasteaza cu cei doi ucenici care se gasesc la stânga si la dreapta sa. Îmbracamintea personajelor este bogata, sugerând ornamentele liturgice din timpurile ce urmau sa vina... Pâinile si pestii sunt prezentate lui Isus de catre cei doi apostoli de pe margine; acestia au mâinile acoperite, semn al reverentei6.

Celalalt mozaic, tot din San Apollinare Nuovo, reprezinta cina cea de taina. Isus si apostolii sunt asezati în tricliniu: Isus în fata, iar grupul de apostoli, în spatele lui, în semicerc. Exista acelasi contrast ca si în scena anterioara. Chipul lui Isus apare aici dupa traditia siriana, adica matur si cu barba. Compozitia este solemna. Pe masa centrala, acoperita cu pânza alba, pe o tava, se afla câteva pâini si doi pesti mari. Acestia din urma accentueaza semnificatia cristologica si euharistica a mozaicului.

Tema cinei de taina  apare în arta bizantina de-a lungul multor secole, în multe opere. Mentionam o fresca din sec. al XII-lea, din manastirea cipriota Asinos7, fresca ce aminteste, într-o oarecare masura, de mozaicul din Ravenna. Cei doisprezece apostoli se afla în jurul unei mese. Printre ei, îi identificam cu usurinta pe Petru, acesta fiind singurul cu nimb si cu un manuscris în mâna, si pe Iuda, care întinde bratul catre centrul mesei (Mt 26,23).  Fiecare apostol are dinaintea lui o pâine mica, dar ceea ce iese în evidenta pe masa este un peste mare, pe o tava cu picior (sau o cupa foarte lata). Cina cea de taina apare si în icoane pe lemn sau sticla, desi nu atât de mult ca alte teme. În bisericile ortodoxe si greco-catolice, cina este reprezentata de obicei deasupra portilor iconostasului, amintind astfel caracterul de anamneza al celebrarii euharistice.

Nu putem lasa deoparte simbolismul euharistic prezent în celebra icoana a calugarului-pictor A. Rubliov (sec. al XV-lea), icoana intitulata Sfânta Treime: masa transformata în altar, cu potirul deasupra, silueta centrala a  celor trei personaje...8

 

3. Arta romanica

Pentru a ilustra aceasta perioada ma voi opri asupra unei fresce reprezentând cina cea de taina, fresca ce se gaseste în cripta bazilicii San Isidoro din Leon; avem de-a face cu "una din cele mai interesante reprezentari ale respectivului episod biblic, din toata pictura romanica"9. În afara de cei doisprezece, mai apar si alti ucenici, cum ar fi Matia... Ca si în alte parti, si aici ies în evidenta Petru, Ioan si Iuda. "Acesta apare fara nimb, stând jos, vazut din profil; primeste pâinea din mâna lui Cristos, în timp ce, cu cealalta mâna, apuca un peste din tava, gest prin care îsi dovedeste tradarea". Aceasta cina este parte componenta a unui ansamblu de picturi care merg de la nastere pâna la calvar si la înaltarea la cer a lui Cristos.

În aceasta epoca, au existat si sculpturi, mai ales crucifixuri, transformate în tabernacole, unde se pastra ostia sfintita. Ca exemplu: "santissimi misteri" din Sant Juan de les Abadesses (Girona, Spania).

Mostre diferite de orfevrerie euharistica romanica se pot vedea în Muzeul National de Arta al Cataloniei, din Barcelona: porumbei euharistici, potire, pixide... Vasele liturgice au capatat deja valoare de obiecte pretioase, fiind deci departe de criteriul de simplitate enuntat de Sf. Ioan Gura de Aur, precum si de alti Parinti ai Bisericii.

 

4. Arta gotica

Din aceasta perioada selectez, în primul rând, un tablou  cu cina cea de taina, pictat de Jaume Huguet, un artist catalan din secolul  al XV-lea. Isus Cristos apare în centru, facând un gest de binecuvântare asupra potirului si a ostiei. Atât el, cât si apostolii sunt învesmântati cu "pluviale", care accentueaza tonul liturgic al scenei. Pe masa se vede un miel fript; este un detaliu neobisnuit în reprezentarile ultimei cine a lui Isus si vadeste caracterul de nou Paste ce corespunde euharistiei în teologia crestina. Fundalul tabloului este auriu, precum în icoanele rasaritene. "Aceste nuante de auriu ne fac sa ne gândim la un Huguet medieval; totusi, chipurile pamântesti, foarte expresive, ale personajelor, aduc o mare noutate"10. Este semnul realismului, curent ce patrunde în arta crestina occidentala începând cu goticul, diferentiându-l de plastica orientala, mai idealizanta si conservatoare.

Spre sfârsitul goticului se dezvolta retablurile: este vorba despre o varianta catolica a iconostasului oriental, care însa nu ascunde altarul. Aceste retabluri, (uneori de mari dimensiuni si cu o tematica complexa, sunt prevazute cu un loc special unde se pastreaza la vedere sfântul sacrament. Nu lipsesc scenele euharistice; în continuare ma voi opri asupra a doua dintre ele: un preot în momentul înaltarii ostiei, înconjurat de credinciosi, în primul plan, si de "suflete" iesind din purgatoriu, în fundal (retablul Sf. Mihail, din manastirea Cruilles, Girona, sec. al XV-lea) si Isus Cristos spalând picioarele lui Petru (relief de pe retablul San Pedro, din biserica S. Lorenzo, Lleida, sec. al XV-lea). Tema spalarii, desi nu este frecventa în icoanele cinei de taina, exprima, dupn simbolismul celei de-a patra evanghelii, o atitudine de iubire si de slujire frateasca, în strânsa legatura cu euharistia. Spalarea reciproca a picioarelor face, de asemenea, parte din memorialul Domnului (In 13,14-15).

În ce priveste orfevreria, în perioada gotica apar ostensoarelor sau mostrantele si relicvariile care pastreaza marturii ale minunilor euharistice. Un exemplu îl constituie relicvariul continând corporalul din Orvieto, realizat între 1337-1338, din argint si smalturi. Aceste obiecte sacre dovedesc aparitia si dezvoltarea unor noi forme de cult (adoratie euharistica, procesiunea de Joia Verde...) ce se vor împamânteni în occidentul catolic.

Tot de inspiratie gotica, desi uneori realizate mai târziu (sec. al XVI-lea), sunt si câteva din magnificele monstrante procesionale spaniole: cele din catedralele din Barcelona (pe tronul regelui Martin), din Girona, din Toledo (realizata de Enrique de Arfe).

 

5. Arta Renasterii

Apartin acestei perioade câteva din cele mai raspândite icoane reprezentând cina cea de taina; voi comenta pe scurt patru dintre ele. Aceasta tema evanghelica, plina de spiritualitate, înseamna, în acelasi timp, si o provocare plastica. Artistii o aleg pentru a rezolva probleme de compozitie, de perspectiva si de caracterizare a personajelor.

1. Cina cea de taina a lui Domenico Ghirlandaio, din San Marco, Florenta, catre 1480. Scena, bogata în culori, este încadrata de un frumos fundal arhitectonic si vegetal. Isus, împreuna cu unsprezece apostoli, cu aureola, apar într-o parte a mesei; Iuda, în schimb, fara aureola, este singur, în fata lui Isus si a lui Ioan. Aproape de el se vede o pisica, simbol al infidelitatii. În fundalul tabloului, la dreapta, servind de contrast, un paun pare sa anunte gloria învierii. Se întâmpla ca pictura lui Ghirlandaio si a altor renascentisti sa fie uneori afectata de elemente profane: "cultul frumusetii formale primeaza în defavoarea misterului"11. Însa aceasta limitare nu se remarca prea mult în opera despre care tocmai am vorbit.

2. Cina cea de taina a lui Dirk Bouts, din biserica Sf. Petru, Louvain, 1467. Este capodopera acestui pictor de origine olandeza. Face parte dintr-un triptic în care sunt reprezentate figuri veterotestamentare ale euharistiei (Abraham si Melchisedec, mielul pascal, mana, Ilie hranit în desert ...). Pentru a ne apropia de semnificatia cinei de taina, autorul o situeaza într-un interior contemporan. Renunta la nimburi, ca sa para mai realist. Liniile de perspectiva ne duc la Isus. Iuda apare cu spatele, ca si cum s-ar feri. Momentul ales este cel al instituirii euharistiei12.

3. Cina cea de taina a lui Leonardo da Vinci, din manastirea Santa Maria delle Grazie, Milano, catre 1495. În ciuda starii precare de conservare, este totusi reprezentarea cea mai populara a cinei de taina, copiata si imitata de nenumarate ori. Leonardo alege momentul dramatic al anuntarii tradarii, dupa In 13,21-29. Compozitia prezinta scheme triunghiulare si ternare. Perspectiva tabloului, care o  continua pe cea a refectoriului unde se gaseste, se concentreza pe chipul senin si însingurat al lui Isus. Desi descoperirea tradatorului nu este elementul principal al cinei de taina, acesta produce totusi un impact psihologic ce a fost subliniat de toti evanghelistii, si de asemenea si de Pavel, care aminteste de "noaptea în care Domnul a fost vândut" (1Cor 11,23).

4. Cina cea de taina a lui Juan de Juanes, în muzeul Prado, completata cu un alt tablou al aceluiasi autor: Salvatorul  euharistic, tinând sfânta ostie într-o mâna si  potirul în cealalta. Ambele opere au fost foarte reproduse în iconite si gravuri. În tabloul cinei este evocat momentul consacrarii pâinii de catre Isus. În fata mesei, doua vase din bronz amintesc de spalarea picioarelor. Apostolii sunt surprinsi în diverse atitudini, ca si în cina lui Leonardo, din care se inspira pictorul spaniol. Iuda apare cu spatele, temator si pe cale de a iesi.

În Renastere, exista multe alte opere ce abordeaza tema euharistica. Nu pot sa trec sub tacere doua celebre fresce ale lui Rafael Sanzio, pictate în Stanzele Vaticanului: Disputa Sf. Sacrament si Misa din Bolsena. În prima opera, de tip alegoric, cele doua teme centrale sunt Sfânta Treime, lânga care stau Biserica triumfatoare, reprezentata de diferiti Parinti si Învatatori, si Euharistia, reprezentata de un ostensoru pe altar, împrejurul caruia apar diverse personaje: teologi, artisti, gânditori, ierarhi... În cea de-a doua opera, papa Iulius al II-lea, mecena lui Rafael, se afla îngenuncheat dinaintea unui altar la care slujeste un preot, martor al unei minuni produse cu multi ani înainte (1261).  

 

6. Arta baroca

Din aceasta perioada semnalez, în primul rând, trei tablouri ale lui Rubens, expuse în muzeul Prado. Doua dintre ele, reprezentative pentru Contrareforma, au teme si forme asemanatoare, evident, baroce: triumful Euharistiei si triumful Bisericii. Continutul lor este alegoric: o figura feminina cu potirul în mâna înainteaza într-un car condus de reprezentarile virtutilor. În urma alaiului euharistic vin cersetorii, în timp ce carul Bisericii îi calca pe cei care îi stau în cale (eretici...). Alt tablou, tot al lui Rubens, intitulat Actul religios al lui Rudolf I, abordeaza o tema diferita. Acest suveran cedeaza calul sau unui preot ce duce împartasania unui bolnav pe moarte. Împreuna cu un scutier, îl însoteste pe jos pe purtatorul Preasfântului Sacrament.

Clasicele scene evanghelice legate de euharistie continua sa-i intereseze pe pictorii manieristi si baroci. Tintoretto trateaza cu mult talent scena spalarii picioarelor, dar semnificatia religioasa se reduce datorita unor excese de artificialitate si anecdotism. (Muzeul Prado). Murillo picteazn înmultirea pâinilor si a pestilor pentru Spitalul de Caritate din Sevilla, interpretând-o ca pe un exemplu de generozitate si mila. Acesti artisti renunta la riguroasa compozitie simetrica a renascentistilor si plaseaza tema principala la dreapta sau la stânga tabloului.

Sunt relativ frecvente scenele de sfinti preoti celebrând liturghia, uneori în atitudine extatica, asa cum vedem în Ultima Liturghie a Sf. Benedict (autor: J. Rizzi, Muzeul Prado).

În retablurile baroce, între coloane solomonice, un loc de onoare este rezervat sacrariului si expunerii ostensorului. Decorarea sculpturala baroca a influentat multe iconostase orientale. Imaginea cinei de taina de pe usa centrala o reproduce adesea pe cea a lui Leonardo.

 

7. Ultimele secole

În sec. XVIII-XIX, arta religioasa se caracterizeaza prin continuitate. Consta, în general, în variatii asupra stilurilor anterioare. Este epoca "neo": clasic, romanic, gotic, baroc... Pe la sfârsitul sec. al XIX-lea, arta începe sa se secularizeze progresiv13. Printre artisti se produce o criza a imaginii religioase. Se încearca forme noi: simbolism, expresionism, arta abstracta. Cu toate acestea, persista, în general, influenta formelor figurative traditionale. Cultul euharistic îsi mentine manifestarile plastice. În procesiunile de Joia verde (Corpus Domini), de exemplu, valoroasele ostensoare sunt purtate într-o atmosfera uneori prea pompoasa si aristocratica, ce pot fi prilej de reactii anticlericale14. Unii artisti trateaza o tema euharistica oarecum noua: aceea a primei împartasanii, insistând mai degraba asupra unor aspecte vestimentare si portretistice15.

Din bogata arta a ultimelor secole, ma voi referi doar la trei artisti din aria hispanica:

1. Goya (1746-1828): Nu genul religios este cel preferat de pictor, nu datorita acestuia a devenit Goya celebru. Cu toate acestea, ne-au ramas de la el câteva opere valoroase ce abordeaza teme euharistice, centrate pe celebrarea liturghiei. Ultima împartasanie a Sf. Jose de Calasanz este cea mai importanta dintre ele. Este un tablou de o profunda religiozitate, ce exprima sincer "umilinta si reculegerea sufletului în fata harului divin al Împartasaniei"16. În alte tablouri, se poate percepe privirea critica a autorului asupra anumitor forme de religiozitate populara din acele timpuri.

2. Gaudi (1852-1926): Întregul proiect al bazilicii Sagrada Familia este orientat înspre crearea unui spatiu euharistic. Daca observam ceea ce s-a realizat pâna acum, cina cea de taina apare sculptata cu forme viguroase, de influenta cubista, pe fatada Patimilor, opera sculptorului J. M. Subirachs.

3. Dali (1904-1989): Calitatea acestuia ca pictor religios este foarte controversata. Exista autori care o resping în întregime, considerând ca operele daliniene având inspiratie religioasa sunt doar simple încercari  estetice oportuniste17. Alti critici, în schimb, sustin ca Dali este, într-adevar, un pictor religios. "Unele din operele sale pot fi incluse în arta sacra contemporana; este vorba de opere de o intensa religiozitate, desi nu au fost gândite si create cu scop liturgic. Acesta este cazul Rastignirii  din 1951, inspirata dintr-un desen al Sf. Ioan al Crucii"18. Alte doua opere cunoscute au tot teme euharistice: Cina cea de taina (1955), lucrare ce a trezit vii controverse, datorita ambiantei ciudate si a chipului lui Isus, inspirat de Gala, si Madona din Port Lligat (1950), unde artistul, într-o ostentatie teatrala, deschide în corpul Mariei o fereastra în care plaseaza un copil vioi, Isus, care la rândul lui are o alta ferestruica continând pâinea euharistica, centrul final al întregii creatii. Nu putem nega ingeniozitatea si popularitatea celor doua opere, desi modelul feminin concret, prezent în ambele lucrari, artificialitatea compozitiei si dispersia multor detalii îi diminueaza valoarea "iconica" sau de sugerare a sacrului.

Cina cea de taina apare în numeroase imagini având intentii catehetice (picturi, desene, stampe, afise...). Aceeasi tema este abordata din unghiuri diferite: fidelitate istorica, dramatism, apropiere culturala... Momentul-vârf al vietii lui Isus si-a gasit locul si în reprezentari cinematografice, dar nu ne vom opri asupra lor, limitându-ne la artele traditionale, asa cum am stabilit de la început.

Aceasta conferinta a fost ilustrata cu aproape o suta de imagini artistice, în diapozitive. Titlurile respectivelor opere au aparut, în general, de-a lungul paginilor precedente. A ramas clar faptul ca tema euharistica este o constanta în arta crestina, datorita caracterului central ocupat de acest sacrament, "izvor si culme a întregii vieti crestine" (LG 11). Printre motivele euharistice iese în evidenta cina cea de taina, cu un continut foarte bogat: chemarea la slujirea fraterna (spalarea picioarelor), semnul prieteniei (masa în comun), drama infidelitatii (tradarea lui Iuda), darul trupului si sângelui Domnului (consacrarea pâinii si a vinului) etc. Toate aceste fatete sunt reflectate în numeroase opere de arta, cu nuante diverse, asa cum am vazut în comentariile anterioare.

S-a observat clar persistenta anumitor simboluri si imagini, începând cu perioada paleocrestina pâna în zilele noastre. Am vazut, în acelasi timp, creativitatea formelor, mai ales în arta occidentala, chiar daca uneori se pierde transparenta sacrului. Cu toate acestea, "realismul în arta nu presupune în el însusi un pericol pentru credinta crestina, centrata pe misterul Întruparii, si deci, pe valorificarea omului de catre Dumnezeu"19.

În jurul euharistiei au convers mai multe arte: arhitectura, celelalte arte plastice tratate în aceste pagini, muzica, poezia...  Este un dat istoric, ce continua sa fie valabil si presant si în zilele noastre, când Biserica are nevoie de arta "ca sa statorniceasca în forme semnificative ceea ce prin însasi esenta sa este inefabil"20.

 

Note


1 Ioan Paul II, Scrisoare catre artisti, Presa Buna, Iasi 1999.

2 Cf. L. Uspensky, Teologia icoanei, Anastasia, Bucuresti 1994, 41.

3 De exemplu sarcofagul celor doua testamente sau sarcofagul dogmatic, acum la Muzeul Pio-Cristiano din Vatican.

4 J. Plazaola, Historia y sentido del arte cristiano, B.A.C., Madrid 1996, 29.

5 Cf. V. Hossu-Longin, "Mormântul pictat de la Tomis", în Mesagerul Sf. Anton 38 (2000) 17-19.

6 A. Gascon,  Arte para vivir y expresar la fe, PPC, Madrid 1998, 171-176.

7 M. Quenot, Învierea si Icoana, Christiana, Bucuresti 1999, 189.

8 G. Bunge, Icoana Sfintei Treimi a Cuviosului Andrei Rubliov, Deisis, Sibiu 1996, cap. X.

9 J. Sureda, La pintura romanica en Espana, Alianza, Madrid 1989, 125.

10 J. Plazaola, Historia y sentido del arte cristiano, 560.

11 J. Plazaola, Historia y sentido del arte cristiano, 607.

12 R. Genaille, Enciclopedia picturii flamande si olandeze, Meridiane, Bucuresti 1975, 30-32.

13 J. Plazaola, Historia y sentido del arte cristiano, 904-905: "Secularizarea simbolurilor crestine".

14 A se vedea ca exemplu tabloul lui Cabral Procesiunea de Corpus din Sevilla, aflat la Muzeul Prado.

15 Prima împartasanie pictata de tânarul Picasso, sau Comunianta, opera a sculptorului  J. Llimona, ambele în muzee din Barcelona.

16 J.J. Martin-Gonzalez, Historia del arte, II, Alianza, Madrid 1990, 423 si gravura CLVIII.

17 J. Plazaola, de exemplu,  nici nu-l mentioneaza macar pe Dali în ampla opera citata de mai multe ori: Historia y sentido del arte cristiano, B.A.C., Madrid 1996.

18 P. Viotto, "Salvador Dali, un mistico surrealista", Jes. 20/10(1999) 88-90.

19 Ioan Paul II, Scrisoare catre artisti, nr. 9.

20 Ioan Paul II, Scrisoare catre artisti, nr. 12.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sacramente.asp?euharistia=11
Vă rugăm să respectați drepturile de autor