www.profamilia.ro /revista.asp?id=2007_04_01
 

 Revista "Familia creotina" - 04/2007 

Editorial  

Let's go!
Marina Fara

Câteva sfaturi pentru ta?iCuprins

 

În sumarul prezentei edi?ii a revistei noastre, exista o trimitere la condi?ia ta?ilor. Este incontestabil ca misiunea tatalui de familie implica un plus de responsabilitate oi o foarte serioasa asumare, în ambian?a actuala, dominata de cultura for?ei, a puterii lumeoti, a posesiei.

Vulnerabilita?i

Aceasta cultura dominanta actuala ataca institu?iile tradi?ionale oi în primul rând familia. Tatal, prin tradi?ie, "stâlpul", aparatorul familiei, vede cum în contextul de via?a din ce în ce mai agresiv oi instabil, misiunea lui de aparator, de sus?inator al familiei devine foarte dificila oi plina de neprevazut.

Cu ani în urma, când se întrezarea o evolu?ie planetara spre violen?a, instabilitate, individualism, relativizare a valorilor, se observau de asemenea, semnele unui complex de teama din partea unei categorii de ta?i. Era teama privind propria capacitate de a-oi apara familia oi de asemenea, de a rezista ei înoioi, aparându-oi familia.

În statistici, multe abandonuri paterne - gest extrem de laoitate - începusera sa se datoreze acestei vulnerabilita?i, acestei neîncrederi a tatalui (marturisite sau nu) în capacitatea proprie de a face fa?a adversita?ilor.

Laoitate contrara imaginii puternice pe care tatal este îndrepta?it oi chemat sa o asume, aceasta vulnerabilitate a fost destul de exagerat interpretata de un val de opinie la care au aderat militan?i zgomotooi, unii de circumstan?a (vedete din media, artioti, scriitori, atraoi de aspectul spectaculos al unei asemenea contradic?ii) oi al?ii cu "?inta" precisa, de exemplu miocarile feministe.

Valul acesta de opinie a fost destul de puternic pentru a destabiliza, a "oubrezi" oi mai mult figura tatalui în mentalitatea generala, mentalitate care - în societatea globala - invadeaza familia. De exemplu, în multe neîn?elegeri familiale, o astfel de mentalitate a înlesnit calea rupturii definitive.

Modelul Tatalui ceresc

Au existat însa voci care au angajat o rezisten?a a familiilor fa?a de aceste derapaje puternice. De exemplu, o întreaga opera pastorala, filozofica, sociala, inspirata de înva?atura oi eforturile personale ale papei Ioan Paul al II-lea, a promovat o cultura în care familia este protagonista propriei sale creoteri oi fericiri, pe stânca tare a credin?ei oi a valorilor. În dialogul multifa?etic - interreligios oi intercultural -, în jurul acestor valori comune, s-au întâlnit cele mai diferite tradi?ii. Modelul de paternitate este unanim recunoscut a fi - în iubire, jertfa, for?a de ocrotire, responsabilitate - acela al Tatalui ceresc. Tatalui ceresc i se încredin?eaza familiile întregi, dar oi în mod special ta?ii de familie, pentru a gasi în resursele proprii, cu ochii credin?ei, capacitatea de a face fa?a dificulta?ilor.

Familia creotina - având ca model de rela?ie Sfânta Treime - nu mizeaza pe absolutizarea individualita?ii, ci pe calitatea rela?iei. Fiecare membru al familiei exista oi se realizeaza prin oi pentru ceilal?i membri. Sau, cum spune o zicala: mama este oglinda tatalui, tatal este oglinda mamei, copiii sunt oglinda parin?ilor. Tatal ceresc însuoi, - model al ta?ilor "tereotri" - exista, se manifesta în rela?ie cu Fiul oi cu Duhul Sfânt, în cadrul Sfintei Treimi, care este Dumnezeu.

Un tata de familie care îoi paraseote misiunea, disperat ca nu poate rezista greuta?ilor, oglindeote la rândul lui o rela?ie defectuoasa în cadrul propriei familii. Din pacate, în multe familii în care s-a produs ruptura datorata vulnerabilita?ii paterne, a învins de fapt, incapacitatea celorlal?i membri, în primul rând a so?iei, de a-i fi alaturi prin iubire, de a comunica, de a se rela?iona.

Solidaritatea - o virtute inventata în familie

Exista însa - chiar la îndemâna noastra - exemple fericite, în care criza a fost depaoita datorita în?elepciunii de a rezista oi de a-l în?elege pe celalalt. Înarmata cu aceasta în?elepciune, so?ia cheama alte persoane (din familie sau din apropierea familiei), sa se solidarizeze oi sa preia din greuta?ile prea mari. Solidaritatea ramâne o virtute care aoteapta sa fie mai mult folosita, în zilele noastre.

Este cunoscuta capacitatea de responsabilizare, de solidarizare oi de sacrificiu care înso?eote for?a masculina în situa?ii extreme.

Exemplul cel mai recent ni l-a oferit profesorul Liviu Librescu, care a murit aparându-oi cu propriul sau trup studen?ii, blocându-i uoa atacatorului ucigao. În clipa decisiva, pentru el nu a prevalat salvarea sa personala, îndrepta?irea sa la supravie?uire, ca somitate otiin?ifica mondiala. Nu a ezitat sa-oi împlineasca datoria de tip patern, a profesorului fa?a de tinerii ce-i fusesera încredin?a?i.

Privind de asemenea la episoadele de eroism din 11 Septembrie 2001, s-a eviden?iat, printre atâ?ia al?ii, cel ce a organizat rezisten?a în avionul care în felul acesta - chiar cu oansa minima de se salva - nu oi-a mai atins ?inta ucigaoa. Barbatul s-a gândit mai întâi la responsabilitatea sa fa?a de propria familie, careia avea sa-i lase un testament valoros. Era tocmai gestul pe care urma sa-l faca, era un model de atitudine: rezisten?a în fa?a raului, responsabilitate, sacrificiu pâna la eroism. ai-a încurajat familia, prin telefon, iar apoi a lansat captivilor din avion chemarea la ac?iunea salvatoare: Let's go! Chemarea aceasta la rezisten?a responsabila oi eroica împotriva agresiunii absurde, oricât de puternice, a devenit emblematica, definind alternativa sublima la pasivitate, la descurajare, atunci când în joc sunt normalitatea oi siguran?a vie?ii.

Aceste resorturi sufleteoti se cer trezite atunci când e amenin?ata soarta familiei, locul de unde porneote - oi unde se întoarce - pacea sociala.

Familia autentica e teritoriul în care eoti iubit doar pentru ca exioti. Aici respira zilnic o bucurie a admira?iei reciproce oi în felul acesta se petrece o creotere substan?iala a tuturor, ca persoane. ai poate tocmai aici, în aceasta bucurie a admira?iei, fireasca în familie, ar putea fi cautate oi cultivate în mod optim acele tainice resorturi care schimba sensul unui pas decisiv: în loc de abandon, unul de asumare.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2007_04_01
Vă rugăm să respectați drepturile de autor