www.profamilia.ro /revista.asp?id=2007_03_06
 

 Revista "Familia creotina" - 03/2007 

Spiritualitate  

A permis Moise Legea talionului?
Ariel Alvarez Valdes

Cum ne face puternici slabiciunea Crucii? (I)CuprinsPregatirea: Planificarea generala

 

O lege antica

Nici o porunca nu este mai neîn?eleasa ca vestita Lege a talionului. Sintetizata în formula "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", este considerata una dintre normele cele mai brutale oi sângeroase oi citata ca exemplu de neciviliza?ie oi de razbunare. Legea talionului este una dintre legile cele mai vechi din lume. A fost gasita deja în Codul lui Hammurabi, cel mai vechi cod complet care s-a descoperit.

Cine era Hammurabi? Un rege din Babilonia, care a trait în jurul anului 1700 î.C. În fa?a instabilita?ii juridice oi sociale în care traiau supuoii din regatul sau, a decis sa promulge o colec?ie de sentin?e din care judecatorii sa se poata inspira pentru a solu?iona problemele de justi?ie. A rezultat un Cod, format din 282 de articole, sculptate într-un bloc de piatra înalt de 2,25m, descoperit de arheologii francezi în anul 1901 oi expus de atunci în Muzeul Luvru.

De trei ori în Biblie

Dupa cinci sute de ani, a dat oi Moise poporului lui Israel o serie de dispozi?ii oi norme. Între acestea, a inclus oi teribila oi brutala Lege a talionului, care apare de trei ori în Biblie. Prima data, atunci când israeli?ii oi-au stabilit tabara în fa?a muntelui Sinai. El le-a poruncit: "Iar de va fi oi alta vatamare, atunci sa plateasca suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mâna pentru mâna, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, vânataie pentru vânataie" (Ex 21,23-25).

Câteva luni mai târziu, tot pe muntele Sinai, a stabilit respectarea ei, spunând: "De va pricinui cineva vatamare aproapelui sau, aceluia sa i se faca ceea ce a facut el altuia: fractura pentru fractura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a facut el vatamare altui om, aoa sa i se faca oi lui. Cel ce va ucide un dobitoc sa dea altul; iar cel ce va ucide un om sa fie omorât" (Lev 24,19-21).

Câ?iva ani mai târziu, în câmpiile Moabului, a repetat legea pentru a treia oara, atunci când evreii trebuiau sa porneasca la cucerirea ?arii Promise. Moise, în apropierea mor?ii, i-a adunat oi le-a poruncit: "Sa nu-l cru?e ochiul tau, ci sa ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dintre pentru dinte, mâna pentru mâna, picior pentru picior" (Dt 19,21). Pentru aceasta, legea a primit numele de "Talion". Pentru ca, daca cineva a facut "acest" lucru (talis, în latina), i se va aplica aceeaoi pedeapsa.

Razbunari sfâoietoare

Citind aceste texte, mul?i creotini se scandalizeaza oi se întreaba: este posibil ca Biblia sa propuna Legea talionului, ba chiar de trei ori? Dumnezeu, care i-a inspirat lui Moise legile, a putut sa-i sugereze sa includa o norma aoa de cruda? Pentru a raspunde la întrebare, este necesar sa ?inem cont de câteva elemente.

Primul: în Orientul antic exista o practica foarte raspândita, care aproape ca se transformase în lege sacra: aceea a razbunarii. Acest obicei se practica în aoa fel încât represaliile erau întotdeauna mai mari decât ofensele primite. De exemplu, într-o cearta, daca cineva îi taia altuia un deget, rudele sale amputau bra?ul agresorului. ai daca cineva pierdea un picior, clanul sau taia ambele picioarele agresorului oi chiar... capul. Daca o persoana a ucis o oaie a vecinului sau, acesta putea sa distruga toata turma celuilalt. Daca ucidea un om, rudele sale îl razbunau ucigându-l pe asasin, pe so?ie oi pe copiii acestuia.

Datorita lipsei unei autorita?i

Un exemplu al acestor razbunari teribile, practicate în perioadele primitive, se gaseote în Cartea Genezei. Acolo se relateaza ca, dupa ce l-a ucis pe fratele Abel, Cain fuge oi se ascunde. Atunci, un glas, care în text apare ca glas al lui Dumnezeu, dar, în realitate, ar putea sa fie glasul tribului lui Cain însuoi, exclama: "Tot cel ce va ucide pe Cain, înoeptit va fi pedepsit" (Gen 4,15).

Însa cea mai mare dintre aceste razbunari sângeroase o avem în cântarea compusa de Lameh, fiul lui Cain: "Am ucis un om pentru rana mea oi un tâlhar pentru vânataia mea. Daca pentru Cain va fi razbunare de oapte ori, pentru Lameh, de oaptezeci de ori câte oapte" (Gen 4,23-24). Cutuma poate sa ni se para prea sângeroasa. Însa într-o epoca în care nu exista poli?ie, nici o autoritate centrala care sa faca ordine în societate, teama de aceste razbunari putea sa descurajeze crimele oi sa frâneze orice tentativa de furt sau de violen?a.

Dar, pe de alta parte, se preta la nenumarate abuzuri oi dadea naotere unei spirale a violen?ei, care se termina frecvent cu razboaie oi exterminari de triburi oi clanuri întregi. O simpla palma peste obraz putea sa dezlan?uie o batalie în câmp deschis. Tot Biblia ne relateaza ca o fata, numita Dina, a fost rapita din Sihem oi violata. Atunci, fra?ii sai, pentru a o razbuna, au intrat în oraoul celui care o pângarise oi l-au ucis pe el, pe tatal sau oi pe to?i tinerii de parte barbateasca (Gen 34,1-31).

Un pas mare pentru omenire

Acest lucru explica sensul Legii talionului, data de Moise pentru a frâna aceste abuzuri. De fapt, poruncea ca, daca îi era scos cuiva un ochi, atunci rivalului sau trebuie sa i se scoata numai un ochi, nu amândoi ochii. ai, daca pierdea un dinte, putea sa-i scoata adversarului sau un dinte, nu toata dantura. Aoadar, Legea talionului, în pofida aparen?ei sale de cruzime, în realitate, a stabilit un principiu de mare milostivire: razbunarea nu trebuie niciodata sa fie mai mare decât ofensa.

Inten?ia sa originara a fost aceea de a frâna reac?ia celor care se sim?eau ofensa?i oi de a limita represaliile. Prin urmare, a constituit un progres fa?a de legea razbunarii fara control, proprie triburilor lipsite de organizare judiciara. ai a constituit un pas uriao pentru a modera violen?a personala oi sociala. Tot Cartea Deuteronomului, în sintonie cu spiritul Legii talionului, va interzice sa se includa rudele nevinovate printre pedepse: "Parin?ii sa nu fie pedepsi?i cu moartea pentru vina copiilor oi nici copiii sa nu fie pedepsi?i cu moartea pentru vina parin?ilor; ci fiecare sa fie pedepsit cu moartea pentru pacatul sau" (Dt 24,16).

Nu pentru oricine

Un alt element de care trebuie sa se ?ina cont pentru a în?elege mai bine sensul Legii talionului este ca ea era adresata judecatorului, singurul care avea sarcina de a o aplica, oi nu pentru ca ea sa fie aplicata de fiecare individ. Trebuie sa amintim ca, în vechime, judecatorii nu erau profesionioti. Nu mergeau la universitate, nici nu studiau pe de rost car?i groase de drept. Mul?i dintre ei nu otiau nici macar sa citeasca. Prin urmare, pentru a solu?iona dreptatea, aveau nevoie de formule practice, care puteau fi memorate uoor, adica de mici "zicale" care sa le permita sa rezolve cel mai mare numar de cazuri.

De aceea, Legea talionului nu a fost promulgata pentru ca oricare ceta?ean sa o aplice pe cont propriu, nici nu dadea cale libera ca fiecare sa-oi faca dreptate. A fost data pentru judecatori ca ei sa decida în fiecare caz cum trebuiau sa o practice. Acest lucru îl afirma Cartea Deuteronomului (19,16-21). Legea talionului nu a fost gândita pentru a rezolva chestiuni personale, cum o aplicam noi uneori, ci pentru a solu?iona delicte publice în prezen?a judecatorului.

Fara a o lua prea în serios

Ultimul element care trebuie luat în considerare este ca formula "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" nu a fost în?eleasa în mod literal. Era vorba numai de un mod de a exprima ca nici o pedeapsa nu trebuie sa fie superioara ofensei primite. Însa era lasata la aprecierea judecatorului alegerea pedepsei juste. Judecatorii evrei afirmau, pe buna dreptate, ca aplicarea literala a Legii talionului putea duce la nedrepta?i, deoarece se risca sa fie privat cineva de un ochi sanatos pentru un ochi bolnav sau de un dinte intact pentru un dinte cariat.

Pentru aceasta, tot Biblia stabilea deja alte pedepse compensatoare mai pu?in crude. De exemplu: "Daca va lovi cineva pe sclavul sau, sau pe sclava sa în ochi, oi îl va pierde, sa-l lase liber ca despagubire pentru ochi. ai daca va pricinui caderea unui dinte al sclavului sau sau al sclavei sale, sa le dea libertatea pentru acel dinte" (Ex 21,26-27). Mai departe se stabileote ca, daca un bou loveote cu coarnele o persoana oi o ucide, judecatorii pot sa impuna stapânului boului numai o amenda (Ex 21,28-30).

Noua lege a lui Isus

Aoadar, Legea talionului, în vremurile sale, a fost o norma milostiva oi binevoitoare. A însemnat un progres enorm fa?a de legile teribile ale razbunarii nediscriminate oi aplicarea sa a facut ca omenirea sa progreseze enorm spre civiliza?ie, convie?uire oi progres al rela?iilor umane. Atunci când a venit Isus Cristos, el a decis sa o elimine. Pentru ca a în?eles ca razbunarea, oricât ar fi de controlata, re?inuta oi justa, da naotere întotdeauna la noi resentimente. De aceea, nu are loc în via?a creotina, în ordinea noua instaurata de catre Domnul.

În cuvântarea de pe munte, Isus înva?a: "A?i auzit ca s-a spus: Ochi pentru ochi oi dinte pentru dinte. Eu însa va spun: sa nu va împotrivi?i celui rau; ba, mai mult, daca cineva te loveote peste obrazul drept, întoarce-i-l oi pe celalalt. Celui care vrea sa te judece oi sa-?i ia tunica, lasa-i oi mantia, iar daca cineva te-ar constrânge sa faci o mie de paoi, mergi cu el doua" (Mt 5,38-41).

O palma stranie

Astfel, Isus introduce un nou spirit de iertare. Pentru a explica cum func?ioneaza, el însuoi da trei exemple luate din via?a zilnica, dar care nu trebuie sa fie luate în mod literal, pentru ca s-ar risca sa se interpreteze greoit mesajul sau. Primul exemplu este cel al palmei, pe care Isus o numeote "pe obrazul drept". Ce vrea sa ne spuna cu aceasta? Sa presupunem ca o persoana sta în fa?a alteia oi vrea sa-i dea o palma pe obrazul drept. Cum ar face aceasta? În mod obionuit, unul foloseote mâna dreapta. Deci exista un singur mod de a face aceasta: cu dosul palmei. Ei bine, conform legii rabinice, a lovi cu dosul palmei era mai umilitor oi insultator decât a o face cu palma, în mod normal.

Prin urmare, Isus vrea sa ne înve?e ca, oi atunci când cineva ne adreseaza insulta cea mai grava oi ruoinoasa, nu trebuie sa raspundem cu o alta rautate de acelaoi tip. În via?a nu primim des palme, însa înduram opozi?ii oi ofense, uneori nemasurate, echivalente cu o lovitura cu dosul palmei pentru un evreu. Creotinul este cel care a înva?at sa nu pastreze resentimente oi nici sa nu caute vreo razbunare. Adevaratul ucenic al lui Isus este acela care a uitat ce înseamna sa fii jignit. A înva?at de la înva?atorul sau sa nu considere nimic ca ofensa personala.

Tunica oi mantia

În al doilea exemplu, el spune ca, daca cineva ne face un proces pentru a ne lua tunica, trebuie sa-i dam oi mantia. ai aici exista mult mai mult decât apare în mod superficial. "Tunica" era un fel de haina lunga, facuta, în general, din bumbac sau lâna, care se purta pe trup oi ajungea pâna la genunchi. Chiar oi omul sarac avea în general mai mult de o tunica pentru a oi-o schimba frecvent. În schimb, "mantia" era haina rectangulara, facuta din stofa groasa. În timpul zilei, era folosita pe umeri ca o parte a îmbracamintei, iar în timpul nop?ii, ca acoperamânt pentru a dormi. În general, fiecare poseda o singura mantie.

Ei bine, legea ebraica stabilea ca unui debitor i se putea lua printr-un proces tunica. Însa niciodata nu i se putea lua mantia, pentru ca putea sa fie sarac oi sa o aiba numai pe aceasta, pentru a se acoperi noaptea (Ex 22,25-26). Isus, poruncind în mod simbolic ca creotinul sa-oi dea mantia, a voit sa ne spuna ca nu trebuie sa traim gândindu-ne mereu la drepturi, dar oi la obliga?ii. Nu trebuie sa traim obseda?i de privilegii, dar sa fim conotien?i oi de responsabilita?i. Adevaratul ucenic nu este acela care pune "drepturile sale" mai presus de to?i, fiind atent sa nu se "foloseasca violen?a" împotriva lui. Este cel care otie sa lase la urma chiar oi drepturile sale, daca poate în felul acesta sa cucereasca pe cineva pentru înva?ator.

Ceea ce s-a i întâmplat lui Simon din Cirene

În al treilea exemplu, Isus vorbeote despre "obliga?ia" de a înso?i pe cineva pe o distan?a de un kilometru. Aceasta imagine, care noua ni se pare stranie, este familiara în Palestina din timpul lui Isus. Palestina era o ?ara ocupata din punct de vedere militar. Ceta?enii unei ?ari ocupate aveau obliga?ia sa presteze orice tip de serviciu trupelor ocupante. Sa le dea lor alimente oi gazduire, pâna la ducerea mesajelor sau a sarcinilor în vreun loc. În orice moment, un evreu putea sa simta deasupra umarului sau atingerea unei suli?e a unui soldat roman. În felul acesta, el otia ca era de datoria sa sa-l slujeasca pe soldat în tot ceea ce avea el nevoie.

Acest lucru i s-a întâmplat lui Simon din Cirene, într-o zi când venea de la câmp: a fost obligat sa poarte crucea lui Isus, care mergea spre Calvar. Isus a voit sa ne spuna ca nu trebuie sa respectam datoriile noastre cu amaraciune oi ranchiuna. Daca ni se da o sarcina care nu este pe placul nostru, nu trebuie sa o asumam ca pe o datorie odioasa, refuzându-l în interior pe cel care ne-a cerut-o. Daca vom presta un serviciu, va trebui sa-l oferim cu bucurie. ai sa nu facem minimul indispensabil, ci sa mergem mai departe, cautând sa îndeplinim ceea ce a voit în mod real sa ni se ceara. Cel care face o fapta buna cu resentiment sau cu for?a nu a în?eles semnifica?ia vie?ii creotine.

ai acum da, pentru toate

Aceste înva?aturi ale lui Isus nu sunt teoretice sau abstracte. Sunt adevarate porunci, pe care Domnul le propune celor care îl urmeaza. Însa, cu ele, Isus nu a eliminat Legea talionului din legisla?ie. Nici nu a suprimat tribunalele, nici nu a voit un nou Cod de drept penal. Înva?aturile lui Isus nu sunt destinate judecatorilor, ci omului ofensat, ranit, lovit, pentru a-i arata care trebuie sa fie comportamentul sau ca adevarat ucenic. Domnul nu pretinde abolirea legisla?iei din timpul sau, ci introduce în societate un nou comportament uman, aoa încât codurile penale în vigoare sa fie depaoite de comportamentul ceta?enilor creotini.

Sintetizând, putem sa spunem ca omenirea a trecut prin trei etape. În epoca primitiva, se practica razbunarea cea mai cruda. Cu sosirea Legii talionului, s-a trecut la era drepta?ii. Cu venirea lui Isus Cristos, s-a inaugurat timpul iertarii. Exista pu?ine texte în evanghelii care con?in, aoa cum este cel analizat, cu atâta puritate esen?a eticii creotine. Lumea mai spera înca sa o vada pusa în practica de catre ucenicii înva?atorului.

* * *

Sumarul volumului 3 al seriei "Ce otim despre Biblie"


  • Ce semnifica?ie au numerele în Biblie?
  • Cu cine s-a casatorit Cain, fiul lui Adam oi al Evei?
  • Care este originea celor zece porunci?
  • A permis Moise Legea talionului: Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte?
  • Cum au cazut zidurile Ierihonului?
  • I-a poruncit Dumnezeu lui Osea sa ia în casatorie o prostituata?
  • Cine au fost "bunicile" lui Isus?
  • A adus îngerul vestea Mariei?
  • Ioan Botezatorul l-a botezat pe Isus?
  • A fost ispitit Isus de catre diavol?
  • Au fost cataclisme atunci când a murit Isus?
  • Ce s-a întâmplat cu scrisorile lui Paul catre Filipeni?

Mul?umim Editurii Sapientia care ne permite în 2007 sa preluam în fiecare numar un articol din cele 10 volume "Ce otim despre Biblie". Le pute?i achizi?iona de la librariile catolice din ?ara, precum oi prin libraria electronica Presa Buna.

traducere: pr. Mihai Patraocu
sursa: © Editura Sapientia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2007_03_06
Vă rugăm să respectați drepturile de autor