www.profamilia.ro /revista.asp?id=2006_06_04
 

 Revista "Familia crestina" - 05/2006 

COMPORTAMENTELE NEGATIVE VORBESC
STIM SA LE ASCULTAM?
Radu Capan

Originea si destinul casatoriei si familieiCuprinsCriza paternitatii

 

Cu mai bine de un deceniu în urma umblam cu blugi pe care scrisesem mare cu carioca "Nirvana" - numele formatiei mele preferate de atunci. Geanta de scoala era de fapt o fusta de blugi cusuta în partea inferioara, cu fermoar în partea superioara, si cu un mâner lung. Bineînteles, scrisesem pe ea tot felul de texte. Aveam parul lung, vopsit roscat, si un cercel în urechea stânga. Pentru colegii de serviciu de acum (lucrez într-o Episcopie catolica), si în general pentru cei care ma cunosc doar de câtiva ani, aceste informatii provoaca fie surprindere fie un râs copios. Si pe fiica mea cea mare a umflat-o râsul când a aflat ca am purtat câtiva ani un cercel într-o ureche. "Tu, tati?" Dar de-ajuns cu istoria mea. Sa vedem o alta.

A fost odata un om important, pe nume Ioan. Avea mai multi copii, din mai multe casatorii. Primul sau nascut, Vasile, pusese ochii pe Ana, o sora vitrega, provenita din alta casatorie a lui Ioan. Cu siretlicuri, inclusiv pacalindu-si tatal, a reusit sa o atraga pe fata într-o camera unde a violat-o. Iubindu-l mult, tatal nu l-a pedepsit pe Vasile, provocând mânie mare nu numai în inima fetei sale violate, cât mai ales în inima lui Gheorghe, fratele Anei din aceeasi casatorie a lui Ioan. Ura acumulata în Gheorghe a facut ca pâna la urma acesta sa puna la cale uciderea lui Vasile. Ioan s-a întristat amarnic, în timp ce fiul sau ucigas a fugit de frica, stând ascuns timp de trei ani. În final tatal si-a cautat fiul, i-a permis sa se întoarca acasa, dar i-a interzis sa îl întâlneasca doi ani de zile. Gheorghe si-a lasat plete mari, a devenit tot mai rebel, facând tot felul de prostii în speranta ca îi va atrage tatalui sau atentia asupra sa. A provocat si un incendiu sperând ca tatal lui îl va chema la el. Dar nimic. Atunci Gheorghe si-a dat tatal afara din casa. Vrând sa îsi recâstige casa, Ioan a pornit un adevarat razboi, dar victima a cazut si fiul sau, Gheorghe. Se pare ca din cauza parului sau cel mare, Gheorghe a ramas spânzurat de crengile unui copac pe când încerca sa fuga pe un cal.

Episodul de mai sus pare a fi luat dintr-un jurnal de stiri de la ora 17. Cunoscatorii Vechiul Testament însa au recunoscut sursa relatarii: Cartea a doua a Regilor. Nu este vorba de Ioan ci de regele David, iar pe copiii lui îi chema de fapt Amnon, Tamara si Abesalom. Am schimbat numele pentru a sublinia faptul ca problemele de astazi sunt de cele mai multe ori si problemele de ieri, cauza lor principala gasindu-se adesea în educatia defectuoasa oferita de parinti. Povestea trista a rebelului si pletosului Abesalom din Vechiul Testament este povestea multora dintre tinerii de astazi, care sufera diverse drame în familie, fac diverse alegeri gresite, iar uneori, în mod tragic, drumul lor înapoi spre împacare, iertare, este curmat de un accident stupid. Dupa cinci ani în care a fost tinut departe de tatal sau, Abesalom face cele mai proaste alegeri si moare, iar la final tatal lui îl plânge amarnic... nu ar fi fost mai cu folos sa fi acordat atentie semnelor?

 

Hainele vorbesc

Daca David l-ar fi vazut pe Abesalom, poate parul neobisnuit de lung al acestuia i-ar fi atras atentia. Parul lui Abesalom urla "tata, sunt aici! ma vezi?" Fiecare parinte trebuie sa "citeasca" un semnal de alarma în hainele extravagante sau poate chiar ciudate ale copiilor sai. De regula hainele transmit un mesaj, pentru ca nu ne este indiferent cum ne îmbracam. Din haine putem deduce multe informatii: clasa sociala, culorile preferate, gradul de meticulozitate, interesul pentru curatenie, chiar si gusturile muzicale. În unele cazuri hainele sunt adevarate manifeste de protest. Freza, manichiura, machiajul completeaza mesajul hainelor. În cazul meu, relatat la începutul articolului, parul vopsit, cercelul în ureche, blugii scrisi, transmiteau un mesaj destul de nevinovat: "m-am saturat sa fiu baiatul normal, cuminte". Tocmai de aceea mama nu s-a împotrivit si a stat lânga mine chiar si atunci când mi-am gaurit urechea cu acul (nu va recomand asa ceva: astazi exista centre speciale, cu conditiile septice necesare). Dupa câtiva ani m-am plictisit sa mai ies astfel în evidenta si am revenit la "normal".

Astazi modalitatile de exprimare pentru tineri s-au înmultit: pe lânga haine, frizuri, cercei, se practica imprimarea de tatuaje si piercing-ul. Motivatiile sunt diferite: dorinta de a fi ca ceilalti sau mai deosebit decât ceilalti; dorinta de a fi asemenea unei vedete sau de a impresiona pe cineva; dorinta de a experimenta; exhibitionism, nesiguranta, imaturitate s.a. Parintii au de-a face uneori cu pasiuni trecatoare ale copiilor lor, sau cu niste probleme de gust îndoielnic, care trebuie educat. Articolul de fata vrea sa se axeze însa pe acele cazuri în care hainele, aspectul în general, comportamentul copilului nostru se constituie într-un urlet disperat, într-o cerere de atentie din partea noastra. În contextul în care în majoritatea familiilor ambii parinti lucreaza, în care programul de lucru este adesea depasit, casa devenind de atâtea ori si birou pentru câteva ore, timpul petrecut cu copiii a scazut dramatic. Rezervorul lor afectiv este adesea gol, iar acul indicator batând pe rosu poate fi tocmai "look"-ul copilului. În cazul fetelor, de exemplu, afectivitatea neprimita acasa este cautata în afara casei, hainele lor comunicând "vreau iubire", dar traducându-se în mintea baietilor cu "vreau sex".

Ce este de facut? În cele mai multe cazuri parintii reactioneaza prin impuneri cu forta. "Sa nu te mai prind cu rochia aceasta minuscula." Sau: "Îti ard una de îti mai ungi parul cu gel si mai iesi cu geaca asta de piele, fara mâneci." Îi conving oare astfel de metode pe tineri?

 

Problemele serioase cer tratamente serioase

Daca o febra nu trece cu câteva medicamente antigripale ne întrebam daca nu cumva este o problema mai profunda. Febra este de regula semnul unei infectii în organism, reactia acestuia la infectie fiind sesizabila în exterior prin cresterea temperaturii. Daca ne încapatânam cu antigripalele s-ar putea dupa o saptamâna sa ajungem la spital. Si în cazul copiilor este recomandat sa cautam cauza mai profunda a comportamentului lor. Daca un anume comportament deranjant persista si dupa ce l-am rugat de câteva ori sa înceteze, atunci trebuie sa ciulim bine urechile si sa citim hainele, înfatisarea lui, comportamentul lui. Pentru aceasta este nevoie de rabdare si de auto-control.

Adesea, ca parinti, gresim actionând reactiv si nu proactiv. Reactiv este cel care daca primeste un pumn, raspunde cu un pumn. Este modul de a raspunde al animalelor, care reactioneaza instinctiv la stimuli. Omul are însa ratiunea, care îi permite sa intervina dupa primirea stimulului raspunzând nu din instinct ci din alegere constienta. Proactivul poate alege cum sa reactioneze dupa primirea unui pumn. Proactivitatea este utila în toate domeniile vietii, inclusiv în relatia cu copiii. Un parinte care striga imediat la copilul sau adolescent si îi interzice sa poarte o anumita haina este reactiv. Parintele care cauta sa înteleaga motivatia copilului, dupa care raspunde asa cum considera el ca este cel mai bine, este proactiv.

Comportamentele negative vorbesc. Despre ce? Vorbesc despre o nevoie nesatisfacuta. Parintele reactiv se va întreba în fata unui comportament negativ: "Cum îl pot corecta?" Parintele proactiv se va întreba însa: "De ce are nevoie copilul meu?" Când copiii sunt mici, un comportament negativ denota de regula o nevoie fizica. Daca plânge, mama se întreaba mai întâi daca nu cumva copilul trebuie schimbat (sau daca nu este flamând, sau obosit). Degeaba ar striga la el sa taca sau i-ar da biberonul: nevoia lui este aceea de a fi schimbat. Când copilul ajunge adolescent, comportamentele negative denota în schimb aproape întotdeauna o nevoie emotionala. Familiile în care parintii nu investesc suficient emotional în copiii lor (însemnând gesturi si cuvinte de iubire, timp petrecut cu ei, ascultare, atentie s.a.) sunt familiile în care este cel mai probabil sa apara probleme.

A te concentra pe nevoia copilului nu înseamna a trece cu vederea un comportament negativ. El trebuie sanctionat, dar masura sanctiunii trebuie sa fie corelata cu nivelul satisfacerii nevoii lui de iubire. Daca rezervorul lui de iubire este gol, comportamentul sau anormal este de fapt într-o mare masura normal. A-l pedepsi cu asprime este ca si cum ai da cu piciorul într-o masina cu rezervorul de benzina gol, nervos ca nu porneste.

 

Atentia negativa

Când parintii sunt foarte ocupati si copiii nu reusesc sa aiba parte de atentia lor atât cât ar dori, cei mici gasesc totusi o solutie. Facând boacane, devenind neastâmparati, capteaza atentia... este una negativa, dupa cum o numesc psihologii, dar este atentie. O mama avea tot timpul probleme dimineata cu fetita ei. Când sa îi dea de mâncare si sa o îmbrace, fetita se încapatâna si era foarte dificila. Constant mama întârzia la gradinita cu fetita, apoi ea la serviciu. Într-o zi s-a întrebat daca nu cumva fetita ei avea nevoie de mai multa atentie dimineata. Asa ca a pregatit de seara mâncarea, bagajul ei si al fetitei, hainele... Dimineata a trezit-o pe micuta cu un sfert de ora mai devreme si au petrecut putin timp împreuna. Masa si îmbracatul au decurs apoi fara incidente. Mama si-a dat seama ca din dorinta de a sta cu mama ei, fetita cauta sa amâne cât mai mult plecarea de acasa. În timp problema a disparut, nu a mai fost nevoie nici de trezirea cu 15 minute mai rapid, nici de pregatirea cu o seara înainte.

De fapt una dintre vestile bune pentru parinti este ca problemele la copii de regula dureaza doar o perioada, cu atât mai scurta cu cât suntem proactivi, nu reactivi. Acum câtiva ani, fetita noastra cea mare nu accepta cu mare încântare sa îmbrace hainele pe care mama ei i le alegea. Dându-si seama ca, desi mica, dorea sa aleaga si ea, sotia a început sa o întrebe tot timpul ce culoare alege pentru elasticele pentru codite. Era vorba de un element minor al garderobei ei, dar nu aceasta conta, ci faptul ca în sfârsit decidea si ea. Împlinindu-i-se aceasta nevoie, de a se implica în procesul decizional, fetita nu a mai protestat apoi la hainele alese de mama ei. Ce ar fi însemnat daca în locul satisfacerii nevoii ei, i s-ar fi explicat zi de zi ca trebuie sa fie ascultatoare, sau ar fi primit câte o palma usoara pe fund? Problema nu s-ar fi rezolvat cu siguranta, dimpotriva frustrarea ei putând creste pâna la transformarea în ceva grav.

Am avut si eu o perioada în care relatia mea cu copiii era destul de pe ace. Lucrând mult, la serviciu dar si acasa, rezervorul afectiv al relatiei lor cu mine era gol. De atunci am început sa pretuiesc foarte mult plimbarile cu întreaga familie, stiind ca ele contribuie la satisfacerea nevoilor lor emotionale. Trebuie sa fie foarte grave motivele care sa ma oblige ca într-o saptamâna sa nu fi iesit de câteva ori cu copii în parc, la padure, la gradina botanica, pe lac, la plimbare printre blocuri. Este infinit de preferat sa le acordam noi copiilor atentie pozitiva, decât sa ceara ei o atentie negativa.

Desigur, toate acestea sunt aplicabile si adolescentilor. Faptul ca sunt mai mari, mai independenti, nu înseamna ca au mai putina nevoie de afectiunea si atentia parintilor. Difera mai degraba modul de manifestare al acestora (mama nu îsi mai conduce baiatul de 16 ani la scoala si îl saruta pe frunte ca în clasa I). Daca nu le acordam atentie, nici macar cea negativa, o vor cauta prin teribilisme în fata altora (sau pornind incendii ca Abesalom). Daca nu le aratam iubire, o vor cauta în bratele altei persoane, de la vârste fragede. Daca nu gasesc macar acasa sprijin, încurajare, admiratie, se vor retrage poate în universul înselator al drogurilor.

Probleme cu fiii nostri, fie ei copii sau adolescenti, vor tot fi. Pâna si regele David a avut parte de ele. Mai apoi si-a plâns durerea în psalmi impresionanti. Sa ne dea Domnul întelepciunea de a citi în comportamentele negative ale copiilor nostri nevoile lor neîmplinite, sa fim mereu cu un pas în fata problemelor lor, prin proactivitate, iar pe buzele noastre sa fie mereu doar psalmii de bucurie ai lui David.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_06_04
Vă rugăm să respectați drepturile de autor