www.profamilia.ro /revista.asp?id=2006_06_02
 

 Revista "Familia crestina" - 05/2006 

LEAGANE GOALE
Ana-Maria Miklos

Criza paternitatiiCuprinsVisele mele, purtate de o barca cu pânze

 

Un articol aparut în Washington Times, în noiembrie anul trecut, reia o tema din ce în ce mai preocupanta, în ultima vreme. "În leaganul civilizatiei, leaganele sunt goale. De la Atlantic pâna la Urali, în economii prospere sau în cele aflate în dificultate, în tari catolice sau protestante, tarile Europei sunt martore ale unui declin fara precedent al ratei natalitatii."

Aceasta "distrugere a copiilor" (baby-bust), analistii ne avertizeaza, va afecta cresterea economica, programele de bunastare sociala si abilitatea Europei de a-si mari influenta în probleme culturale, diplomatice si militare în secolul al XXI-lea. În 1900, conform statisticilor Natiunilor Unite, un om din patru (24,7%) traia în Europa. Astazi populatia Europei reprezinta putin peste 10%, iar în 2025, cu o rata a natalitatii în UE de 1,48, raportul între Europeni si restul lumii va fi de 1 la 14 adica 7%.

Lipsa copiilor, combinata cu cresterea longevitatii, provoaca îngrijorarea imediata privitor la programele de protectie sociala. "Dar problema este mult mai grava decât reforma în domeniul pensiilor", spune Vladimir Spidla, comisar UE pe probleme sociale.

Aceasta evolutie va afecta toate aspectele vietii noastre: modul în care se fac afaceri, planurile urbanistice, proiectarea apartamentelor, transportul public etc. Toate grupele de vârsta vor fi afectate; oamenii traiesc mai mult si se bucura de o mai buna sanatate, rata natalitatii scade, si forta de munca se diminueaza. Acum este momentul sa actionam!" conchide acesta.

Dar iata, citind acest articol, am putea întrezari o perspectiva neasteptata a rascolitoarei întrebari din evanghelie: Isus, la a doua lui venire, va mai gasi credinta pe pamânt?

Declinul demografic alarmant din lumea crestina trezeste serioase îngrijorari. Un articol aparut în numarul din martie al revistei Actualitatea crestina observa cu îngrijorare scaderea procentului catolicilor în lume. Revista electronica Darul Vietii nr. 22 citeaza din discursul cancelarului german Horst Kohler la un simpozion referitor la dezvoltarea demografica: "Societatea ar trebui sa se preocupe mai serios de consecintele scaderii natalitatii. Parintii ar trebui sa-si ia mai în serios misiunea educativa. Nu atât din cauza perspectivei demografice, cât pentru faptul ca urmasii ofera deschidere si sens vietii noastre."

Se observa o îngrijorare crescânda, atât în mediile laice cât si în cele religioase. Toata lumea constata ca omenirea se îndreapta spre propria distrugere, însa multi nu reusesc sa se sustraga subtilei capcane de dezinformare condusa în special de mass-media. Opinii ferme si neechivoce privitoare la sfintenia si indisolubilitatea uniunii dintre un barbat si o femeie în sfânta taina a casatoriei conduc la priviri piezise, acuze de intoleranta, de atac la libertatea semenilor... Daca nu suntem atenti, copiii nostri vor învata din filmele de la televizor si de pe marile ecrane (chiar anul acesta au câstigat Oscarul doua filme pro-homosexuali) ca relatiile homosexuale sunt ceva firesc, ca divortul si adulterul pot fi vesele (sunt adesea subiecte de comedii) si ca întotdeauna cel care se opune acestor asa-zise situatii normale este în general personajul negativ: ursuz, invidios si care are si el tot felul de vicii cumplite pe care le ascunde cu grija. Desenele animate, la care adesea ne lasam cu inconstienta copiii sa se uite ore în sir, de asemenea au mesaje subliminale vadit negative si anti-familie.

Biserica a observat cu îngrijorare aceste tendinte negative chiar înainte ca acestea sa devina atât de vizibile si a insistat: Salvati familia si veti salva viitorul crestinismului si al omenirii! Un numar impresionant de Documente ale Magisteriului Bisericii atrag atentia, dau norme si cheama poporul lui Dumnezeu la cunoasterea si aplicarea vointei lui Dumnezeu în viata de zi cu zi a familiilor crestine. Familii sanatoase cu copii echilibrati si cu putere de discernamânt vor putea rasturna încet încet balanta în favoarea normalitatii.

Nu este usor, cu siguranta! Isus se referea si la asemenea situatii când spunea: Nu am venit sa aduc pacea ci sabia! A pleda pentru dreptul nostru si al copiilor nostri, pur si simplu la normalitate, ne poate aduce în situatii triste de neîntelegere, de respingere, de ironizare, însa este evident ca durerea ce o încercam acum Domnul ne-o va schimba în bucurie, conform promisiunii Fericirilor.

 

Salvati familia! Dar cum?

Unul dintre pasi ar fi sa i se redea familiei mama! Mame care sa renunte macar partial la visul "realizarii de sine", pentru binele copilului.

De ce au nevoie copiii de mame cât mai mult timp acasa? În articolele aparute în mai multe numere din Actualitatea crestina abordez o parere radicala privind necesitatea prezentei mamei în cadrul caminului. Exista mame care din motive financiare îmbina cu eroism activitatea profesionala cu cea materna. Efortul lor este vrednic de toata stima, mai ales ca cel mai adesea, revenite acasa dupa o zi obositoare de munca, ele preiau si greul muncii din gospodarie.

Cu toate ca mentalitatile s-au schimbat radical în ultimul secol si apare ca o necesitate afirmarea femeii pe plan profesional la egalitate cu barbatul, nu acelasi lucru s-a întâmplat si cu distribuirea sarcinilor gospodaresti din cadrul caminului. Chiar daca exista barbati care îsi asuma cu responsabilitate egala cu cea a sotiilor lor treburile gospodaresti, din nefericire în majoritatea caminelor, pentru barbati momentul revenirii de la serviciu însemna sfârsitul zilei de munca iar pentru femei (mai ales pentru mame) ziua de munca se continua pâna la ore târzii din noapte.

Efortul acestor femei este vrednic de toata stima, iar multe dintre ele ar opta cu siguranta pentru alternativa de a sta acasa pentru educarea copiilor daca conditiile financiare ale familiei s-ar schimba. Totusi, multe dintre femeile care opteaza pentru a reîncepe serviciul când copiii lor au vârste foarte fragede (adesea 3-4 luni) fac parte în general din patura sociala cu venituri medii si mari, iar aceasta optiune nu este determinata de nevoi financiare, ci de dorinta de afirmare profesionala.

Nu este de mirare aceasta optiune a lor. Traim într-o societate în care modestia este adesea confundata cu prostia si unicul criteriu de clasificare a oamenilor este puterea financiara. Totul în lume este într-o schimbare ametitoare, se cauta câstigul rapid, satisfactiile imediate, iar opera de crestere a unui copil, care implica o aparenta monotonie, progrese lente si necuantificabile, apare în zilele noastre ca o pierdere de timp.

Femeile care decid pentru un timp sa se dedice cresterii copiilor în momentul în care doresc sa se reintegreze în sfera profesionala întâmpina o opozitie aproape insurmontabila, de aici si faptul ca o noua sarcina este privita nu ca un dar ci ca o amenintare care trebuie evitata prin orice mijloace. Am fost si eu amagita de-a lungul anilor de mitul acesta al super femeii vehiculat mai ales de mass-media: cariera stralucita, mama devotata si sotie iubitoare: "3 în 1" cum ar spune o reclama moderna...

Si mie într-un anumit moment al vietii, o persoana puternic implicata în lupta pentru viata, Dna Mihaela Cosmovici, mi-a deschis ochii asupra amagirii de a crede ca acei copii lasati de-a lungul întregii zile, timp de ani întregi, singuri ori cu diverse persoane platite sa-i supravegheze, pot deveni adulti senini si responsabili, cu valori morale nealterate...

Asadar, chiar daca suna radical afirmatia ca nu-ti poti educa cu adevarat copiii decât fiind alaturi de ei, este o atentionare si nu o acuza - anii trec si ne putem trezi îngroziti ca dupa ce am crezut ca am facut totul pentru bunastarea copiilor nostri, acestia - ajunsi la adolescenta - încep sa se drogheze, devin alcoolici si nu rareori aleg sa-si curme viata nefiind învatati sa prelucreze multitudinea de mesaje negative cu care sunt zilnic bombardati si neavând constiinta ca viata lor are o valoare nepretuita atât în ochii lui Dumnezeu cât si în ochii parintilor lor care au ales sa renunte la ei însisi în favoarea copiilor lor.

Este cunoscuta cresterea alarmanta a numarului tinerilor care se drogheaza, a adolescentilor alcoolici, a adolescentelor care ramân însarcinate în urma relatiilor promiscue, iar afirmatii de genul: "Mie nu o sa mi se întâmple asa ceva, copilul meu n-ar face niciodata una ca asta... " , sunt de-a dreptul naive si iresponsabile.

Informatii suplimentare asupra pericolului drogurilor si alcoolismului, precum si rolul familiei în experimentarea drogurilor de catre copil se pot afla dintr-o carte foarte bine documentata : "Copiii nostri si drogurile", aparuta la Editura Curtea Veche. Autorul, Ross Campbell, afirma: Într-o "cultura a drogurilor", copilul dumneavoastra adolescent va intra într-un fel sau altul în contact cu drogurile. Viciul drogului, dependenta de drog si folosirea drogurilor pentru distractie sunt fapte de viata pentru milioane dintre copiii de astazi. Nici un copil nu este imun!

La complexa întrebare: "De ce?", autorul raspunde cu un apel: "Divortul si lumea pe care au creat-o parintii care au nevoie de 'împlinire de sine' însingureaza copiii, care sunt primii candidati la experimentarea drogurilor. Nu sunt împotriva drepturilor femeii, nu sunt împotriva nimanui, însa undeva pe drum cineva a uitat cum se cresc copiii. Ma tem ca societatea îsi rateaza copiii [...] Parinti, copiii au nevoie de dvs si vor sa faceti parte din vietile lor [...] Copiii nu sunt dotati sa se apere cum se cuvine. Într-o mare masura ei sunt victime ale circumstantelor create de generatia adulta. Ei ne daruiesc bucurie. Ei ne dau motive sa speram. Ne solicita o grija responsabila fata de ei. Sunt copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu. Nu trebuie sa-i facem sa esueze." Sa meditam asupra acestor lucruri si sa luam masuri înainte de a fi prea târziu.

 

Pretul timpului petrecut în familie

Calcule facute asupra bugetului familiilor în care ambii parinti lucreaza comparativ cu bugetul familiilor în care un singur parinte lucreaza (in general tatal, iar mama sta acasa cu copiii) dovedesc ca diferenta nu este în general de la simplu la dublu, ci mult mai mica.

Banii cheltuiti cu îmbracamintea suplimentara necesara pretentiilor de la locul de munca, banii cheltuiti pe transport, pe plata unor persoane externe care sa se ocupe de menaj si de copii si banii cheltuiti pe cadouri suplimentare aduse copiilor, cu care în mod inconstient parintii doresc sa compenseze lipsa de acasa, fac sa se reduca substantial diferenta dintre bugetul familiilor cu doua salarii si cel al familiilor cu unul singur.

În familiile care hotarasc ca mama sa stea acasa, în general o noua sarcina nu este privita ca o amenintare ci ca o bucurie. Un nou copil este în mod natural o sursa de bucurie. Dar din pacate, copilul a devenit o amenintare, de când s-a insinuat subtil în constiintele oamenilor ceea ce se numeste în mod curent: "cultura mortii" - o abordare utilitarista si hedonista a vietii, în care copiii si batrânii sunt priviti ca pericole pentru timpul, confortul si finantele persoanelor în plina putere de munca.

 

Iata, am pornit de la un manunchi de cifre, care indica "iarna demografica" ce ameninta Europa în primul rând, dar privind mai atent asupra cauzelor, asupra impactului negativ pe care îl au asupra copiilor stilurile actuale de viata, am ajuns în chiar interioritatea familiei, care trebuie ajutata sa-si redescopere misiunea: aceea de a fi un "sanctuar al vietii" si al iubirii.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_06_02
Vă rugăm să respectați drepturile de autor