www.profamilia.ro /revista.asp?id=2006_05_05
 

 Revista "Familia creotina" - 05/2006 

CONTRACEP?IA aI CONaTIIN?A
Sarah F. Peterson
traducere Oana Capan

Mirele Christos oi mirii creotiniCuprinsEu oi Marta

 

Sarah F. Peterson preda de cinci ani cursuri despre Planificarea Naturala a Familiei (PNF), una dintre observatiile ei fiind ca oriunde a mers, oricui a vorbit, se regasesc unele întrebari comune. Uneori întrebarile denota tensiuni traite de cei care le pun, altadata sunt simple curiozitati, justificate mai ales de pozitia aproape unica în lume a Bisericii Catolice de a sustine ca atât contraceptia cât si sterilizarea sunt pacate grave.

"Învataturile Bisericii Catolice cu privire la planificarea familiala sunt logice, consecvente si extraordinar de eliberatoare atunci când sunt bine întelese, si totusi ele sunt respinse de catre majoritatea coplesitoare a catolicilor", scrie Peterson într-un articol pe care îl dedica tocmai celor mai comune întrebari. Constatând ca sunt probleme care nu sunt atinse nici în predici, nici în cursurile de pregatire la casatorie, nici în alte contexte, autoarea trage concluzia ca întrebarile exista pentru simplu fapt ca credinciosii nu au auzit vreodata un raspuns. În numarele trecute din "Familia crestina" am prezentat doua întrebari si raspunsurile corespunzator. În numarul urmator vom continua cu ultima întrebare, pentru acest numar oprindu-ne la:

 

Întrebare: Constiinta mea îmi spune ca nu este gresit pentru mine sa folosesc contraceptia, si trebuie sa îmi urmez constiinta.

Raspuns: Raspunsul este acela ca datoria de a-ti urma constiinta este afirmata pe baza la a-ti forma corect constiinta prin acceptarea la ceea învata cu autoritate Biserica. Catehismul Bisericii Catolice (CBC) ne spune: "Constiinta morala este o judecata a ratiunii prin care persoana umana recunoaste calitatea morala a unui act concret pe care intentioneaza sa-l faca, este pe cale sa-l duca la îndeplinire, sau l-a împlinit" (nr. 1778), iar în Veritatis Splendor, Papa Ioan Paul al II-lea a spus ca "judecata constiintei are un caracter imperativ: omul trebuie sa actioneze în conformitate cu ea" (nr. 60).

Asadar, constiinta unei persoane nu consta în sentimentele sale în legatura cu ceva, ci în folosirea intelectului si a ratiunii sale pentru a determina cum trebuie sa actioneze corect într-o situatie particulara, si odata ce o persoana a analizat atent si obiectiv situatia si stabileste ceea ce considera ca este corect, este obligata din punct de vedere moral sa urmeze acea judecata, chiar daca este dificil, costisitor sau neplacut.

Pâna aici nu ar trebui sa fie dificil pentru majoritatea oamenilor sa înteleaga. Aproape oricine, catolic sau nu, întelege pâna în acest punct obligatia morala de a face ceea ce considera ca este corect (de a-si urma constiinta). Însa a ne opri aici si a sustine ca tot ceea ce mi se cere este sa analizez cu atentie situatia si apoi sa fac orice consider eu ca este mai bine este o întelegere incompleta si mult deformata a învataturii catolice autentice. Pentru ca nu se face nici o referire la un standard obiectiv în ceea ce priveste binele si raul; în cele din urma eu singur decid pentru mine însumi ceea ce este bine si ceea ce nu este bine - acest fel de 'libertate a constiintei' nu e altceva decât un simplu relativism moral.

Catolicii cred ca exista un adevar obiectiv si recunosc ca Biserica Catolica ne învata acest adevar. Prin simplul fapt ca ma identific pe mine ca fiind catolic sustin ca accept autoritatea Bisericii de a informa constiinta mea prin învataturile sale. Din nou, CBC ne spune: "Legea lui Dumnezeu, încredintata Bisericii, este expusa credinciosilor ca drum al vietii si al adevarului. Asadar, credinciosii au dreptul de a fi instruiti cu privire la preceptele divine mântuitoare care purifica judecata si, prin har, vindeca ratiunea umana ranita. Ei au datoria sa respecte constitutiile si decretele date de autoritatea legitima a Bisericii" (nr. 2037).

Recunoscând existenta adevarului obiectiv, precum si faptul ca Biserica Catolica este cea care ne învata acest adevar, putem vedea ca exista doua parti în obligatia de a ne urma propria constiinta. În primul rând trebuie sa îmi formez în mod corespunzator constiinta, acceptând învataturile oficiale ale Bisericii în materie de credinta si morala (si acestea includ fara îndoiala etica sexuala si planificarea familiala) înainte de a face o "judecata a ratiunii" în legatura cu un act propus. Învataturile Bisericii trebuie sa fie punctul de plecare pentru a stabili daca o anumita fapta este corecta sau gresita, si suntem obligati sa aderam la aceste învataturi aplicându-le în particular în vietile noastre. Sau cu alte cuvinte: "Nu se cuvine sa fie puse în opozitie constiinta personala si ratiunea cu legea morala sau cu Magisteriul Bisericii" (CBC nr. 2039).

Iata un alt exemplu despre cum stau lucrurile: stim ca, "pentru motive juste, sotii pot voi sa distanteze nasterile copiilor lor", însa suntem avertizati ca este de datoria fiecarui cuplu "sa se asigure ca dorinta lor [de a amâna sau evita sarcina] nu vine din egoism, ci e conforma cu dreapta generozitate a unei paternitati responsabile" (CBC nr. 2368). Nu exista, însa, nici o lista sau formula oficiala catolica pentru a determina ce anume constituie un astfel de motiv just si neegoist. Sotii si sotiile trebuie sa examineze în rugaciune situatia lor particulara, sa cântareasca cele doua cerinte de generozitate si responsabilitate si sa ajunga la o decizie privind circumstantele unice proprii familiei lor. Nimeni nu poate sa faca aceasta pentru ei si este obligatia lor morala sa urmeze ceea ce le dicteaza constiinta, odata ce au ajuns la o decizie.

Stim de asemenea, însa, ca "este în mod intrinsec rea 'orice actiune care, fie în vederea actului conjugal, fie în desfasurarea lui, fie în desfasurarea consecintelor lui naturale, si-ar propune ca scop sau ca mijloc, sa faca imposibila procrearea'" (CBC, nr. 2370) [respectiv sterilizarea si contraceptia] si aici nu este loc pentru interpretare. Faptul ca sterilizarea si contraceptia sunt rele si întotdeauna imorale se aplica la fiecare persoana în fiecare situatie si suntem obligati din punct de vedere moral sa acceptam acest adevar ca punctul de pornire pentru orice analiza privind daca si cum sa spatiem sau sa limitam nasterile copiilor nostri.

Ce putem spune însa în legatura cu obiectia ca suntem liberi sa neglijam învatatura Bisericii în anumite probleme particulare deoarece Biserica nu învata întotdeauna infailibil? Asa cum orice sceptic va arata, au existat ocazii în care oficiali ai Bisericii - chiar Papi - au proclamat neadevaruri si probabil ati auzit pe unii folosind aceasta ca o justificare pentru a alege ce învataturi sa urmeze. Realitatea este, însa, aceea ca problemele de credinta sau morala pe care toti Episcopii adunati din întreaga lume le-au declarat, în orice punct din istorie, ca fiind definitive sunt considerate infailibile (vezi Lumen Gentium, nr. 25), si raul intrinsec, universal al contraceptiei este unul dintre acestea. Mentionam ca pâna în 1930, si celelalte Biserici crestine, nu doar Biserica Catolica, sustineau ca contraceptia este întotdeauna grav imorala.

În fine, este important sa întelegem ca nimeni, nici macar un anume preot sau Episcop, nu ne poate scuti de obligatia morala de a urma învatatura Bisericii privind contraceptia. Libertatea de constiinta este, cu cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, "niciodata eliberare 'de' adevar ci întotdeauna si numai libertate 'în' adevar" (Veritatis Splendor, nr. 64).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_05_05
Vă rugăm să respectați drepturile de autor