www.profamilia.ro /revista.asp?id=2006_03_08
 

 Revista "Familia creotina" - 03/2006 

SFÂNTUL MASCARICI
Luc Adrian, Famille chrétienne, nr. 1283
traducere oi adaptare Andrei Go?ia

Poezii pentru cei miciCuprinsÎnceputul vie?ii umane, baze biologice oi probleme etice

 

Sa nu-l confundam pe Neri cu Nero, chiar daca amândoi i-au dat foc Romei. Filip Neri a incendiat orasul cu iubirea lui. Aceasta iubire îl consuma într-atât încât uneori trebuia sa-si desfaca grabnic sutana, sa deschida fereastra iarna. Ardea de Focul lui Dumnezeu.

Acest florentin s-a nascut în 1515, ca toti sa-i tina minte numarul de telefon: Neri 1515. Începuturile lui de negustor nu-i fac familia sa râda. Repede paraseste tejghelele pentru bancile bisericilor, unde-i place sa se reculeaga fara sfârsit. În salile unde studiaza, crucile sunt luate: când le vede, se pierde în contemplare, si îsi pica examenele.

Acest contemplativ este si un om de viata. Veselia lui este molipsitoare, buna lui dispozitie expansiva. Tinerii se înghesuie în jurul lui în Oratoriu, o confrerie care râde tare, se roaga si îi viziteaza pe saraci.

Traznitul acesta îsi poarta uneori toalele pe dos si nu îsi rade decât un obraz. Cu toate acestea, discernamântul lui devine celebru. Într-o zi, Papa îl trimite sa investigheze într-o manastire în apropierea Romei cazul unei calugarite care ar fi avut revelatii. Ploua si sufla vântul - Neri ajunge leoarca la vorbitor. Intra si sora reculeasa, severa, grava. Filip îi întinde un picior si-i zice: "Hai scoate-mi cizma asta!" Sora se zbârleste, indignata.

Neri tocmai a inventat "testul sfinteniei", pe baza de umilinta. Ceea ce-l face sa-i raspunda unui tânar care l-a întrebat daca e bine sa poarte un ciliciu: "Sigur, cu conditia sa fie peste haine."

Unei doamne care se spovedeste îi prescrie drept canon sa jumuleasca un pui pe strazile orasului când bate vântul tare, dupa care sa se întoarca la el. "Acum mergeti si adunati penele. - Dar e imposibil! raspunde penitenta. - Aveti dreptate. Dar e mai usor decât sa aduni bârfele dumneavoastra!"

Alta îl întreaba daca e vanitate sa poarte tocuri înalte. Raspuns: "Cu conditia sa nu cadeti." Unui burghez trufas îi cere sa duca în brate pe strazile Romei un câine mare. Orgoliul ucide mai mult decât ridicolul.

Drumul lui rasuna "bum bum"; nu e un banc, e un gong. Uneori bataile sunt atât de puternice încât obiectele se zguduie si oamenii tresar. Dar adevarata drama a lui Filip este extazul. Mai ales când celebreaza Sfânta Liturghie. E imposibil sa-l desprinzi.

Într-atât încât fratele ministrant iese înainte de împartasanie, lasa un mesaj pe usa capelei ("Parintele celebreaza Sfânta Liturghie"), se duce dupa cumparaturi, se întoarce doua ore mai târziu si îl trage de patrafir pe celebrant ca sa-l scoata din contemplatie.

În timpul celebrarilor publice, Neri se foloseste de stratageme ca sa alunge extazul. Uneori scoate o carte cu bancuri de sub cartea de rugaciuni si citeste câteva în plina Liturghie; alteori îsi gâdila pisica care toarce pe un cos lânga altar.

Lupta împotriva seductiilor pagâne ale Renasterii printr-o viata interioara profunda. Umorul este o forma de iubire când îl elibereaza pe altul de povara. Este si o forma de umilinta. Filip va dansa ca un caraghios în fata cardinalilor. Sfântul mascarici râde, face pe clownul pentru ca sa nu fie luat drept sfânt, dar nu merge. Una din cele mai mari minuni ale lui va fi sa converteasca Curia.

N-a murit de râs, ci de sfârseala, dupa ce a spovedit pâna târziu în noapte, în 26 mai 1595. Va fi numit patron al umoristilor si protector al reumaticilor. Oare îl va prinde pe Sfântul Petru de barba în Rai, cum a facut cu un gardian elvetian în timpul unei procesiuni cu Sfântul Sacrament ca sa nu leviteze?

A fost canonizat în 1622, împreuna cu alte patru "mari figuri": Ignatiu de Loyola, Francisc Xaveriu, Tereza de Avila si Izidor Muncitorul. "Patru spanioli si un sfânt!" au spus cetatenii Romei, fara sa râda.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_03_08
Vă rugăm să respectați drepturile de autor