www.profamilia.ro /revista.asp?id=2006_03_04
 

 Revista "Familia creotina" - 03/2006 

PARINTELE FLANAGAN aI ORAaUL BAIE?ILOR
Radu Capan

Poveoti oi joacaCuprinsAnotimpurile iubirii conjugale

 

În 1938, actorul Spencer Tracy (ni-l amintim poate în primul rând din "Batrânul si marea", dupa romanul lui Ernest Hemingway) lua Oscarul pentru filmul intitulat "Boys Town" ("Orasul Baietilor"). În film, actorul interpreta rolul unui preot, parintele Flanagan, pe atunci înca în viata si înca foarte activ. Nu se întâmpla prea des sa se toarne un film care sa prezinte activitatea si personalitatea unui om care nu a murit. Iar faptul ca nu numai actorul principal a primit premiul Oscar în acel an, ci si scenariul, ne da de înteles ca nu doar interpretarea lui Spencer Tracy a fost una exceptionala, ci si povestea vietii personajului sau. Cine a fost deci pr. Flanagan?

 

De la pastor de oi la pastor de suflete

Edward Joseph Flanagan s-a nascut la 13 iulie 1886 în Leabeg, districtul Roscommon, Irlanda. A fost al optulea din cei unsprezece copii ai parintilor sai, fermieri credinciosi. Foarte plapând la nastere, el a supravietuit multumita bratelor bunicului sau, ce l-au protejat mult timp si l-au tinut lânga caldura focului. Mult mai târziu, Flanagan îsi amintea despre caminul parintesc: "Casa cu semineul ei, devotiunea familiei mele si legaturile strânse dintre membri - aceasta este imaginea mea despre cum trebuie sa arate o casa. Tata mi-a spus multe povesti fascinante pentru copii, povesti cu aventuri sau despre lupta poporului meu pentru independenta. De la el am învatat marea stiinta a vietii si am aflat despre vietile exemplare ale sfintilor, învatatilor si patriotilor. Viata lui a fost cea care mi-a imprimat regula vietii marelui Sfânt Benedict: Ora et Labora, Roaga-te si munceste."

Crescând, Edward a primit sarcina sa pazeasca oile si vacile ca sa nu intre în mlastinile de la marginea proprietatii familiei. Aceasta activitate de pastor i-a oferit timp sa reflecteze, sa studieze, sa citeasca si sa se roage. Vazând ca tatal sau se roaga Rozariul când munceste, a început sa îl imite. A urmat scoala într-un oras din apropiere, iar la 18 ani s-a îmbarcat pe un vapor cu destinatia Statele Unite ale Americii. A urmat cursurile Colegiului din Maryland, apoi a intrat la Seminarul Sf. Iosif din Dunwoodie. Dupa abia un an a trebuit sa îsi întrerupa studiile datorita sanatatii precare. S-a întors la familia sa, stabilita între timp în Omaha, Nebraska, dupa care a încercat sa îsi continue studiile la Universitatea Gregoriana din Roma. Din nou le-a întrerupt pe motive de sanatate. În 1909 a fost acceptat la Universitatea Imperiala din Innsbruck, Austria. Altitudinea i-a fost favorabila sanatatii, asa ca si-a încheiat aici studiile si a fost hirotonit în 1912. "Cred ca ceea ce m-a împins sa devin preot", scria el în 1947, "a fost dorinta sa ajut oamenii - spiritual. Am dorit sa educ oamenii si aceasta dorinta m-a impulsionat toata viata, fara sa îmi mai doresc altceva vreodata."

Întors în America, a fost încadrat în Dieceza de Omaha, pastorita de Episcopul Harty, care l-a numit vicar în diferite parohii. Atentia pr. Flanagan s-a oprit însa asupra fermierilor ramasi pe drumuri în urma secetei teribile din vara anului 1913. "Am fost mereu preocupat de oameni si de cum traiesc ei, si am dorit mereu sa îi ajut pe cei ce nu traiesc bine, sa duca o viata mai buna. Când solicitarile s-au înmultit datorita marii calamitati din 1913, am intrat de îndata în domeniul asistentei sociale, înfiintând o casa pentru oameni napastuiti." În noiembrie acel an pr. Flanagan a deschis astfel, la periferia orasului, un hotel pentru muncitori, unde oamenii puteau gasi un acoperis deasupra capului, un pat peste noapte si ceva mâncare.

 

"Prea târziu. De-as fi fost ajutat când eram baiat..."

Interesat de soarta lor, pr. Flanagan îi ajuta pe oameni si sa îsi gaseasca o slujba. Dar adesea se lovea de pesimismul acestora: "Este prea târziu pentru mine acum, parinte. De-as fi fost ajutat când eram baiat..." Parintele avea sa povesteasca mai apoi: "Din acel moment am început treptat sa ma ocup de baieti, constientizând ca baietii neglijati deveneau în timp barbati care o sfârseau rau în viata." Pe strazi baietii nu lipseau. În contextul primului razboi mondial, multe familii ramasesera fara tati si se destramasera sau treceau printr-o saracie crunta, unii copii devenind hoti de buzunare pentru un minim de hrana. Acelasi razboi mondial a adus însa si ceva bun si nesperat: o familie germana, ce locuia într-o casa mare din oras, s-a întors în tara natala, lasând casa parasita. Pr. Flanagan a transformat-o în casa pentru baieti.

"M-am hotarât sa îmi dedic viata salvarii baietilor de la a fi recrutati de infractori. Am urmarit tribunalele ce judecau cazurile de minori si am constatat ca tot ce faceau era sa creasca numarul baietilor trimisi în scoli de reeducare, crescând cheltuielile contribuabililor", scria pr. Flanagan, facând apoi o observatie esentiala: "Atunci, ca si acum, 90% din infractorii adulti si-au început cariera în copilarie. Am stiut ca ceva este complet gresit în sistemul care produce de fapt tot mai multi infractori. Pierderea economica si sociala era teribila. Am simtit ca trebuie sa fie o alta cale - o cale a iubirii si a bunavointei. Eram sigur ca baietii neglijati puteau fi educati si într-un alt context decât în spatele gratiilor, în scoli de reeducare, astfel încât sa devina cetateni demni. Nu aveam atunci nici sprijin financiar, nici macar interes nu exista pentru ceea ce faceam, deoarece soldatii nostri erau înca pe front, în transeele din Franta."

Casa de baieti a început cu cinci oaspeti, doi din tribunale pentru minori si trei luati de pe strada. Numarul a crescut rapid la 50, apoi la 150. Episcopul i-a aprobat initiativa si l-a eliberat de datoriile de vicar parohial, pentru a se putea dedica exclusiv baietilor. Mai mult, a primit si câteva surori sa îl ajute. Între timp, în 1919, parintele a primit cetatenia americana. Casa devenea însa tot mai neîncapatoare, iar vecinii nemultumiti. A cautat atunci o ferma la 16 km vest de Omaha, unde s-a mutat cu baietii în 22 octombrie 1921. Ferma a devenit o mica localitate, botezata de baieti în 1926 Boys Town (Orasul Baietilor). Suprafata i-a crescut constant, orasul dotându-se în timp cu o scoala, o capela, o infirmerie... În 1930, Orasul Baietilor avea 280 de locuitori. În 1936 era recunoscut în mod oficial ca oras al statului Nebraska.

Faima orasului s-a raspândit datorita povestii sale neobisnuite, dar si datorita emisiunii radio pe care o conducea pr. Flanagan, precum si concertelor sustinute în diverse localitati de corul de baieti al orasului. Filmul din 1938, cu Spencer Tracy în rolul pr. Flanagan, a facut cunoscuta lumii întregi povestea din Omaha. În 1941 a existat si o continuare, "Men of Boys Town" (Barbatii din Orasul Baietilor), cu acelasi actor în rolul preotului de origine irlandeza. Reclama extraordinara facuta de aceste filme i-a permis pr. Flanagan sa strânga fondurile de care avea nevoie pentru a-si pune în practica ideile. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, a calatorit în Asia si în Europa prezentând experienta sa în educarea tinerilor. Pe când se afla într-un astfel de tur, în Berlin, Germania, a suferit un atac de cord, trecând la Domnul la 15 mai 1948.

Cu putin timp înainte de a muri, cineva l-a întrebat daca este îngrijorat de viitorul operei sale. Pr. Flanagan a raspuns: "Dumnezeu va trimite pe cineva. Munca va continua, vei vedea, fie ca eu sunt aici sau nu, deoarece nu este opera mea, ci a lui Dumnezeu."

 

Orasul îsi continua slujirea

Cu adevarat, Domnul a gasit oameni sa îi continue lucrarea. Orasul Baietilor a avut pâna acum patru directori, actualmente fiind condus de pr. Valentine Peter. Din 1979, în Orasul Baietilor au fost admise si fete, devenind astfel Orasul Baietilor si al Fetelor. Aici sunt primiti copii care au trecut prin probleme personale sau familiale. Multi sufera în urma unor abuzuri emotionale, fizice sau sexuale. O alta categorie de copii admisi aici sunt delicventii.

Orasul se auto-guverneaza în continuare. Fiecare locuitor are un cuvânt de spus în soarta orasului. Exista un birou postal, departament de pompieri, de politie, scoli, biserici, magazine. Hrana locuitorilor este asigurata de o ferma a orasului, unde copiii ajuta muncind pamântul si îngrijind culturile. În oras s-a deschis si o facultate, purtând numele pr. Flanagan. Astazi proiectul s-a extins dincolo de statul Nebraska, cu "filiale" în 19 localitati din 15 state americane. Fostii elevi i-au deschis fondatorului un proces de canonizare.

* * *

Desi prin fata sa au trecut - si nu în treacat - mii de copii, si nu orice copii, ci cei mai rai si mai dificili, pr. Flanagan obisnuia sa spuna: "Tot nu am gasit baiatul care sa vrea sa fie rau". Încrederea lui în sufletul copilului, al oricarui copil, ofera o lectie importanta parintilor. "Nu cred ca un copil poate fi educat daca este tinut dupa gratii, închis cu lacat, sau ca frica poate sa ajute la dezvoltarea caracterului sau", afirma tot el, sustinând primatul iubirii în procesul educativ. În fine, as mai aminti o vorba de-a sa: "Nimic de pe pamântul acesta nu poate sa umple golul din inima omului". Pr. Flanagan a stiut ce poate sa umple acel gol: o Persoana anume, careia i-a slujit cu fidelitate, si spre care a condus turma sa juvenila. Fie ca Domnul Isus Cristos si Mama Biserica sa ne dea cât mai repede prin el un mijlocitor ridicat la cinstea altarelor, la care sa apelam când vrem sa ne rugam pentru copiii nostri, sau când trecem prin momente dificile în relatia cu ei.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_03_04
Vă rugăm să respectați drepturile de autor