www.profamilia.ro /revista.asp?id=2006_01_05
 

 Revista "Familia creotina" - 01/2006 

CE VA FI, OARE, ACEST COPIL?
Card. Joseph Mindszenty
traducere Oana Capan

Satana oi sfin?ii: luându-l în serios pe Prin?ul ÎntunericuluiCuprinsFolosirea întregii crea?ii

 

Când s-a nascut Ioan Botezatorul, vecinii s-au întrebat: "Ce va fi, oare, acest copil?" (Luca 1,66). Aceasta este o întrebare comuna, care, spusa sau nespusa, pluteste deasupra leaganului fiecarui copil. În timp ce Dumnezeu din eternitate cunoaste calea si telul fiecarui copil al Sau, noi suntem lasati într-o ceata privind viitorul. Din fericire, multi oameni nu cugeta prea profund la astfel de întrebari, altfel i-ar macina în continuu. Pentru ca este cu adevarat o întrebare importanta.

 

Stelele

Acum câteva secole, stelele erau cele folosite pentru a gasi raspunsul la întrebarea noastra. Se cerea un horoscop, pe baza caruia, dupa pozitia astrilor, se citea viitorul. Si astazi aceasta superstitie îsi are "credinciosii" ei. Este înca o practica curenta în Senegal sau în nordul Indiei, unde la nasterea unui copil, tatal cheama un astrolog si îi cere sa-i spuna ce viitor va avea copilul. Sf. Augustin numea acest lucru ca fiind o superstitie prosteasca. Cum pot stelele sa ghiceasca ce va deveni sau ce va face în viitor copilul, când acestea depind de liberul sau arbitru, pe care îl are orice om? Alti oameni cred ca viitorul copilului poate fi judecat dupa semne de pe trupul sau. Daca are parul cârliontat, se crede ca va fi întelept; daca îl are drept, ca va fi bolnavicios. Atunci când îi apar dintii, daca are strungareata mare copilul îsi va croi usor drum în viata. Si ziua de nastere este motiv de ghicit viitorul copilului.

Pe vremea lui Rousseau, astrologii si ghicitorii aveau opinia unanima ca la nastere copiii au un suflet pur, de înger, care ar continua sa fie angelic daca ar fi ferit de societatea umana. Cu totii ne nastem îngeri, spuneau ei, dar ne pierdem aceasta trasatura prin trairea alaturi de semeni.

Într-un discurs al sau, Episcopul lmre Szabo dadea raspunsul corect: "Inima copilului este asemenea unui copac care a fost lovit cu un topor când era tânar; ranile ramân vizibile pe scoarta chiar si când copacul a ajuns la maturitate. Mai mult, astfel de mutilari pot duce la cresteri nesanatoase ale copacului. În mod similar, un copil poate sa se transforme în viata într-un înger, dar si într-un diavol." Va ajunge înger sau diavol? Aceasta este întrebarea care pluteste deasupra fiecarui om, înca din leagan. Pentru ca, înca din leagan, pe lânga om, îngerul si diavolul se razboiesc pentru a prelua controlul. Parintii trebuie sa creasca ce este nobil în copil, si sa îl ajute sa îsi învinga tentatiile rele, înainte sa ajunga la maturitate.

Scriptura înregistreaza o singura profetie privind viitorul unui copil, profetie rostita de un înger cu privire la viata lui Isus Cristos: "Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va chema si Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, parintele Sau [...] si împaratia Lui nu va avea sfârsit" (Luca 1,32). Îngerul i-a spus acestea Preasfintei Fecioare Maria. Ea este steaua stralucitoare a diminetii în mijlocul unei lumi întunecate de pacat. Numele ei este pentru noi bucurie si fericire. Si o raza din bucuria ei lumineaza zilele fiecarui copil aflat în leagan.

 

Dezvaluirea viitorului

Dumnezeu a dezvaluit, se pare, viitorul unor sfinti pe când erau în leagan. Sf. Paulin spune ca un roi de albine s-au asezat în gura Sf. Ambrozie, pe când era copil, prevestind astfel ca va fi un mare predicator. Din alte surse aflam ca în gura Sf. Efrem a crescut odata, pe când era copil, o vita de vie, sugerând de asemenea viata de sfintenie de mai apoi. Exista apoi multe vise sau viziuni ale unor mame. Mama Sf. Columban, când era însarcinata, se simtea de parca purta în pântece un soare. Mama Sf. Dominic a avut o viziune înainte de nastere, în care a vazut un câine cu o torta, dând foc lumii. Si presentimentele mamei Sf. Camil s-au adeverit. Ea s-a vazut dând nastere unui copil cu o cruce în brate, care conducea o multime de copii. Un batrân iezuit, stând lânga leaganul Sf. Alfons Maria de Liguori, a profetit ca acesta va trai nouazeci de ani si ca va face lucruri mari pentru împaratia lui Dumnezeu.

Nu stim daca dezvaluirile de mai sus sunt reale sau sunt doar legende, dar ramâne cert ca viitorul unui copil arareori, daca nu niciodata, este dezvaluit de pe când este în leagan. Viitorul ramâne ascuns, stiut doar de Dumnezeu.

În arborele familiei noastre, va fi copilul meu o ramura înflorita sau una ofilita? Va fi o raza de lumina ce cauta cerul sau o umbra înghitita la final de întuneric? Steaua lui se va stinge de mic sau îi va straluci pâna la batrâneti? Va ramâne copilul meu inocent sau va deveni un criminal ca Irod?

 

Care va fi alegerea ei?

Inima mamei este plina zi si noapte de astfel de întrebari. Stând lânga leagan, îi trec prin minte fel de fel de scenarii posibile. Vede împarati cu imperii, regi cu coroane, generali cu sabii, întelepti cu carti... Dar nimic nu o satisface pentru copilul ei. Ce sa aleaga? Cum sa aleaga? Sa aiba curajul sa aleaga? Are ea de fapt dreptul sa aleaga viitorul copilului ei? Fantomele celor care au trecut prin fata ei, prin mintea ei, trebuie ca râd: "Ai auzit ce non-sens? Ea sa aleaga! Ce a fost atât de bun în vietile noastre ca sa o multumeasca pentru copilul ei?"

Sa nu uitam ca sub coroane, platose, sabii, carti, exista rani si durere. Nici una dintre miile de închipuiri ce trec prin mintea mamei nu va fi buna, cea mai buna pentru copil. Si atunci mama se macina ce sa aleaga... Ce fericire într-adevar ca noi, fiintele umane, nu putem alege! Cautam în lung si în lat printre numeroase cruci, si nici una nu ni se pare potrivita pentru umerii nostri. Si când într-un final gasim una care ni se pare acceptabila, o ridicam cu un strigat de bucurie. În scurt timp însa, spre dezamagirea noastra, ne dam seama ca este chiar crucea pe care am lasat-o jos de pe umeri mai înainte. Dumnezeu stie ce este mai bine pentru noi. El a masurat crucea pentru umerii nostri.

Stiinta poate sa îti dea un oarecare raspuns, dar nesatisfacator, la întrebarea despre viitorul copilului, mergând pe vechea zicala ca aschia nu sare departe de trunchi. Dar proverbul are limitele lui. Se întâmpla uneori ca aschia sa sara departe de trunchi, ca marul salbatic sa aiba poame dulci, si ca dintre ciulini sa se ridice trandafiri.

 

O povara prea mare

(c) PhotoHome.comEste mult mai bine ca nu cunoastem viitorul, ca nu avem puterea sa îl alegem. Povara ar fi prea mare pentru umerii unui om. Asa ca Dumnezeu a luat povara asupra Sa. Leaganul ramâne o mare enigma, asezata la zorii vietii omului. Cei care îsi imagineaza ca cunosc viitorul copilului lor sunt adesea dezamagiti. Eva credea ca primul ei fiu va fi cel care va zdrobi capul sarpelui si va câstiga înapoi Paradisul. Însa Cain l-a ucis pe fratele sau, Abel.

Desi nu putem sa citim viitorul, stim cu siguranta ca destinul mamei si al copilului sunt strâns împletite. Nu ne mira de aceea faptul ca mamele simt oarecum viitorul copiilor lor. De fapt, mama are într-o anumita masura viitorul copilului chiar în mâinile ei. Ea poate sa îl calauzeasca spre preotie, pentru ca sa îsi ia crucea si sa duca o lupta sfânta; sau poate sa îl pregateasca sa îsi ia sabia pentru o viata de soldat. Din fericire însa, doar o mica parte din viitorul copilului este pusa în mâinile ei; cea mai mare parte ramâne la Dumnezeu.

De aceea, ea îsi ridica mâinile catre Dumnezeu Atotputernicul, cerându-i sa o ia de mâna si sa o conduca în sarcina pe care o are de a-si calauzi fiul, de a-l conduce spre fericire. Se roaga ca pruncul ei, din leagan si pâna la mormânt, sa mearga pe drumul ce conduce la Dumnezeu, sa nu rataceasca niciodata. Cuvintele lui Isus au o valoare speciala în acest sens pentru mame: "Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide" (Matei 7,7).

Sufletul copilului este o fortareata închisa. Cheia acestei fortarete a fost însa pusa de Dumnezeu în mâinile mamei.

 

(Materialul de fata reprezinta capitolul XI din cartea "Mama". Pentru traducere s-a folosit editia în limba engleza din 1949. Joseph Mindszenty s-a nascut în Ungaria în 1892, fiind creat Cardinal de Papa Pius al XII-lea în 1946. Venirea regimului comunist a însemnat suferinta îndelungata pentru prelatul catolic, care în 1971, la cererea Papei Paul al VI-lea si-a parasit tara natala, retragându-se în Austria. Aici a murit patru ani mai târziu, în 1975.)

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_01_05
Vă rugăm să respectați drepturile de autor