www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_07_04
 

 Revista "Familia crestina" - 07/2004 

CU JUCARIILE... NU E DE JOACA!
Radu si Oana Capan

Revista Familia crestina la IasiCuprinsUn dar frumos de Craciun?

 

Toti copiii au într-un an aceleasi câteva zile favorite: ziua lor de nastere si zilele când primesc cadouri de Pasti, de Mos Nicolae, de Craciun, si de Ziua Copilului. Iar dintre aceste zile, doua cel putin sunt chiar în aceasta luna, în 6 si în 25 decembrie, fapt ce face din ultima luna a anului una foarte draga copiilor (si nu numai lor, sa fim cinstiti). Si pentru ca în aceasta luna, desi rece din punct de vedere meteorologic, subiectul cadourilor pentru copii este foarte fierbinte, ne-am gândit sa punem în scris câteva gânduri despre serioasa problema a darurilor pe care le facem celor mici, de Craciun, dar si oricând altcândva în an.

 

Darurile: mita sau semne ale iubirii?

Între a da si a darui exista o diferenta evidenta. A darui ceva unei persoane exprima iubirea, respectul si/sau aprecierea pentru acea persoana, fiind un gest facut de buna voie. Si totusi, acest gest nu de putine ori sufera rastalmaciri. Cel mai adesea aceasta se întâmpla când parintii dau daruri copiilor lor ca recompensa pentru ceva (si-au facut lectia, au fost cuminti, ascultatori). În astfel de cazuri, darurile devin mita, si de fapt parintii îsi manipuleaza copiii, sau îi duc cu zaharelul, conform unei expresii cunoscute. Copiii simt aceasta, si, mai devreme sau mai târziu, vor respinge darurile, sau le vor lua ca atare: valoare sufleteasca - zero.

Mai exista însa o greseala frecventa, pe care o practica de regula parintii care au un program încarcat de lucru, sau care, din diferite motive, nu pot sta suficient timp lânga copiii lor. Ei apeleaza atunci la jucarii, adesea în numar mare, si/sau foarte scumpe, dintr-un sentiment de vina fata de copii: spera ca aceste cadouri sa compenseze absenta lor, ca si cum ar putea fi niste înlocuitori pentru ei. Copiii, în acest caz, în loc sa învete lectia iubirii din cadouri, învata de mici lectia materialismului - ca un bun material este mai important decât implicarea personala - ceea ce pentru viitorul caracterului lor se poate lasa cu urmari grave. Ca în cazul de mai sus, copiii vor sfârsi prin a se simti manipulati, ori prin a crede ca a manipula prin "atentii" pe cineva este ceva normal, si asa se vor comporta drept urmare.

Darurile nu pot fi date nici ca recompensa, nici ca înlocuitori. Când primeste jucaria, copilul trebuie sa simta ca gestul vine dintr-o iubire curata, calda, dezinteresata, care îi cauta binele. Daca va simti aceasta, indiferent de valoarea materiala a cadoului, copilul va primi un mesaj corect despre ce înseamna a darui, un mesaj care îi va fi de folos apoi pentru toata viata.

 

Câte si ce jucarii?

Fie ca aveti unul sau mai multi copii mici, aproape sigur ca aveti un dulap sau câteva rafturi dedicate jucariilor. Ei bine, unii pediatri crestini afirma ca un copil nu are nevoie de mai mult de cinci jucarii: de restul puteti sa scapati (de exemplu la un orfelinat). Multe din jucarii prezinta interes câteva ore sau câteva zile dupa cumparare; multe stau neatinse cu lunile; creeaza probleme de spatiu, de curatenie, dar una este mai grava decât toate: omoara imaginatia copilului.

Mamele si bunicile noastre se jucau pe vremuri folosind batistele sau servetele de pânza de la bucatarie fie pentru a face "sarmalute", fie pentru a îmbraca papusi. Tatii si bunicii nostri îsi construiau din orice cutie de carton, cu doua creioane, elastice si ceva nasturi, masinute cu care participau la curse pasionante. Un simplu bat putea deveni, în functie de cel care îl utiliza, cal, sabie, bagheta magica, racheta... Jucariile de astazi, cu gradul lor ridicat de perfectiune, nu prea mai lasa loc imaginatiei. Ce efort de imaginatie îti mai trebuie sa îti închipui ca ai un robot din filmele sf... când chiar ai un robot, poate unul foarte scump, la care beculetele se aprind pe carcasa, îti vorbeste metalizat, se misca automat...?

Copiii nostri au un joc favorit, cu care se joaca de multe luni, si tot cu placere. De fapt ar fi doua: unul cu piese ca de lego, altul cu roto-discuri. Cu ambele, prin îmbinarea pieselor, ei pot sa realizeze tot felul de forme. Ne bucuram sa îi vedem cum lucreaza de zor cu ele: fetitei noastre îi place sa faca în special flori, mese, scaune, cesti de ceai, iar baietelului sa faca avioane, motorete, masini, case - si chiar ne uimesc adesea cu inventivitatea lor. Astfel de jucarii, pe lânga ca nu sunt foarte scumpe, sunt un exemplu de ajutor pentru stimularea creativitatii copiilor.

Pentru multi parinti, alegerea jucariilor este dictata de dorintele nascute în copii de reclamele de la televizor sau de publicatiile specifice vârstei lor. Dar dupa cum o stim, nu tot ce este ambalat sau prezentat frumos este neaparat si bun pentru copii. Sa nu uitam ca în primii ani de viata, copiii învata jucându-se. Alegerea jucariilor trebuie sa aiba cât mai mult în vedere aspectul educational al acestora. Si pentru a da din nou un exemplu: recent copiii nostri au primit de la bunica lor un glob pamântesc. Evident ca adesea îl scot din suport si se joaca cu globul ca si cu o minge... dar cel mai mult le place sa-l învârta rapid în jurul axei, si apoi sa puna degetul la întâmplare pe el, oprindu-l din miscare. Apoi ne arata locul de pe glob pe care s-au oprit, spunându-ne: "Aici vreau eu sa calatoresc!" Ne întreaba ce tara este, si iata de aici ocazia de a povesti despre acele locuri: ce culoare au oamenii care locuiesc acolo, daca si la ei este iarna ori întuneric acum, ce animale traiesc acolo...

 

Dar de la copii

Aveti mai multi copii? Atunci cunoasteti clasicele tensiuni ce apar atunci când, din multimea de jucarii, doi dintre copii vor una si aceeasi jucarie. Astfel de probleme sunt inerente, mai ales la vârste fragede, cei mici având nevoie de timp si rabdare pentru a întelege ce înseamna a avea propria jucarie, ca a da o jucarie unui prieten de joaca nu înseamna ca nu mai e a lor, sau ca exista si alte jucarii, care nu sunt ale lor. Si în aceasta problema, cheia este iubirea: iubirea care sa dea parintilor rabdare - multa! -, dar si iubirea pe care copilul trebuie sa învete sa o puna în gestul de a da altuia o jucarie, fie pentru putin timp, fie pentru totdeauna. Ne amintim si acum de o vizita la niste prieteni: fetita noastra s-a jucat cu fetita prietenilor, care la plecare i-a facut cadou o frumoasa jucarie de-a ei. A doua oara când s-au întâlnit, fetita noastra a plecat de acasa cu cea mai frumoasa si draga papusa a ei, pentru a o oferi prietenei sale. Nu ne venea sa credem: renunta de buna voie la ceva drag! Apoi am înteles: între ea si fetita prietenilor se legase rapid o relatie apropiata, iar ea îsi dadea jucaria pentru a raspunde iubirii pe care o simtise concret cu câteva zile înainte.

Perioada Craciunului este un timp minunat pentru a întari legatura între cadouri si iubire. A-i ameninta pe cei mici ca daca nu au fost cuminti peste an, nu vor primi cadouri de Craciun, înseamna, am vazut deja, a conditiona cadourile, a lega gestul nu de iubire, ci de binomul pedeapsa/recompensa. Exista în schimb un obicei foarte frumos legat de seara de Craciun: dupa ce copilul deschide toate cadourile, este lasat sa aleaga unul dintre cele mai frumoase, pe care sa îl daruiasca lui Isus, în mod concret unui copil sarac. Astfel de gesturi minunate sunt posibile atunci când copiii, dar si noi, parintii, am înteles ca Craciunul este ziua de nastere a Pruncului Isus, este aniversarea zilei în care Dumnezeu a facut un dar urias omenirii, pe Fiul Sau nascut între oameni, un gest minunat pe care dorim si noi sa îl repetam, sa ne apropiem de valoarea lui, nu prin pretul cadourilor pe care le facem, ci prin iubirea pe care o punem în ele.

 

Încheiem aici aceste rânduri despre cadouri, dorindu-va ca în luna decembrie sa fiti Dvs însiva cadouri pentru ceilalti, si sa fiti coplesiti de darurile de la Dumnezeu. Iar daca sunteti parinti sau bunici, va dorim sa gasiti între cadourile de Craciun desene, figurine realizate din plastilina, felicitari facute manual, sau alte "opere" realizate de mânutele copiilor sau nepotilor Dvs. Vor fi un semn în plus ca sunteti iubiti si ca i-ati învatat pe cei mici sa puna în cadouri si o bucatica din sufletul lor.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_07_04
Vă rugăm să respectați drepturile de autor