www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_06_23
 

 Revista "Familia creotina" - 06/2004 

EXISTA LIMITE ÎN EXPRIMAREA IUBIRII?
Christopher West

Din premierele lunii noiembrieCuprinsCarti pe care le recomandam

 

Eu si prietenul meu ne iubim foarte mult si ne simtim foarte atrasi unul de altul. Nu am mers "pâna la capat", dar ne este greu sa identificam limitele pâna unde putem merge. Ce ne puteti spune?

Probabil te gândesti la sfaturile primite de la preotul paroh, profesoara de cateheza sau mama ta, ce trasau o limita într-o scala a comportamentelor fizice: "Daca treci de linia aceasta, atunci ai pacatuit". Nu vreau sa neg importanta unor astfel de "linii" în comportament, dar ele nu reusesc de multe ori sa functioneze în complexitatea inimilor oamenilor. Tocmai în inimi experimentam lupta dintre iubire si pofta trupeasca. Aici decidem ce forta din noi va prevala în actiunile noastre. Astfel, înainte de a trage o linie privind comportamentul fizic, trebuie sa tragem o linie în inimile noastre. Aceasta linie se aplica oricui, în orice situatie si în orice tip de relatie - casatorie, logodna ori prietenie.

În cartea sa Iubire si Responsabilitate, Papa Ioan Paul al II-lea vorbeste despre principiul moral care trebuie sa ghideze întreg comportamentul omului. El numeste acest principiu norma personalista. Formulata negativ, ea afirma ca persoanele au o demnitate atât de mare încât niciodata, în nici un context, nu este acceptabil sa folosim o persoana ca mijloc pentru a atinge un scop. Formulata pozitiv, norma personalista afirma ca singurul raspuns potrivit catre o alta persoana este cel al iubirii. Astfel, în viziunea Papei Ioan Paul al II-lea, opusul iubirii nu este ura. Este folosirea celuilalt. Batalia pentru puritate în manifestarea fizica a sentimentelor noastre consta astfel în rezistenta pe care trebuie sa o opunem fiecarui impuls din noi ce tinde sa îi trateze pe altii ca mijloace pentru propria noastra placere, ca sa învatam sa îi iubim pe ceilalti pentru ceea ce sunt ei, dorindu-le binele.

Pentru a reusi în aceasta lupta este nevoie de o profunda convertire a inimii si, desigur, de harul lui Dumnezeu. Fara perspectiva planului lui Dumnezeu dintru începuturi si a mântuirii noastre în Cristos, aproape tot ceea ce stim sunt distorsiunile pe care pacatul le-a provocat în noi. Consideram ca este complet "normal" sa ne folosim de altii pentru placerea fizica si emotionala a noastra, pâna acolo încât numim aceasta "iubire". Din pacate, societatea noastra promoveaza cu nerusinare aceasta atitudine.

Manifestarile fizice ale sentimentelor noastre, oriunde s-ar situa ele pe scala, de la tinutul de mâna pâna la actul sexual, trebuie sa fie semne exterioare ce exprima, în mod fidel, realitati interioare. Atunci când semnele exterioare exprima cu adevarat realitatile interioare, satisfactia fizica si emotionala rezultata este una corespunzatoare. Sa vedem niste exemple. Un cuplu casatorit nu trece "dincolo" de limitele comportamentale atunci când întretine relatii sexuale. Este ceva firesc în relatia dintre cei doi. Dar daca un cuplu are relatii sexuale doar pentru ca "este asa de bine" si nu pentru a declara prin aceasta uniune sexuala: "Sunt al tau (a ta) de buna voie, în mod total si fidel, si, da, sunt deschis(a) spre a avea copii", atunci ei au trecut de linia din inimile lor. La fel, doi tineri ce sunt prieteni nu trec linia gesturilor fizice atunci când se tin de mâna ori se saruta. Dar daca, de exemplu, el o tine pe ea de mâna, în parc, doar pentru a se mândri cu "achizitia" ori "cucerirea" facuta, si nu pentru a-si exprima tandretea, afectiunea fata ea, atunci tânarul a depasit linia.

Unele cupluri considera ca se iubesc atât de mult, încât se pot uni sexual. De fapt se pacalesc pe ei însisi, si nu este vorba de un act de iubire, ci de unul de folosire. Dar nu este nevoie sa se mearga pâna la contactul sexual. Depasiri ale liniei din comportament sunt si acele preludii, cu atingerea anumitor parti din trup, ori saruturi si îmbratisari prelungite, ce conduc partenerii pâna aproape de punctul de unde, daca ar fi casatoriti, ar fi normal sa înceapa uniunea sexuala. Nu este iubire, iar acel cuplu trebuie sa faca o profunda examinare a inimilor lor si a motivelor care îi mâna. Astfel de situatii sunt la fel de stupide ca si pornirea motorului unei masini fara sa ai permisul de conducere. Si tentatia care apare mai apoi, cel mai adesea, este cea a masturbarii, adâncind degradarea morala.

O pot atesta multi: chiar si cea mai simpla manifestare a afectiunii noastre - o privire, o atingere sau un sarut delicat - aduce mai multa bucurie si împlinire decât cea mai intensa "partida" ilicita de sex. De ce? Pentru ca manifestarea este adevarata, are acoperire în sentimentele si stadiul relatiei, este reala, onesta. Nu cauta sa obtina ceva. În schimb cauta sa dea si sa afirme ceva. Nu este spre propria satisfactie, ci este un act de dragul celuilalt.

Daca dorim sa atingem adevarata fericire, trebuie sa avem o inima curata si sa ne conformam gesturile cu sentimentele si cu starea de viata. Discernerea sentimentelor din inimile noastre poate fi confuza si dificila. Datorita naturii noastre cazute, în mod inevitabil vom recunoaste elemente egoiste amestecate cu dorinte curate de iubire. Aceasta nu trebuie sa duca la înabusirea exprimarii afectiunii, ci la o tot mai curata realizare a ei.

O astfel de puritate în exprimarea afectiunii - de la tinutul de mâna la actul sexual - este posibila doar daca ne abandonam pe noi însine, ca fiinte sexuale, ca barbati si femei, iubirii transformatoare a lui Cristos. Fara o astfel de abandonare, în mod inevitabil ne vom bloca în obiceiul de a-i folosi pe ceilalti, si, pentru ca nu cunoastem un alt mod, vom face greseala tragica de a numi aceasta "iubire". Trebuie sa parcurgem o cale a crucii, pentru a lasa poftele trupesti, mândria, cautarea binelui personal sa moara, iar noi sa înviem la iubire, la iubirea adevarata, pura.

 

Traducere si adaptare din cartea "Good News About Sex and Marriage", autor Christopher West, © 2004, Christopher West. Multumim pentru acordul de tiparire primit de la Servant Books, St. Anthony Messenger Press, Cincinnati, Ohio, USA. Toate drepturile rezervate. Mai multe fragmente din carte se gasesc pe situl www.profamilia.ro.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_06_23
Vă rugăm să respectați drepturile de autor