www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_06_06
 

 Revista "Familia crestina" - 06/2004 

ÎN APARAREA EMBRIONILOR UMANI
Familia crestina

Un Minister al FamilieiCuprinsSuntem diferiti, si e minunat!

 

Recenta moarte a actorului Christopher Reeve, si mai ales ultima sa perioada de viata, marcata de lupta dramatica împotriva paraliziei, a prilejuit readucerea si în atentia noastra a unei probleme "la moda" în occident, mai ales în Statele Unite: aceea a experimentelor pe celule radacina prelevate de la embrioni umani. Cultura mortii si-a gasit prin aceste experimente o alta cale de a distruge viata. Ironia este ca aceasta distrugere se face tocmai sub pretextul salvarii ori îmbunatatirii vietii unora. Va invitam sa cunoastem câteva aspecte ale problemei.

Vom începe cu explicarea termenului de celule radacina - cunoscute în limba româna si sub alte nume, precum celule stem sau celule suse. Acestea sunt celule nespecializate care, când se divid, pot produce fie celule asemenea lor, fie un numar de alte celule, cu functii specializate. De exemplu, un anume tip de celule radacina pot produce globule rosii si globule albe, depinde de nevoile organismului. Se numesc celule radacina pentru ca sunt asemenea unor radacini din care o planta creste în diferite directii, sub diverse forme. Capacitatea celulelor radacina de a da nastere la celule specializate a aprins imaginatia oamenilor de stiinta, care întrevad numeroase utilizari pentru ele. Problema este însa de unde se iau aceste celule radacina.

Cercetatorii au descoperit ca astfel de celule pot fi prelevate din organisme adulte din diferite locuri: din cordonul ombilical, din maduva spinarii, din sânge, din muschi, din grasime... Acestea sunt toate surse valide, licite, morale, de recoltare a celulelor radacina. Si totusi, alti cercetatori, din pacate tot mai multi, au un alt loc preferat pentru prelevarea celulelor radacina: embrionii umani. Evident, procesul de prelevare conduce în final la moartea embrionilor. "Ei si?", spun unii. "Oricum acei embrioni, detinuti de cercetatori, vor muri cândva." Desigur, dar si noi vom muri cândva - justifica oare aceasta uciderea noastra?

Absurditatea merge însa mai departe. Dupa 20 de ani, cercetarile facute pe celule radacina embrionare nu au adus nici un rezultat concret, si ele totusi continua, sute de mii de vieti fiind "executate" în laboratoare moderne ce amintesc tot mai mult de vechile lagare naziste de exterminare. Mii de vieti au fost în schimb salvate prin folosirea de celule radacina luate de la adulti. Afectiunile ce se pot bucura de astfel de tratamente sunt numeroase, dintre care amintim leucemia si boala Parkinson. Aceasta cercetare, ce nu implica moartea nimanui si a dat deja roade, intra într-un con de umbra, câstigând tot mai mult teren cercetarile care aduc moarte embrionilor si care, pe deasupra, nici nu vindeca. Lipsa de logica a acestei optiuni este dovada clara ca se face jocul diavolului.

Episcopii catolici americani au lansat în aceste saptamâni o campanie publicitara prin care doresc sa aminteasca faptul ca cercetarile pe celule radacina se pot face si într-o maniera nedistructiva, si cu adevarat rodnica. Într-una dintre reclame dau chip si nume embrionului, scriind "Acum 270 de zile, Joshua era doar un embrion." Cu totii am fost cândva doar un embrion. Sa speram ca cercetatorii, si întreaga omenire, vor întelege aceasta cât mai rapid. Succes, Joshua!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_06_06
Vă rugăm să respectați drepturile de autor