www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_05_07
 

 Revista "Familia crestina" - 05/2004 

ÎNGERUL DE LÂNGA NOI
Cristina Grigore

De ce nu folosim benzina la motoarele diesel?CuprinsRegula benedictina pentru tati

 

Îngerul pazitor - cândva prezenta candida în rugaciunile copilariei, apoi figura ignorata imediat dupa ce se trece pragul adolescentei - reapare în acesti ani cu trasaturi adesea atragatoare si conciliatoare care fac trimitere la New Age. De fapt, de îngeri se ocupa carti si transmisiuni televizive. Chiar si publicitatea încredinteaza mesajele sale figurilor angelice. Unele persoane colectioneaza obiecte în forma de îngeri, diverse miscari si grupuri iau câte un înger drept patron. Câti dintre noi, însa, cred cu adevarat în existenta îngerilor?

 

Îngerii în Sfânta Scriptura

De la prima pagina a Creatiei si pâna la Apocalipsa sfântului Ioan, toate cartile Sfântei Scripturi sunt însufletite de prezenta îngerilor. Termenul "mal'ak", în ebraica "trimis", tradus în greaca prin "Anghelos" (de unde a dat la noi "înger"), îl întâlnim în Vechiul Testament de 215 ori si a devenit chiar numele unui profet, Malahia, care în ebraica înseamna "îngerul Domnului". Îngerul biblic este descris nu de putine ori de autorii sacri ca o reprezentare teofanica, adica o revelare a lui Dumnezeu însusi în mod indirect: astfel poate fi identificat ca atare în relatarea care îi are ca protagonisti pe Agar, roaba lui Avram si a Sarei, si pe fiul ei Ismael rataciti în desert (Gen 16,7.13), în relatarea jertfei lui Isac pe muntele Moria (Gen 22,11-17), în chemarea lui Ghedeon (Jud 6,12.14), etc.

Daniel in groapa cu lei, ocrotit de ingeri. Miniatura din Cartea Apocalispului apartinand calugarului spaniol Beatus.În aceasta functie de "transparenta" a divinului, îngerul poate capata si trasaturi omenesti pentru a se face vazut. Astfel în capitolul 18 al cartii Genezei - devenit celebru prin reprezentarea iconografica a lui Andrei Rublev - îngerii se prezinta în fata cortului lui Avram ca trei calatori; pe parcursul relatarii calatorii devin "doi îngeri" (19,1), si dupa ce sunt amintiti din nou ca "trei oameni" devin iarasi îngeri (19,15), desi doar unul dintre ei rosteste promisiunea facuta lui Lot, nepotul lui Avram (19,17-22). Si îngerul cu care lupta Iacob (Gen 32,23-33) are trasaturi omenesti, dar Iacob este convins ca l-a vazut pe Dumnezeu fata în fata.

Dar îngerii sunt mai mult decât o simpla imagine a lui Dumnezeu. Si sunt texte biblice atât în Vechiul cât si în Noul Testament în care îngerii apar în mod clar cu o identitate si o entitate proprie, si nu ca reprezentare simbolica a revelarii si a actiunii lui Dumnezeu: de exemplu, îngerul care îl însoteste pe tânarul Tobia. Iar ideea unui înger care nu-l lasa singur pe cel sarman si drept, ci merge alaturi de el este subliniata si în Psalmi: "Ca îngerilor Sai va porunci pentru tine ca sa te pazeasca în toate caile tale. Pe mâini te vor înalta ca nu cumva sa împiedici de piatra piciorul tau" (Ps 90,11-12). În cartea lui Iob apare, apoi, îngerul care mijloceste pentru a opri judecata divina educându-l pe om la fidelitate si îndrumându-l pe calea mântuirii: "Daca atunci se afla un înger lânga el, un mijlocitor între vii, care sa-i arate omului calea datoriei, Dumnezeu se milostiveste de el si zice îngerului: 'Izbaveste-l ca sa nu cada în prapastie; am gasit pentru sufletul lui pretul de rascumparare!' Atunci trupul lui înfloreste ca în tinerete si el vine înapoi la zilele de la începutul vietii sale" (Iob 33,23-25).

Botticelli 1445-1510. Arhanghelul Gabriel la Bunavestire.Îngerii sunt prezenti si în Noul Testament, care reveleaza numele primit de unii îngeri în traditia iudaica, precum Gabriel si Mihail (Lc 1,19.20; Apoc 12,7; Iuda 9), schiteaza ierarhiile lor în tronuri, stapâniri, principate si puteri (Col 1,16; 2,10; Ef 1,21; 1 Pt 3,22; Iuda 8), îi prezinta ca slujitori la tronul divin (1 Pt 1,12; Apoc), pazitori ai celor mici (Mt 18,10) si ai Bisericilor lui Cristos (Apoc 2-3), dotati cu o limba anume (l Cor 13,1). Iar daca în Vechiul Testament îngerii aveau menirea de a sluji Vechiului Legamânt (cf. Fap 7,30.35.38.53; Gal 3,19; Evr 11,28), în Noul Testament îngerii sunt la dispozitia lui Cristos si a Bisericii sale. Întreaga viata a lui Isus este marcata de prezenta îngerilor: de la nasterea sa în ieslea din Betleem si pâna la Înaltarea la cer, iar Biserica primara este mereu însotita de prezenta îngerilor: un înger le deschide apostolilor portile temnitei (Fap 5,19); tot un înger îl elibereaza pe Petru din lanturi si-l scoate din închisoare (Fap 2,7-11); un înger îl consoleaza pe Paul în timpul furtunii pe mare si-l asigura ca va ajunge cu bine la Roma pentru a da marturie despre Cristos (Fap 27,23-24). În plus, asupra fiecarei Bisericii particulare vegheaza un înger al Domnului (Apoc 2-3).

Noul Testament avertizeaza si asupra pericolului de a cadea în misticism si superstitie. Îngerul - asa cum aminteste sfântul Paul - este un mijlocitor în slujba "unicului mijlocitor" între Dumnezeu si oameni care este Cristos Domnul. "Nimeni sa nu va smulga biruinta printr-o prefacuta smerenie si printr-o fatarnica închinare la îngeri, încercând sa patrunda în cele ce n-a vazut, si îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupeasca", le scrie el colosenilor (Col 2,18). "Caci caruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodata: 'Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut?'", se întreaba si autorul anonim al Scrisorii catre evrei (1,5). În centrul credintei crestine nu sunt îngerii, ci Cristos care este "mai presus de orice putere îngereasca" si în numele caruia " tot genunchiul sa se plece, în cer, pe pamânt si dedesubt" (Fil 2,10).

 

Ce ne spune catehismul Bisericii?

Existenta îngerilor este un adevar de credinta, aminteste Catehismul Bisericii Catolice (nr. 328). Îngerii sunt slujitori si mesageri ai lui Dumnezeu, pentru ca "vad pururea fata Tatalui... care este în ceruri" (Mt 18, 10), si sunt "înfaptuitorii cuvântului lui, cei ce asculta glasul poruncilor lui (Ps 103, 20)" (nr. 329). Îngerii, ca fapturi pur spirituale, au inteligenta si vointa. Sunt, asadar, fapturi personale si nemuritoare, si întrec în desavârsire toate creaturile vazute (nr. 330).

În centrul lumii îngeresti se afla Cristos, iar îngerii sunt ai sai pentru ca au fost creati prin El si pentru El, si i-a facut mesageri ai planului sau de mântuire (nr. 331).

Biserica are parte mereu de ajutorul tainic si puternic al îngerilor (nr. 334), iar în liturgia sa, se uneste cu îngerii pentru a-l adora pe Dumnezeu, le invoca sprijinul si celebreaza în mod deosebit comemorarea anumitor îngeri (Sfântul Mihail, Sfântul Gabriel, Sfântul Rafael, îngerii pazitori).

Asa cum ne aminteste Catehismul, din copilarie si pâna în ceasul mortii, viata omului este înconjurata de ocrotirea si de mijlocirea îngerilor. Fiecare credincios are alaturi de sine un înger ca aparator si pastor care sa-l îndrume la viata. Astfel, înca de pe pamânt, viata crestina participa, în credinta, la comunitatea preafericita a îngerilor si a oamenilor, uniti în Dumnezeu (nr. 336).

 

Devotiunea la îngerii pazitori

Obiceiul de a-i cinsti într-un mod deosebit pe îngerii pazitori s-a raspândit în Spania în secolul al XV-lea, iar în secolul urmator în Portugalia si mai târziu în Austria. În 1670, Papa Clement al X-lea a stabilit oficial data de 2 octombrie pentru cinstirea acestora. Devotiunea la îngeri a capatat importanta în Evul Mediu când calugarii solitari cautau tovarasia acestor creaturi nevazute si îi simteau prezenti în viata lor eremitica. Dupa conciliul din Trento, devotiunea la îngeri a fost definita mai bine si s-a raspândit din nou. Astazi, însa, prezenta acestor tovarasi pe drumul vietii este de obicei ignorata.

De obicei li se vorbeste despre îngerul pazitor copiilor. De aceea si iconografia îl reprezinta mai ales pe arhanghelul Rafael, care îl îndruma si-l calauzeste pe tânarul Tobia. Cei mari, însa, îl uita cu usurinta pe nevazutul lor tovaras de drum. Dar este un adevar de credinta faptul ca fiecare crestin primeste propriul înger pazitor la botez pentru a-l însoti, lumina si calauzi întreaga viata. De aceea Biserica a dictat una dintre cele mai frumoase rugaciuni care spune: "Îngere-al lui Dumnezeu, care esti pazitorul meu, lumineaza-ma, pazeste-ma, povatuieste-ma si cârmuieste-ma pe mine, care-ti sunt încredintat tie prin mila lui Dumnezeu. Amin".

Desi astazi devotiunea la îngerul pazitor este considerata drept ceva infantil, totusi sunt destui adulti care au dat si dau marturie despre prietenia lor strânsa cu îngerul pazitor. Papa Pius al XI-lea, de exemplu, a marturisit unui grup de vizitatori, în septembrie 1934, ca la începutul si la sfârsitul fiecarei zile îl invoca pe îngerul sau pazitor. Recomanda adesea devotiunea la îngerul pazitor, mai ales anumitor categorii de vizitatori si credinciosi, precum reprezentantilor diplomati, misionarilor, educatorilor. Cardinalul Carlo Confalonieri, fost secretar personal al papei, povestea cândva: "Era foarte devotat îngerilor pazitori... Atunci când trebuia sa împlineasca o misiune delicata îl ruga pe îngerul sau sa pregateasca si sa faciliteze lucrurile, predispunând sufletele. Ba chiar, în anumite situatii mai dificile, se adresa îngerului pazitor al interlocutorului sau, ca sa-l inspire si sa-l lumineze pe cel pe care îl ocrotea. Sau când a intrat pe teritoriul Diecezei de Milano, a îngenuncheat si a sarutat pamântul pe care Domnul i-l încredintase si a invocat ocrotirea îngerului diecezei. Iar când se despartea de un prelat care era însarcinat cu vreo misiune anume, îi adresa în mod obisnuit urarea din liturgie: 'Domnul sa va calauzeasca pe cale, iar îngerul pazitor sa va însoteasca întotdeauna'".

Pius al XII-lea a vorbit si el despre misiunea îngerilor în viata crestina, dar fara a face confidente ca predecesorul sau Pius al XI-lea si succesorul sau Ioan al XXIII-lea. Enciclica "Humani generis", publicata în Anul Sfânt 1950 le semnala episcopilor "câteva opinii false care amenintau sa submineze fundamentele doctrinei catolice". Îi denunta pe anumiti teologi si reafirma existenta îngerilor împotriva acelora care o puneau în discutie si îi reduceau pe îngeri la figuri mitice. Adresându-li-se pelerinilor americani la 3 octombrie 1958, dupa ce a evocat frumusetile lumii vazute - marea, cerul înstelat - admirate de pelerinii de peste ocean în timpul calatoriei lor, papa le-a amintit "ca exista si o alta lume, nevazuta, dar la fel de reala", locuita de îngeri. Inspirându-se din Sfânta Scriptura, din Sfintii Parinti si din liturgie, papa le-a indicat pelerinilor americani misiunea îngerilor în viata oamenilor. "Fiecare om, oricât de sarman ar fi, este vegheat de îngerii sai. Sunt gloriosi, puri, stralucitori, si v-au fost dati ca tovarasi de drum: au misiunea de a veghea cu grija asupra voastra, ca sa nu va îndepartati de Cristos, Domnul lor. Si nu doar vor sa va apere de pericolele ce va asteapta de-a lungul drumului, dar sunt si activi alaturi de voi si va încurajeaza atunci când va straduiti sa urcati tot mai sus în uniune cu Dumnezeu prin Cristos".

Întrucât suntem tentati uneori sa limitam misiunea îngerilor pazitori la îndatorirea de a ne apara si de a ne ocroti, mai ales pe plan material, Pius al XII-lea merge mai departe: "Îngerul nostru pazitor - spune papa - se îngrijeste si de sfintirea noastra. Îngerul pazitor face totul pentru a favoriza înaltarea noastra spirituala si pentru a dezvolta viata noastra de intimitate cu Dumnezeu".

Credinta papei Ioan al XXIII-lea în prezenta afectuoasa si efectiva a îngerului pazitor era foarte mare, astfel încât le-a vorbit deseori despre îngeri vizitatorilor sai, îndeosebi parintilor pe care îi îndemna sa sadeasca în fiii lor convingerea ca nu sunt niciodata singuri, pentru ca au un înger alaturi, si sa-i învete sa converseze cu multa confidentialitate cu el. "Îngerul pazitor este sfetnicul bun, acela care mijloceste mereu în favoarea noastra, ne ajuta în nevoi, ne elibereaza de pericole si nenorociri. De aceea si urarea papei este ca credinciosii sa simta maretia acestei asistente".

Giotto 1267-1336. Ingeri, particular al Rastignirii.Ioan al XXIII-lea atât de convins de prezenta îngerilor alaturi de fiecare om încât, privind multimea de pelerini si turisti adunati duminica în Piata Sf. Petru pentru recitarea rugaciunii "Îngerul Domnului", se gândea la tot atâtea multimi de îngeri pazitori invizibil prezenti în piata. Pe când era Nuntiu în Franta, într-o scrisoare adresata nepoatei sale sora Angela Roncalli, marturiseste: "Ce mângâiere sa-l simti aproape pe acest pazitor ceresc, aceasta calauza a pasilor nostri, acest martor chiar si la cele mai intime actiuni. Eu recit 'Îngerul lui Dumnezeu' de cinci ori pe zi si adesea conversez spiritual cu el, însa mereu în pace si cu calm. Atunci când trebuie sa vizitez vreun personaj important pentru a trata despre problemele Sfântului Scaun îi cer sa se puna de acord cu îngerul pazitor al acestei persoane importante ca sa influeteze asupra dispozitiilor lui interioare. Este o mica devotiune pe care am învatat-o de mai multe ori de la Sfântul Parinte Pius al XI-lea".

Padre Pio le recomanda tuturor "marea devotiune la acest atât de benefic înger" si considera "un foarte mare dar al Providentei prezenta unui înger care ne ocroteste, ne calauzeste si ne lumineaza pe calea mântuirii". Rasfoind epistolarul sfântului gasim o gama variata de apelative date îngerului sau: mic tovaras al copilariei, bun secretar, îngeras, tovaras nedespartit, personaj ceresc, mesajer ceresc...

Îngerul pazitor al lui Padre Pio desfasura si misiuni particulare, de exemplu pe aceea de traducator: "Daca misiunea îngerului nostru pazitor este mare, cea a îngerului meu este cu siguranta si mai mare trebuind sa tina loc de învatator si sa-mi explice alte limbi" (Scrisori I, 304). Parintele capucin scria într-o scrisoare adresata unui fiu spiritual:

Îngerul tau pazitor sa vegheze mereu asupra ta, sa-ti fie calauza pe drumul greu al vietii; sa te pazeasca mereu în harul lui Isus, sa te sustina cu mâinile sale ca sa nu se poticneasca piciorul tau; sa te ocroteasca sub aripile sale de toate primejdiile lumii, ale diavolului si ale carnii. Cât de mângâietor este gândul ca aproape de noi e un spirit, care din leagan si pâna în mormânt nu ne paraseste niciodata nici macar o clipa, nici chiar atunci când îndraznim sa pacatuim. Iar acest spirit ne calauzeste, ne ocroteste ca un prieten, ca un frate. Dar este tot la fel de mângâietor sa stim ca acest înger se roaga neîncetat pentru noi, îi ofera lui Dumnezeu toate faptele bune pe care le împlinim, gândurile noastre, dorintele noastre, daca sunt curate. Sa-l ai mereu în fata ochilor mintii, aminteste-ti adesea de prezenta acestui înger, multumeste-i, roaga-l, fa-i mereu o buna companie (Scrisori III, 82-83).

Unul dintre biografii lui Padre Pio povesteste: "Eram un tânar seminarist când Padre Pio m-a spovedit, mi-a dat absolutiunea si apoi m-a întrebat daca credeam în îngerul meu pazitor. Am raspuns cu ezitare ca de fapt nu-l vazusem niciodata, iar el, fixându-ma cu o privire patrunzatoare, mi-a dat doua palme si a adaugat: Uita-te bine, e acolo si e foarte frumos! M-am întors si nu am vazut nimic, dar parintele avea în ochi expresia unuia care priveste ceva. Nu privea în gol. Ochii lui straluceau: reflectau chiar lumina îngerului meu". În plus, acelora care îl întrebau daca auzise într-adevar glasul îngerului, parintele capucin le raspundea putin ironic: "Dar ce, crezi ca sunt surd?"

 

Noi astazi pentru a comunica rapid si direct cu persoanele utilizam telefonul, internetul. Sfintii, si nu numai ei, dupa cum am vazut, îi încredintau îngerului pazitor mesajul lor. Daca rugaciunile pe care le adresam lui Dumnezeu, sfintilor, Sfintei Fecioare sunt încredintate îngerului pazitor acestea ajung la destinatie "recomandate": le duce el însusi, el care cunoaste în profunzime toate nevoile noastre. Îngerul pazitor este prietenul nostru, ocrotitorul nostru, cel mai bun aliat în toate, si este fericit când îi permitem sa se îngrijeasca de noi.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_05_07
Vă rugăm să respectați drepturile de autor