www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_05_03
 

 Revista "Familia creotina" - 05/2004 

aCOALA BRUDERILOR ÎN ACTUALITATE
Marina Fara

Crucea - altar divinCuprinsAbsente de nemotivat in educatia religioasa a copiilor nostri

 

În România antebelica, bruderii, cum erau numiti în mod familiar profesorii si educatorii ce faceau parte din Congregatia Fratii Scolilor Crestine, cunosteau un binemeritat prestigiu. Aveau mai multe scoli, în Bucuresti si în alte orase, educatia si instruirea pe care le primeau elevii acestor scoli garantând succesul lor în viata.

 

Cine sunt bruderii

Sunt calugari din congregatia "Fratii Scolilor Crestine". Întemeietorul congregatiei este francezul Ioan de la Salle, nascut în 1651 într-o familie înstarita. Tatal sau era magistrat la curtea regala. Sensibil fata de dificultatile familiilor sarace, care nu-si puteau trimite copiii la scoala, Ioan de la Salle a înfiintat, împreuna cu un grup de colaboratori, mai multe centre de învatamânt si educatie pentru copiii defavorizati, profesorii facând voturile calugaresti (saracie, ascultare si curatie). Astfel a întemeiat congregatia a carei carisma este scoala.

Astazi, Fratii Scolilor Crestine au peste o mie de scoli în toate continentele. Ioan de la Salle a fost declarat sfânt de Papa Leon al XIII-lea în 1900, iar în 1950 Pius al XII-lea l-a proclamat "Patron universal al tuturor educatorilor crestini".

 

Fratii Scolilor Crestine în România

Chemati de episcopul Angelo Parsi, administrator catolic de Bucuresti, patru Frati ai Scolilor Crestine veneau de la Viena în 1861 si primeau spre administrare scoala de baieti Sfântul Andrei, în cladirea din Calea Calarasi, sporita între timp si cu un internat (demolata în 1987), care fusese resedinta episcopala. Ministerul Educatiei Nationale aproba în 1898 functionarea acestei scoli si a înca uneia, pe Strada Stirbei Voda, care fusese deschisa între timp. Fratii deschid si o gradinita în limba germana.

În 1906, o alta scoala a bruderilor se instaleaza în cladirea Seminarului Catolic, din curtea catedralei Sfântul Iosif. Dupa 1928, atât scolile primare, cât si cele secundare, Sfântul Iosif si Sfântul Andrei, sporesc atât de mult ca numar de elevi încât au fost necesare noi constructii. Functionau clase paralele, având uneori câte 50-65 de elevi într-o clasa.

Începând din anul scolar 1931-1932, vin la catedra Frati români, cu diplome universitare corespunzatoare. În afara de Bucuresti, se deschisese o scoala lasaliana în 1904 la Craiova si în 1913 o scoala primara de baieti. La Satu Mare, Fratii deschid în 1922 o scoala cu predare în limba maghiara. La Oradea sunt chemati în 1926 de episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frentiu, pentru "Scoala primara de aplicatie". În septembrie 1943, la Bucuresti se mai deschide o scoala a bruderilor, Sfântul Anton .

Când scolile au fost nationalizate, în 1948, existau în România patru comunitati lasaliene, doua la Bucuresti si doua la Satu Mare. Bruderii au fost aruncati în închisoare, fara nici un proces, au fost trimisi în coloniile de munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra si la Barajul de la Bicaz.

 

Un fost elev al bruderilor, Toma Amzulescu, îsi aminteste :

- Am intrat în a doua mea familie - familia elevilor lasalieni în toamna anului 1938. Nu împlinisem vârsta de admitere în prima clasa, care era de sapte ani. Mama mea, vaduva, coplesita de greutati, si-a luat inima în dinti si s-a dus la directorul scolii lasaliene din cartierul în care locuiam, scoala "Sfântul Andrei", rugându-l sa faca o exceptie, acceptându-mi înscrierea înainte de termen. Si iata, s-a produs minunea care avea sa-mi defineasca întreaga viata! Severul frate director, Bruder Mathäus, a aprobat aceasta derogare, desi, din lipsa de locuri, zeci de parinti bogati, platitori de taxe majorate, fusesera nevoiti sa-si îndrume copiii catre alte scoli, mai putin renumite.

Toma Amzulescu- Esentialul era ca de la o familie incompleta ajunsesem sa am un tata care sa ma iubeasca, sa ma ajute si sa ma îndrume - bruderul care ne conducea clasa.

- În scolile lasaliene elevii începeau si sfârseau orele de curs cu o rugaciune. Religia nu era doar povestita ci si traita, iar iubitii nostri "bruderi", cum se adresau unul altuia, cei mai vârstnici fiind de origine germana, stateau tot timpul în mijlocul nostru, chiar si în timpul pauzelor. Simpla lor prezenta impunea respect: care copil ar fi putut sa-i întristeze pe parintii care l-au învatat tot ce stie, începând de la rugaciune, trecând prin stiinte exacte, arta, limbi straine si literatura, turism si istorie, sport si sfârsind cu etica, simtul civic, patriotismul!

- Scoala noastra, de fapt un complex de cladiri care sa asigure conditiile pentru un numar de aproape 1500 de elevi, de la clasa I primara la clasa a XII-a de liceu, dispunea de o curte imensa în incinta careia se aflau manastirea propriu zisa, internatul pentru elevii din provincie si o casa parohiala. În aceasta curte reveneam dupa amiaza împreuna cu multi alti colegi catolici, ortodocsi, protestanti sau de alte confesiuni, ca sa jucam împreuna fotbal, volei, handbal etc. Iarna reveneam aproape zilnic în clasele în care participasem la cursuri dimineata, puneam bancile una peste alta la perete si montam mesele de ping pong, sah sau alte jocuri. Scoala ne era familie, casa, teren de sport, club si biserica. A venit razboiul, tatii multor copii erau pe front, alimentele erau rationalizate, capitala era frecvent bombardata, dar neplacerile si necazurile devenisera pentru noi suportabile datorita atmosferei din scoala, apropierii si prieteniei pe care ne-o aratau profesorii si ne-o aratam unii altora.

- Sfârsitul razboiului a surprins generatia noastra în cursul superior al liceului, iar pe mine personal în pozitia de conducator al tineretului catolic lasalian din întreaga scoala. Când în 1948 ordinele religioase si stabilimentele lor au fost desfiintate, iar calugarii si calugaritele aruncati în închisori, de aceste încercari nu au fost scutiti nici fratii lasalieni. Cei de origine straina au fost expulzati, iar cei de cetatenie româna au fost întemnitati sau deportati pentru crima de "uneltire împotriva ordinei sociale" concretizata prin "propagarea unei educatii mistice-obscurantiste contrare filozofiei materialiste marxist-leniniste". Împreuna cu ei si pentru aceleasi motive au fost închisi si unii elevi ai lor, printre care m-am numarat si eu. Anii de închisoare petrecuti împreuna cu ei au fost cel mai mare har pe care l-am primit în viata. Pregatirea pe care mi-au dat-o ei, iubirea cu care m-au înconjurat si exemplul de sacrificiu permanent pe care mi l-au oferit ma determina sa-i consider a doua mea familie .

 

Familia lasaliana a renascut, în România

În primavara anului 1990, patru Frati români, supravietuitori ai persecutiei, Tiberiu, Atanasiu, Marcelin si Damian, se întâlnesc la Viena cu superiorul general al Congregatiei si acolo se hotaraste ca redeschiderea activitatii în România sa se faca cu sprijinul comunitatii spaniole.

În septembrie 1991, sosesc la Iasi Fratii Francisco, Jesús si José Luis. Fratele Francisco devine si lector de limba spaniola la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, din Iasi. În anii urmatori sosesc, tot la Iasi, alti Frati spanioli: Antonio, Antxon, Juan, Juan Antonio. Lor li se alatura Fratele Tiberiu. La Oradea, se deschide în 1991 comunitatea alcatuita din trei Frati care au supravietuit persecutiilor: Atanasie, Marcelin, Damian.

 

Sperante pentru o zona defavorizata

Fratii spanioli au înfiintat în satul Pildesti, din judetul Roman, o scoala profesionala, care anul acesta are prima generatie de absolventi. Scoala functioneaza cu autorizatie de la Ministerul Educatiei, pentru trei profile: de instalatori în domeniul tehnico-sanitar si de gaze, tâmplari si croitori de îmbracaminte pentru femei. Împreuna cu personalul didactic specializat lucreaza doi profesori Frati ai Scolilor Crestine si alti trei Frati spanioli colaboratori voluntari. Scoala lasaliana acorda prioritate celor mai saraci, din punct de vedere material, social, cultural, spiritual, si asigura o atentie personalizata fiecarui elev în parte. Lucreaza dupa pedagogia "prezentei" si a permanentei disponibilitati.

Viziunea educativa include si mediul în care se afla elevul: comunitatea, familia. Astfel încât, în Pildesti, Fratii sunt prieteni ai familiilor, ajutându-le sa devina protagonistele propriilor drepturi si responsabilitati. Elevii sunt motivati în pregatirea pe care au ales-o, într-un stil de relatii cu profesorii bazat pe respect si pretuire reciproca. Programele scolare sunt permanent actualizate, cu noutatile la nivel profesional si tehnic, cu mijloace audio-vizuale si informatice. Indiferent de materia care se preda, se insista asupra aspectelor educationale ce caracterizeaza filozofia scolii lasaliene: simtul muncii bine facute, silinta, respect în relatiile umane, cinste, colaborare. Se insista în acelasi timp si asupra importantei unei exprimari corecte, atât la nivel oral cât si în scris.

Deprinderea de a cultiva relatiile umane este foarte pretuita în aceasta scoala. Concret, scolile si întreprinderile de profil din jurul Romanului sunt principalii parteneri, dar si întreprinderile din strainatate care sprijina scoala. Elevii sunt ajutati sa câstige gustul pentru lectura, pentru cultura, pentru comunicare si capacitatea de a se exprima corect si elegant.

 

Pretutindeni în lume lasalienii sunt Frati, în limba tarilor în care se afla. Urmasi ai bruderilor, dupa trista absenta fortata, de 5 decenii, los hermanos din Pildesti sunt tot atât de iubiti si merita pretuire si recunostinta.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_05_03
Vă rugăm să respectați drepturile de autor