www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_04_07
 

 Revista "Familia crestina" - 04/2004 

COMUNICAREA ÎN FAMILIE
De vorba cu Marcela Crian, asistent social
Familia crestina

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilorCuprinsBlaise Pascal: o trestie gânditoare

 

În perioada 5-18 iulie 2004, se vor desfasura la Cluj-Napoca Cursurile de Vara pentru preotii din Mitropolia Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica. Timp de patru zile, cursurile la care vor participa preotii greco-catolici vor fi asigurate de catre nou înfiintatul Departament pentru Familie si Viata al Episcopiei de Cluj-Gherla, pe teme precum: Pregatirea pentru casatorie, Comunicarea în familie, Avortul si metodele contraceptive, Metodele de planificare naturala a conceptiei, Pregatirea parintilor pentru educatia sexuala a copiilor în familie, Elemente si propuneri de pastorala a familiilor în parohie.

Pentru acest numar, Familia crestina a stat de vorba cu Marcela Crisan, asistent social într-o parohie din Cluj-Napoca, cea care le va vorbi preotilor despre Comunicarea în familie. Marcela Crisan este casatorita si are o fetita de 4 ani; a studiat si a predat matematica, pentru ca la un moment dat, în cautarea vocatiei, sa se hotarasca sa dea examen la Facultatea de Teologie Greco-Catolica din Cluj-Napoca, sectia Teologie - Asistenta sociala. Studiile facute aici si le-a încheiat cu o lucrare de licenta pe tema "Propuneri pentru cateheza familiei", sub îndrumarea deja cunoscutei pentru cititorii nostri doamna Maria Gotia, care preda atunci la aceasta Facultate un curs despre Limbaj si metode în cateheza.

Marcela Crisan este de asemenea autorizata pentru predarea metodei simpto-termice de reglare naturala a conceptiei, metoda conceputa de prof. Joseph Roetzer. În toiul pregatirilor pentru cursul pe care îl va sustine în fata preotilor, am rugat-o sa ne spuna câte ceva despre acest curs.

- Care este scopul cursului dvs. si în ce va consta el?
- Cursul pe care îl voi sustine va fi de fapt o pregatire pentru alte doua cursuri: "Avortul si metodele contraceptive", sustinut de diacon Titus Sas, si "Reglarea naturala a conceptiei", sustinut de dr. Simona Lapuste. Atunci când, în cadrul Departamentului pentru Familie si Viata din Eparhia noastra, ne-am gândit la ce teme ar trebui sa le prezentam preotilor legat de pastorala familiala, am considerat absolut necesar ca pe lânga o prezentare a metodelor "moderne" de "planificare familiala" - cu toate consecintele lor negative - si a metodelor naturale de reglare a fertilitatii, acestea din urma acceptate de Biserica Catolica, sa includem si o tema care sa ofere repere pentru relatia de cuplu pentru a putea respecta o metoda naturala, si pentru ca folosirea acesteia sa nu se faca în mod egoist.

Astfel, cursul meu se intituleaza "Comunicarea în cuplu - premisa a transmiterii responsabile a vietii". Un preot nu le va putea spune credinciosilor sai doar: "Nu aveti voie sa folositi pilulele sau steriletul", "Trebuie sa folositi doar metodele naturale", "Este responsabilitatea voastra sa stabiliti câti copii sa aveti". A respecta ceea ce recomanda Biserica - pentru binele nostru - nu se reduce doar la a învata metoda simpto-termica, a învata ca femeie sa îti urmaresti temperatura si semnele trupului. În experienta noastra de predare a reglarii naturale a conceptiei, am înteles cât este de importanta relatia în cuplu, si mai ales comunicarea dintre soti, pentru ca sa poata fi respectata metoda. Si categoric, daca fortele - umane si materiale - ne-ar permite, expunerile noastre "tehnice" ar trebui sa fie însotite de prezentarea, de catre un preot eventual, a problemei si din perspectiva spirituala. Pentru ca cineva sa deprinda metoda este nevoie de sase ore, pe care le împartim în doua zile; este deja destul de mult pentru unele persoane sa rupa din programul zilnic, dar mai ales dupa experienta acestor Cursuri de Vara cred ca ne vom gândi mai serios la modul în care sa acoperim noi si aceasta parte spirituala.

În ceea ce priveste structura cursului, prima parte preia o fraza din Constitutia pastorala "Gaudium et spes" a Conciliului Vatican II: ''În ultima instanta sotii sunt aceia care trebuie sa hotarasca, în fata lui Dumnezeu'' (nr. 50), si motiveaza nevoia esentiala de comunicare în cuplu; în partea a doua aflam de ce comunicarea este o strategie; a treia parte se ocupa de hotarârea de a rezolva conflictele; în fine, va fi abordata comunicarea în viata intima a cuplului.

- V-ati facut lucrarea de licenta pe tema catehezei familiale, si ati aplicat atunci un chestionar la mai multe cupluri casatorite. Ati remarcat acolo comunicarea ca fiind o problema des întâlnita în cuplu?
- Într-adevar, comunicarea defectuoasa s-a situat pe locul al doilea, dupa cicaleala de ambele parti - în fond tot un defect de comunicare. La o privire superficiala, ne-am întreba: "Ce poate fi atât de greu sa comunici? Spui ce ai de spus si gata!" Lucrurile nu stau însa atât de simplu. În comunicare nu conteaza doar ceea ce spui, ci mai ales felul în care spui. Si pentru ca sotii sa hotarasca împreuna ceva, cum ar fi de exemplu câti copii ar dori sa aiba, este esential sa comunice. Câti copii care se nasc gasesc o familie bine închegata, cu parinti maturi în gândire, care au construit pentru ei un climat de acceptare bucuroasa? Câti copii nu se mai nasc, deoarece unul sau ambii parinti nu i-au primit, din motive egoiste?

Casnicia se cladeste întreaga viata, iar unul dintre mijloacele esentiale pentru a construi este comunicarea. Arta comunicarii întelepte este o învatatura importanta care se cuvine sa ne însoteasca de-a lungul întregii vieti. Consensul urmeaza cu destula usurinta daca se întelege modul de gândire si actiune al celuilalt. Multe conflicte pot fi evitate, rezolvate sau cel putin atenuate daca învatam sa iubim inteligent, sa întelegem limbajul celuilalt, sa-l privim în mod profund cu intuitia, cu inima, cu instrumentele de cunoastere puse la dispozitie de stiintele umane.

- Ce înseamna a ne elabora o strategie pentru a comunica? Nu ar trebui sa vina totul de la sine?
- Desigur, nu poti sa mergi în fata partenerului cu o hârtie pe care ti-ai scris strategia elaborata, cu un plan de comunicare bine pus la punct. Si nici cu replici învatate pe de rost, pe care sa le rostesti la timpul potrivit. Comunicarea trebuie sa fie ceva spontan, altfel celalalt va simti falsitatea, încadrarea în tipare si nu sinceritatea, deschiderea. Este important însa sa învatam sa comunicam, si exista unele principii pe care putem sa ni le însusim - într-un proces nu tocmai foarte simplu si rapid - si la care sa ne straduim sa fim tot mai atenti atunci când dialogam cu celalalt.

De exemplu, este important sa facem distinctie între doua nivele tipice de comunicare: unul superficial, care se limiteaza la aspectele normale ale rutinei cotidiene, la simpla transmitere a unor informatii (de exemplu: "Astazi am avut o zi grea") si un altul profund, prin intermediul caruia cuplul încearca sa se confrunte cu propria experienta interioara. Nu trebuie sa ne multumim în comunicarea dintre soti la nivelul superficial; comunicarea profunda reprezinta, desigur, dimensiunea matura a vietii de familie, într-atât încât, atunci când aceasta lipseste sau are carente, cuplul intra într-o faza de pasivitate, tipica asteptarii a ceva, a ceva mai mult. Prin intermediul acestui tip profund de comunicare, cuplul intra într-o adevarata si reciproca intimitate. Astazi, într-adevar, se vorbeste de ''teama de intimitate'', întocmai ca despre un sindrom al lipsei de comunicare profunda între cei doi parteneri.

Sa remarcam mai apoi ca, pentru o comunicare constructiva, sau pentru a reface comunicarea, este nevoie ca partenerii sa-si exprime propriile sentimente si sa se accepte reciproc. Exprimarea precisa si constructiva a sentimentelor este unul dintre cele mai dificile aspecte ale nivelului profund de comunicare. Daca ignoram emotiile pe care le traim, relatia noastra are de suferit sau chiar se destrama. Ideile, gândurile, valorile, credinta, atitudinile si actiunile noastre sunt influentate într-o mare masura de sentimentele noastre. În general în conflicte ne exprimam prin enunturi în care emitem judecati la adresa celuilalt: "Esti egoist/egoista!"; "Tie nu-ti pasa deloc de mine!". Punând însa accentul pe emotiile pe care le simtim noi însine, exprimându-le la persoana întâi - "Ma deranjeaza atunci când ma întrerupi" -, ne asumam raspunderea pentru ceea ce simtim, exprimam faptul ca noi suntem în primul rând responsabili pentru ceea ce simtim în interiorul nostru, si nu aruncam vina pe cei din jur. Daca ne exprimam emotiile în acest fel, partenerul va sti ca este acceptat, si nu va simti nevoia sa se apere, sa devina defensiv. De asemenea, trebuie sa acceptam si sentimentele lui, atunci când, la rândul sau, si le va exprima.

Si as mai vorbi aici despre dorinta de a discuta totul. Adesea încercarea de a explica totul poate fi expresia unei dorinte excesive de a stapâni lucrurile sau a dorintei de impunere asupra celuilalt. Se întâmpla ca, anumite cupluri, sub pretextul ca astfel ajung la o mai buna comunicare, se epuizeaza în interminabile discutii, ca si cum totul ar putea sau ar trebui spus! Exista o nedefinire, o nedeterminare care este întotdeauna de primit în fiecare, este aura de mister care ofera vietii surprizele si care face astfel viata cuplului mereu noua.

- Ce pondere are comunicarea în viata intima a cuplului?
- Oamenii care se maturizeaza împreuna în dragoste descopera ca relatia lor sexuala devine tot mai plina de sens si mai placuta. Dragostea este ingredientul care da semnificatie si o bogata satisfactie activitatii sexuale; ceea ce facem pe parcursul întregii zile determina calitatea vietii noastre intime în casatorie. Exista însa atâtea cauze potentiale de dificultate, iar rezolvarea problemei este complicata si mai mult prin tacere, suspiciune, mânie, suferinta, întelegere gresita, teama sau vinovatie, care se ascund deseori în umbra.

În acelasi fel în care Dumnezeu ne-a dat porunci cu privire la relatiile noastre personale, tot asa, în ce priveste relatiile fizice, El ne-a conceput într-un anumit fel. Respectarea modului în care am fost conceputi va duce la o relatie sexuala între sot si sotie care va produce placere si va fi plina de semnificatie. Pacatul nu este legat de sex: sexualitatea umana este o realitate minunata si buna pentru ca este voita de Dumnezeu, face parte din planul Lui. Vocatia la sfintenie în familie trebuie traita în cuplu si nu individual; ori relatia sexuala a sotilor este un aspect esential pentru realizarea unitatii cuplului, pentru cresterea persoanei si a perechii, care se împartaseste astfel din dragostea lui Dumnezeu.

Pentru a dobândi însa armonia sexuala este esential dialogul deschis si sincer asupra propriei vieti sexuale, este nevoie deci de comunicare. Chiar daca ni se pare exagerat, totusi comunicarea este elementul de baza care transforma relatiile sexuale sarbede în unitate trupeasca a celor doi soti. O viata sexuala armonioasa poate fi umbrita de problemele launtrice ale unuia sau altuia dintre parteneri: complexe personale sau inhibitii psihologice, de exemplu o educatie gresita în ceea ce priveste nevoile sexuale, dar si violul, incestul; apoi de problemele dintre parteneri: tensiuni, comunicare deficitara, mânie, resentimente, frica de a fi respinsi, vinovatia; si, nu în ultimul rând, cunostintele nesatisfacatoare cu privire la modul în care partenerul poate fi satisfacut din punct de vedere sexual.

Dintre aceste trei categorii, problemele care privesc tehnica actului sexual sunt cele mai usor de corectat. Celelalte doua comporta unele dificultati personale mai greu de îndepartat, cer aprofundare si o munca pe tarâm emotional mai mare pentru a fi depasite. Aici intervine comunicarea si de aceea este indispensabila; comunicând eficient si cu privire la viata intima, sotii pot depasi si celelalte doua categorii de probleme. Dumnezeu ne pune la dispozitie resursele pentru a umbla pe cararea cea îngusta care duce la unitate totala între soti tocmai pentru a ne pazi de distrugatoarele relatii sexuale de divertisment care satisfac trupul dar lasa persoana reala goala si disperata.

Învatând sa comunicam, sa petrecem timp împreuna si sa împartasim deschis ceea ce simtim, vom realiza unitatea sufleteasca si trupeasca în familiile noastre. Educându-ne astfel constiinta, recunoasterea greselii si nevoia de iertare vor deveni intrinseci relatiei cu partenerul nostru, noi ne vom maturiza din punct de vedere spiritual, iar copiii care se vor naste vor gasi parinti pregatiti sa-i primeasca si sa-i educe pentru Împaratia lui Dumnezeu, pentru ca o vor face prin propriul exemplu.

 

Iata, în încheierea acestui dialog, câteva recomandari bibliografice, facute cititorilor nostri de Marcela Crisan:

1. Papa Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, Ed. Presa Buna, Iasi, 1994
2. Charlie W. Shedd, Scrisori Caterinei, Ed. Bizantina, Bucuresti
3. H. Norman Wright, Deci, te casatoresti, Ed. Noua Speranta, Timisoara, 2001
4. Dr. Ed Wheat si Gaye Wheat, Viata intima în casatoria crestina, Societatea Misionara Româna, Oradea, 1993
5. Luciano Cupia si colaboratorii, Iubirea se construieste, Fundatia ''Fiicele Sfântului Paul'', Bucuresti, 1999

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_04_07
Vă rugăm să respectați drepturile de autor