www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_04_02
 

 Revista "Familia creotina" - 04/2004 

PREFERA?I IUBIRI SEZONIERE SAU IUBIRE, PUR aI SIMPLU?
Maria Go?ia

Sunt indragostit sau iubesc?Cuprins"Vitamine" pentru vacanta

 

Ati urmarit poate si dumneavoastra nu de mult o emisiune la televizor despre angajarea adolescentilor si tinerilor în relatii sexuale. Invitatii erau baieti si fete, între 17 si 22 de ani. Dintre toti, un singur baiat si o singura fata faceau nota aparte, declarând ca nu si-au început viata sexuala si mai au înca de gând sa astepte, pâna la casatorie. Au devenit imediat obiectul batjocurii si oprobiului general, inclusiv al moderatoarei, care era de partea celor de mult trecuti prin ciur si prin dârmon. Prin gura acestor tineri "experimentati" si a unei moderatoare care se prezenta drept luminata, cu mintea deschisa si neinhibata de mentalitati învechite, am fost învatati ca e ceva în neregula, ridicol, stupid si penibil, în cel mai bun caz de compatimit, sa nu profiti de orice ocazie pentru "a face sex", cu cât mai multi.

În acelasi ton, aparea pe pagina de divertisment a numarului de duminica al unui cotidian central un articol, care îsi construia pledoaria în favoarea raporturilor sexuale premaritale ale adolescentilor si tinerilor pe demonetizarea unei miscari de mare ecou în rândul tinerei generatii din Statele Unite numita Inelul de argint, miscare care îi uneste pe toti aceia care se leaga sa traiasca o viata curata si sa se pastreze pentru viitorul sot, respectiv sotie. În schimb, dupa autoarea articolului, a fi tânar si în rând cu lumea, a te bucura de viata, înseamna neaparat sa ai un numar cât mai mare de parteneri sexuali. Nici cei 65 de milioane de americani care, traind asa, au contractat boli cu transmitere sexuala, nu o îngrijorau pe autoare. Ea se nelinistea mult cât de searbada, cât de trista, cât de nefireasca este viata celor curati.

Asemenea articole sau emisiuni sunt la tot pasul, în acord cu "super-iubirile" promise tineretului de unele reviste pe vremea vacantei, numite ba ghidus si inocent "zbenguieli", ba cinic "iubiri de o vara", si însotite de campaniile de propaganda contraceptiva care mimeaza grija si rationalitatea, ba chiar simtul raspunderii. Sunt atât de multe, presiunea lor este atât de mare, încât în mintea multor tineri s-a conturat ideea ca normal este sa te culci de îndata cu cine te atrage si ca aceasta e dragostea. Atractia sexuala si placerea genitala este luata drept însasi iubirea.

Cum sa nu fii trist de la o vreme, cum sa nu te blazezi apoi, când desi stii "totul despre sex"(dupa numele unei alte foarte inteligente si interminabile emisiuni de televiziune, la rândul ei numita dupa un interminabil serial), desi ai schimbat partener dupa partener, tehnica dupa tehnica, dupa ce ai încercat experiente tot mai tari, afli ca iubire nici nu exista? "Ce-i iubirea? Iubirea nu exista!", îmi spuneau elevii din ultima clasa de liceu, când, ca sa le vorbesc despre Dumnezeu, m-am gândit sa le deschid inima spunându-le despre frumusetea dragostei la care este chemat omul, sadita de Dumnezeu în inima lui si pe care o putem recunoaste fara gres, fie si macar în setea de dragoste adevarata, totala, pentru totdeauna, dupa care tânjim fiecare.

Mi s-a rupt inima sa aflu ca majoritatea acelor adolescenti îsi formasera din familie aceasta parere. Ce sa astepti, pentru cine sa te pastrezi, când iubirea pe viata, trup si suflet, nu exista? Si mi-a fost mult mai greu sa-i judec si am fost îndemnata sa ma gândesc mai serios la raspunderea educativa a parintilor mai întâi si a adultilor în general. Când vezi o generatie de pagâni, sa stii ca raspunderea este de cautat mai întâi cu o generatie în urma, spunea odata C. S. Lewis [1]. Îndraznesc o parafraza spunând ca ma tem ca, daca o generatie întreaga pare sa nu mai stie sa iubeasca, înseamna ca nu au iubit cu adevarat nici parintii lor, nici profesorii lor, nici ziaristii din vremea lor, nici scriitorii pe care i-au citit, nici compozitorii pe care i-au ascultat, sau au uitat sa mai iubeasca, luându-se cu altele.

Sunt parinti care îsi cresc deliberat copilul sa devina egoist, sa nu-i pese de nimeni, pentru ca socotesc ca iubirea te face vulnerabil si incapabil sa faci fata în lumea salbatica de astazi. Acestia nici nu se pot astepta decât la aceeasi atitudine si în felul în care adolescentul si tânarul de mai târziu se raporteaza la sexul opus: fara sa stea pe gânduri, pur si simplu se va folosi de aceea, respectiv de acela care i-ar putea oferi satisfacerea dorintelor, fara vreun angajament, fara vreo perspectiva. Este prestabilit ca acela care dispune de altii este puternic si acesti parinti doresc pentru copiii lor puterea. A dispune de altul, a-l folosi, înseamna sa nu-l socotesti decât drept obiect, drept instrument si nu drept persoana demna de grja si de respect. Mai înseamna ca nu intri propriu-zis în relatie cu celalalt, deoarece, daca ai face-o, ar trebui sa tii cont de ceea ce gândeste, iubeste, spera, de ceea ce îi lipseste, de ceea ce îi place, de ceea ce îl doare si de multe ori sa renunti la tine, sa te sacrifici pentru binele celuilalt; adica, sa risti sa te angajezi fata de acesta, sa risti sa iubesti.

Daca deliberat îti feresti copilul de acest risc, putin îl pretuiesti! Omul "puternic" de mâine va apela la surogate de dragoste, care nu au cum sa-l multumeasca, fiind capabil sa primeasca si sa daruiasca mai mult, mult mai mult, dar nepregatit, neînvatat sa o faca. Nu muschii, nu banii, nu bunurile, nu influenta îl vor ridica pâna unde este menit sa urce; dimpotriva, s-ar putea sa-l faca sa se umfle în pene, sa-si faca iluzii despre sine si despre ceea ce merita sa faci în viata, dar nu-l vor face sa se pretuiasca într-adevar, sa traiasca în pace cu sine si cu ceilalti. Tinându-l sub nivelul lui, calea nefericirii este deschisa.

Parintii care se dau deoparte în formarea morala a copiilor lor în planul sexualitatii din diferite motive, îi arunca în viata asa cum i-ar arunca în apa fara sa-i fi învatat care sunt miscarile care îi pot tine la suprafata, cum sa si le coordoneze si cum sa respire. Copiii au tot atâtea sanse sa fie stapâni pe sine si sa-si traiasca întelept sexualitatea, câte sanse are acela care, fara sa fi învatat sa înoate, nimereste câteva miscari, si razbeste poate cumva pâna la mal, dupa ce va fi înghitit multa apa.

Unii parinti se rusineaza sa atinga subiectele legate de sexualitate, pentru ca nu stiu ce limbaj sa adopte sau se tem sa nu-si înstraineze copiii, chiar daca stiu ce e bine si ce e rau, si spera ca altii sa se ocupe de formarea morala a acestora. Exemplele luate din mass-media pot fi completate de fiecare cu altele, din programele de educatie sexuala si contraceptiva oferite copiilor, adolescentilor si tinerilor în scoli, bunaoara.

Sunt, însa, parinti care au confuzii serioase atât despre oportunitatea si importanta educatiei morale, cât si despre continutul acesteia. Ei nu ofera repere morale, pasa-mi-te, ca sa nu îngradeasca libertatea de alegere copilului si îl expun astfel unor riscuri uriase. La fel, parintii care au îmbratisat ideea ca tot ceea ce este placut pentru copiii lor este bun pentru ei si pentru nimic în lume nu i-ar frustra de vreo placere, chiar daca mintea ar putea sa le spuna altceva. Oare i-ar lasa sa muste dintr-un fruct otravitor, fara sa-i atraga atentia, fara sa-l învete sa-l deosebeasca de unul bun si cum sa-l aleaga pe acesta din urma? Înghititura de otrava este pentru cei mai multi fatala în plan moral. Poti spune, ca parinte iubitor: "E alegerea lui!" si spera ca poate totusi, din întâmplare, va scapa cu viata?

Alti parinti sunt dezarmati si speriati de haosul moral din jur ("Asa e astazi lumea... Asa sunt tinerii de astazi... Ce poti sa faci?") si cedeaza înainte sa înceapa lupta pentru fericirea copiilor lor. Ori tocmai de fericirea copiilor este vorba. Cea mai mare fericire. Ce suntem dispusi sa facem pentru ea?

 

Sa-i ascultam pe tineri

Întrebati de ce se angajeaza în relatii sexuale înainte de casatorie, iata ce raspund [2]:

  • îi împinge singuratatea: cauta dragoste, atentie, caldura, afectiune;
  • îi îndeamna dorinta de a fi "populari", de a-si dovedi valoarea, de a arata ca "sunt cineva" sau ca sunt atragatori;
  • pentru ca partenerul sa-i iubeasca mai mult;
  • îi preseaza grupul ("toti o fac"), parerea ca este ceva în neregula cu ei daca nu o fac;
  • infatuarea: iau drept dragoste pasiunea de moment sau tensiunea sexuala;
  • ca sa-si dovedeasca "dragostea";
  • curiozitatea;
  • e placut;
  • pentru a nu-si face partenerul sa sufere atunci când doreste sa aiba raporturi sexuale, chiar daca ei nu o doresc;
  • din dorinta de a fi mai barbat, respectiv mai femeie, adica de a se simti adulti;
  • pentru a-si stabili identitatea sexuala, pentru a dovedi ca nu sunt homosexuali;
  • ca sa le faca în ciuda parintilor sau pentru a face pe cineva gelos;
  • pentru ca alcoolul sau drogurile i-au împins într-acolo, desi nu ar fi avut intentia sa ajunga atât de departe;
  • din plictiseala.

 

Sa întelegem ce ne spun

Aceasta înseamna ca fiii si fiicele noastre:

  • au nevoie de dragoste, dar o confunda adesea cu placerea, cu divertismentul, cu abandonarea discernamântului propriu;
  • au nevoie de recunoasterea valorii lor ca persoane de catre cei din jur, de acceptarea lor;
  • au vointa slaba;
  • le lipsesc preocuparile potrivite vârstei, ca ignora posibilitatea altor centre de interes, care sa ofere bucurii spirituale, satisfactii intelectuale, împliniri afective, dezvoltare corporala, realizare sociala.

 

Sa le dam hrana potrivita pentru drum

Mai întâi sa nu ne lasam înspaimântati de complexitatea problemelor, de raspunderea uriasa, ci sa o luam cu rabdare, pas cu pas, constientizând si reconstientizând ca e vorba de un proces, de un drum pe care ar fi bine sa-l începem cât mai din timp, pregatiti fiind sa nu abandonam cursa, pâna la maturizarea copiilor nostri.

Pe de alta parte, sa fim siguri ca, prin harul primit ca parinti, dispunem de hrana potrivita pentru fiecare etapa a cresterii lor si pentru omul întreg, nu pentru un singur aspect al vietii.

Este vorba:

  • sa nu obosim sa ne alimentam permanent iubirea reciproca, altruista, tare în greutati, vesela, rabdatoare, deschisa, rodnica în toate planurile;
  • sa ne pretuim ca parinti, aratându-le ca suntem bucurosi sa avem copii;
  • sa vada ca suntem într-o relatie vie cu Dumnezeu, ca ne bazam pe ajutorul Lui;
  • sa vada la noi ca pretuim mai mult persoanele si relatiile si valorile spirituale, decât averea;
  • sa le oferim dragostea de care au nevoie;
  • sa-i asiguram ca îi pretuim pentru ei însisi si nu în masura în care satisfac asteptarile altora;
  • sa le aratam încredere si sprijin, ca sa devina tot mai autonomi, încredintându-le raspunderi pe masura vârstei;
  • sa le formam gustul pentru lucrurile spirituale si sa le desteptam bucuria relatiei personale cu Dumnezeu;
  • sa-i ajutam sa se cunoasca si sa se pretuiasca, plini de recunostinta pentru trup, minte, afectivitate, talente..., sa observe ca toate au un sens si un rost înalt;
  • sa-si propuna teluri înalte, demne de conditia de om si de crestin, sa le urmareasca perseverent;
  • sa le formam discernamântul moral si capacitatea de a vedea sensul spiritual al evenimentelor;
  • sa le desteptam admiratia în fata frumusetii creatiei, a valorilor fundamentale ale civilizatiei si culturii;
  • sa le formam vointa si capacitatea de a spune nu tentatiilor;
  • sa-i facem constienti de valoarea adevaratei prietenii si a vietii de grup, între persoane de calitate, cu aspiratii frumoase;
  • sa-i ajutam sa se simta chemati personal de Dumnezeu, sa simta ca este nevoie de contributia lor, începând de la ajutorarea membrilor familiei, pâna la a celor lipsiti, a celor needucati, a celor straini de Dumnezeu...

 

Este aceasta educatie sexuala?

Da, fiindca aceasta educatie integreaza echilibrat sexualitatea, în întregul vietii: ca barbati sau ca femei, fiii si fiicele noastre sa poata face din darul scump al sexualitatii un dar pretios pentru exprimarea matura si responsabila a plinatatii dragostei lor totale si definitive fata de persoana iubita, într-o daruire de sine reciproca si fecunda. Este o educatie pozitiva, care deschide tânarului aripile spre un zbor înalt, nu doar pentru o fluturare de o clipa, destinata din start caderilor dureroase.

"Fericiti cei cu inima curata", ne promite Isus. Daca îi vom forma pe copiii nostri sa fie curati, vor fi fericiti, iar calea pentru a izbândi este de a-i iubi si de a-i învata sa iubeasca autentic. Atât de sigura este calea trairii frumoase, asumate si daruite a propriei sexualitati, atât de potrivita este pentru împlinirea noastra autentica, încât Isus ne spune ca ne conduce la comuniunea cu Dumnezeu. "Fericiti cei cu inima curata, caci aceia Îl vor vedea pe Dumnezeu" [3] este un cuvânt esential pentru vremea noastra tulburata, o promisiune facuta deopotriva copiilor nostri si noua tocmai de Acela care ne cunoaste slabiciunile, ne-a luat deja pacatele asupra Sa si a murit pentru ca sa avem inima curata! O promisiune ce nu poate fi trecuta sub tacere sub nici un motiv. Ne iubim copiii? Sa le-o împartasim pâna la capat!

 

Note
[1] C.S. Lewis, prefata la B.G. Sandhurst, How Heathen Is Britain?, Collins Clear-Tree Press, London and Glasgow, 1946, pp.11-12
[2] dupa Richard Wetzel, M.D., Sexual Wisdom, Proctor Publications, LLC Ann Arbor, p.219
[3] Mt 5, 8.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_04_02
Vă rugăm să respectați drepturile de autor