www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_03_11
 

 Revista "Familia creotina" - 03/2004 

CELE CINCI LIMBAJE ALE IUBIRII
Radu Capan

Copiii, educatorii nostriCuprinsVocatia la iubirea in familie

 

Dintotdeauna am avut repulsie pentru cartile cu titluri de genul "Cinci metode pentru a te îmbogati", "Sapte sfaturi pentru a fi mai întelept", "10 idei pentru a-ti începe o afacere", "25 de moduri de a-ti agata o iubita" s.a.m.d. Daca ati rasfoit cumva astfel de carti, ati vazut si poate v-ati convins de fapt de apa chioara pe care încearca sa o vânda, cu solutii ce promit a fi lipsite de efort si cu efecte rapide. Oare se poate obtine ceva de calitate, ceva trainic, ceva cu adevarat important, fara sudoare si în timp scurt?

Astfel de carti abunda în librarii, se traduc pe banda rulanta din Occident, pentru românul tot mai occidental, adica tot mai fara timp, disperat din acest motiv, si gata sa aleaga orice este ambalat frumos si contine cuvintele: fara efort - efort însemnând si efortul financiar - si repede! Gasim aceste carti-reteta la mai toate editurile, chiar si la o editura buna precum "Curtea Veche", care însa, spre marele nostru noroc, editeaza si numeroase carti de calitate. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, va vom prezenta unele din aceste carti în cadrul revistei "Familia crestina", în dorinta de a le evidentia si a le face sa ajunga mai rapid în biblioteca Dvs (nu, nu primim nici un comision din partea Editurii). Chiar daca nu au aparut anul acesta, ele se mai gasesc în librarii, si pot fi comandate si on-line de pe situl www.curteaveche.ro.

Ne-am oprit mai întâi la cartea "Cele cinci limbaje ale iubirii", aparuta în 2000 si care îl are ca autor pe Gary Chapman. Despre autor citim în carte ca "are o bogata activitate în domeniul educatiei bisericesti. Este cunoscut în SUA mai ales prin seminariile pe problemele familiei pe care le conduce în întreaga tara. În activitatea sa de consilier matrimonial, dr. Chapman îndruma permanent cupluri casatorite. Este autorul cartilor de succes Spre o casatorie înfloritoare, Sperante pentru cei divortati si Cum se construiesc relatiile interumane. Marele succes îl are cu seria Cele cinci limbaje ale iubirii." Iar cartea îsi merita pe buna dreptate titlul de "mare succes". Nu ofera cinci cai rapide de împlinire a unor vise, ci invita la un proces ce poate fi lung si anevoios (daca nu abandonati aici articolul, ne bucuram si suntem siguri ca veti aprecia cartea) de cunoastere a partenerului si de întarire a comuniunii din cuplu.

Daca este sa o luam pe firul cronologic al motivatiei scrierii acestei carti, atunci trebuie sa pornim de la metafora care l-a impresionat pe autor si care expune un adevar pe cât de simplu, pe atât de neglijat. Metafora apartine dr. Ross Campbell, psihiatru specializat în tratarea problemelor copiilor si adolescentilor: "În interiorul fiecarui copil, exista un «rezervor afectiv» care de-abia asteapta sa fie umplut cu iubire. Atunci când un copil se simte cu adevarat iubit, el se va dezvolta normal; dar când rezervorul este gol, copilul se va comporta în mod nedorit. În mare masura, acest comportament necuviincios este motivat de dorinta arzatoare de a umple «rezervorul iubirii»." Si cum exemplele au puterea a sute de pagini de teorie, iata un exemplu concret povestit de Chapman:

Îmi amintesc de Ashley care, la treisprezece ani, facea deja tratament pentru o boala ce nu putea fi contractata decât sexual. Parintii ei erau disperati. Erau furiosi pe Ashley, erau suparati pe scoala, pe care o învinuiau pentru organizarea orelor de educatie sexuala. Altfel, cum sa fi facut fetita una ca asta? - se întrebau ei.

De-a lungul conversatiilor mele cu Ashley, ea mi-a povestit despre divortul parintilor sai pe când avea sase anisori. "Am crezut ca tata a plecat de acasa pentru ca nu ma iubea", mi-a zis ea. "Când mama mea s-a recasatorit - aveam atunci zece ani - am simtit ca ea avea acum pe cineva care s-o iubeasca, în vreme ce pe mine tot nu ma iubeste nimeni. Îmi doream atât de mult sa fiu iubita! L-am cunoscut pe baiatul acela la scoala. Era mai mare decât mine, dar m-a placut. Nu-mi venea sa cred. Era dragut cu mine si, dupa o vreme, chiar am crezut ca ma iubeste. Nu voiam sa fac dragoste, dar doream sa fiu iubita."

"Rezervorul de iubire" al lui Ashley era gol de ani de zile. Mama ei si tatal ei vitreg îi satisfacusera nevoile imediate, dar nu-si dadusera seama de cumplita lupta afectiva ce se dadea în sufletul ei. Sigur ca o iubeau pe Ashley si chiar credeau ca ea simte iubirea lor. Ei au descoperit abia când era prea târziu ca, de fapt, nu vorbeau acelasi limbaj afectiv cu Ashley.

Experienta dramatica a lui Ashley pare a avea la baza faptul ca "rezervorul de iubire" al ei era gol. Adevarata problema este cum s-a golit acest "rezervor" si, mai ales, cum s-ar putea umple el? O prima intuitie o avem: fata avea nevoie sa simta iubire, pe când parintii îi acordau cele necesare din punct de vedere material. "Nu vorbeau acelasi limbaj afectiv".

Ceea ce noi vom descoperi în câteva pagini de articol, si mai apoi dumneavoastra, speram, în cele 200 de pagini ale cartii, este rodul unei lungi calatorii, dupa cum marturiseste autorul. Chapman a aflat raspunsul calatorind si consiliind sute de cupluri din întreaga America. Evident, cuplurile apeleaza la consilier în momentele de criza si nu în cele de bucurie, astfel ca Chapman a recunoscut în fiecare caz rezervorul gol. Învatându-i pe parteneri sa descopere limbajul celuilalt, sa vorbeasca pe limba celuilalt, a reusit sa salveze numeroase casnicii. Aceasta nu înseamna desigur ca aceasta carte se adreseaza exclusiv celor aflati în pragul divortului; ea este utila tuturor celor care cred ca în relatia cu partenerul (adica în primul rând sotul/sotia, dar nu numai, ci si logodnicul/logodnica, mama, fratele etc) exista loc pentru mai bine, sau este nevoie de mai bine.

Anii de observatie l-au condus pe Chapman la concluzia ca oamenii folosesc limbaje diferite ale iubirii. Asa dupa cum unui chinez îi este dificil sa comunice cu un francez, daca fiecare cunoaste doar propria limba, la fel de dificil îi este si unui cuplu în care fiecare foloseste un alt limbaj afectiv. Am vazut mai sus ca Ashley nu s-a simtit iubita de parinti, deci satisfacerea nevoilor materiale nu era pentru ea o dovada a iubirii, avea nevoie de altceva pentru a se simti iubita. Parintii nu "vorbeau" limbajul ei de iubire.

Chapman a identificat cinci limbaje de baza ale iubirii, care desigur pot avea nenumarate nuante (sau dialecte, pentru a pastra paralela). Iata cele cinci limbaje: 1. cuvintele de încurajare; 2. timpul acordat; 3. primirea de daruri; 4. serviciile; 5. mângâierile fizice. Fiecaruia, Chapman îi dedica un capitol în care analizeaza "dialectele", ofera numeroase exemple, ne ajuta în recunoasterea limbajelor în partenerii nostri. Din experienta sa, se întâmpla prea rar ca într-un cuplu cei doi sa vorbeasca acelasi limbaj. Iar tentatia fiecaruia este de a-si exprima iubirea fata de celalalt prin propriul limbaj, nu prin cel al partenerului. Asa se ajunge la situatii în care, de exemplu, el îi adreseaza ei cuvinte de apreciere, pentru ca acesta este pentru el limbajul de iubire. Ea nu reactioneaza la cuvinte si traieste frustrarea faptului ca sotul nu îi acorda timp (acesta fiind limbajul ei de iubire), timp de calitate si nu timp petrecut împreuna în fata televizorului. Astfel ea nu îi adreseaza cuvinte de apreciere si se intra într-un cerc ce în câtiva ani conduce la întrebarea atât de trista: "Unde a disparut dragostea?" Chapman relateaza cum, pentru cazul tocmai expus, hotarârea sotului de a-si petrece mai mult timp cu sotia, si a sotiei de a fi mai atenta si de a aprecia verbal calitatile sotului, au salvat casnicia. Nu intram în mai multe exemple sau în prezentarea limbajelor.

Lecturând cele cinci capitole dedicate celor cinci limbaje ajungem la practica: descoperirea limbajului principal al iubirii al partenerului. Dupa cum si în viata nu toate lucrurile sunt în alb si în negru, si în cazul limbajelor nu este neaparat ca partenerul sa fie caracterizat de un singur limbaj. Se poate sa aiba un limbaj principal si mai multe secundare. Dupa cum spuneam si mai sus, exista nenumarate dialecte. Propriu-zis sunteti invitat la a va "explora", din punct de vedere emotional, partenerul, pentru a-l cunoaste. Întelegându-l, nu o facem desigur pentru a-i exploata punctele slabe, ci pentru a-i vorbi pe limba lui, pentru a-i comunica sentimentele noastre astfel încât sa le înteleaga.

Cel mai simplu mod de a descoperi limbajul de iubire al partenerului este acela de a fi atent la modul în care îsi manifesta el iubirea: daca îti face constant mici atentii, de exemplu, atunci este clar ce asteapta partenerul de la tine ca semn al iubirii tale. Daca Dvs într-o luna de zile nu i-ati facut nici un mic cadou, fie el floare, carte sau altceva, atunci fiti sigur ca indicatorul "rezervorului" partenerului se îndreapta spre rosu. Nu este greu sa va dati seama când rezervorul este aproape gol: irascibilitate, lipsa de întelegere pentru actiunile celuilalt, tensiune, raceala... De la o masina nu asteptati sa porneasca fara benzina. Atunci de ce ati astepta ca o casnicie (sau o relatie între doi oameni, în general) sa mearga cu "rezervorul" gol?

În special pentru soti, întelegerea limbajelor de iubire este esentiala, si cu cât se face mai rapid, cu atât mai bine. Casniciile, cel putin marea majoritate, pornesc de la îndragostire, care nu înseamna neaparat iubire. Când aceasta dispare, cei doi se trezesc si încep sa constientizeze la celalalt ceea ce pâna acum nu vazusera: omul cu calitati si defecte. Luna de miere se încheie, activitatea cotidiana se reia si, cu timpul, se instaleaza rutina. Zi de zi ne alimentam pe noi, pe copii daca îi avem, masina cu benzina, aparatele electrice cu curent, contul cu bani, dar nu alimentam nevoia de iubire a partenerului. Învatându-i însa limbajul iubirii, nu ne va fi greu sa îi mentinem rezervorul plin.

Satisfacerea nevoii de iubire trebuie sa fie o alegere zilnica, facuta din iubire. Nu putem spune: "nu pot învata limbajul de iubire al partenerului". Am ales din nou un fragment din carte, de data aceasta chiar o marturie a autorului, si înca una prozaica, pentru a arata ca iubirea nu trece (doar) prin stomac, ci si prin aspirator.

Limbajul iubirii sotiei mele sunt "serviciile". Unul dintre lucrurile pe care le fac foarte des din dragoste este sa dau cu aspiratorul. Credeti ca-mi face placere? Si mama ma punea sa dau cu aspiratorul. Pe toata durata liceului nu puteam sa ma duc sa bat mingea sâmbata pâna ce nu terminam de dat cu aspiratorul prin toata casa. Pe atunci mi-am spus: "Când am sa scap de aici, e clar ca un lucru n-am sa-l mai fac niciodata: n-o sa mai dau cu aspiratorul. O sa-mi iau o nevasta sa faca asta."

Dar acum dau cu aspiratorul prin toata casa, si înca foarte des. Exista un singur motiv pentru care o fac. Iubirea. Nu poti sa ma platesti îndeajuns ca sa o fac, dar o fac din iubire. Când o anumita actiune nu-ti sta în fire, ea constituie cea mai mare dovada de iubire. Sotia mea stie ca atunci când dau cu aspiratorul o fac suta la suta din iubire pura, si sunt rasplatit pentru tot ce fac.

Aici ar urma sa compun o încheiere. Si eventual sa scriu despre impactul mare pe care l-a avut cartea asupra mea, asupra vietii mele, despre felul în care, împreuna cu sotia mea, încercam sa ne învatam unul altuia limbajele iubirii, la zece ani de la îndragostire si la sapte de la casatorie, despre cum folosim limbajele iubirii în relatie cu copiii nostri. As prelungi însa cu multe pagini acest articol. Am ales sa închei atunci chiar cu cuvintele lui Gary Chapman, mai ales ca din ultimul lui paragraf veti întelege de ce am scris acest articol:

Disponibilitatea de a iubi, mai ales când partenerul nu te iubeste, poate parea imposibila pentru unii. O asemenea iubire poate presupune sa apelam la resursele noastre spirituale. Cu câtiva ani în urma, când la rândul meu am avut probleme în casnicie, am redescoperit nevoia de Dumnezeu. Ca antropolog, am fost învatat sa examinez datele. Am hotarât sa descopar radacinile credintei crestine. Examinând datele istorice de la nasterea lui Cristos, dar si viata, moartea si învierea Sa, am ajuns la concluzia ca moartea Sa este o expresie a iubirii, iar învierea Sa este dovada profunda a puterii Sale. Am devenit un adevarat "credincios". Mi-am dedicat viata Lui si am descoperit ca El furnizeaza energia spirituala interioara necesara iubirii chiar si atunci când iubirea nu este împartasita.

Rata crescuta a divorturilor dovedeste ca mii de cupluri au trait cu un rezervor de iubire gol. Numarul crescând de adolescenti care fug de acasa si se cearta cu legea indica faptul ca multi parinti, care probabil au încercat sincer sa-si exprime iubirea fata de copiii lor, au vorbit într-un limbaj nepotrivit. Cred ca aceste concepte din cartea de fata ar putea avea impact asupra casniciilor si familiilor noastre.

Gary ChapmanN-am scris aceasta carte ca pe un tratat universitar care sa fie pastrat în bibliotecile colegiilor si universitatilor, desi sper ca profesorii de sociologie si psihologie vor gasi acest curs de casnicie si familie util. Eu nu am scris pentru cei care studiaza casnicia, ci pentru cei care sunt casatoriti, pentru cei care au trecut prin euforia îndragostirii, care au intrat în casnicie cu visul de a se face unul pe altul foarte fericiti, dar care în realitatea de zi cu zi sunt pe cale sa piarda cu totul acest vis. Traiesc cu speranta ca mii dintre aceste cupluri nu numai ca-si vor redescoperi visul, dar vor vedea si drumul spre adeverirea acestor visuri.

Visez la ziua în care potentialul cuplurilor casatorite va creste simtitor spre binele omenirii, când sotii si sotiile îsi vor putea trai viata cu rezervoarele de iubire pline, astfel încât sa-si foloseasca întregul potential ca indivizi si cupluri. Visez la ziua în care copiii vor putea sa se dezvolte în camine pline de iubire si de siguranta, când energia lor se va dezvolta canalizata fiind spre învatatura si spre a-i servi pe altii, si nu într-o vesnica încercare de a gasi iubirea pe care n-au avut-o acasa. Îmi doresc ca acest mic volum sa reaprinda flacara iubirii în casnicia voastra si în casniciile a mii de alte cupluri asemanatoare.

Daca ar fi posibil, as înmâna aceasta carte personal fiecarui cuplu si i-as spune: "E pentru voi. Sper sa va schimbe viata. Si daca o va face, dati-o mai departe." Cum însa nu pot face asta, as fi încântat daca ati da un exemplar din aceasta carte familiei voastre, fratilor si surorilor, copiilor casatoriti, angajatilor, celor de la club, de la biserica sau de la sinagoga. Cine stie, poate ca împreuna ne vom vedea visul adeverindu-se.

Nu va pot oferi cartea, dar va ofer acest articol. Daca doriti sa comandati cartea, o puteti face de la adresa http://www.curteaveche.ro/comenzi/come.html. Informatii despre carte gasiti tot pe situl editurii "Curtea Veche", la adresa http://www.curteaveche.ro/comenzi/book001c.asp?cod=57.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_03_11
Vă rugăm să respectați drepturile de autor