www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_03_02
 

 Revista "Familia crestina" - 03/2004 

MASS-MEDIA IN FAMILIE. INSTRUCTIUNI PENTRU PARINTI
Cristina Grigore

Nimic mai serios decat filmele pentru copiiCuprinsUn alt mod de a privi lumea

 

Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea pentru Ziua Mondiala a Comunicatiilor Sociale din acest an invita la "o reflectie serioasa asupra modului în care familiile utilizeaza mijloacele de comunicare, si, de asemenea, asupra modului în care familia si preocuparile ei sunt tratate de mijloacele de comunicare" (nr.1). Nu este pentru prima oara - si cu siguranta nu va fi nici ultima - când magisteriul, si în particular un mesaj pontifical ocazionat de Ziua Mondiala a Comunicatiilor Sociale, îsi îndreapta atentia asupra influentei mass-media în familie si a responsabilitatii operatorilor media si a utilizatorilor acestor mijloace.

Mijloacele de comunicare sociala patrund "pâna în inima vietii familiale - observa Papa Paul al VI-lea1 -, impun orarele lor, modifica obisnuinte, ofera abundente teme de discutie, si mai ales influenteaza, - adesea în mod profund -, atât sub aspect afectiv si intelectual cât si sub aspect moral si religios, sufletul celor care le folosesc. Se poate spune deja ca nu exista stiri sau probleme care sa nu fie introduse în sânul vietii familiare prin cuvinte, imagini si sunete, suscitând reactiile cele mai diverse si exercitând o adevarata influenta asupra comportamentului fiecaruia".

Astazi piata comunicatiilor sociale se extinde în mod rapid, asa încât chiar si familiile cu mijloacele financiare cele mai modeste au acces la resursele media, ceea ce creeaza oportunitati aproape nelimitate de informare, de educatie, de îmbogatire culturala si chiar de crestere spirituala. Totusi, aceste mijloace de comunicare pot sa si dauneze mult familiilor, prezentându-le o viziune inadecvata sau chiar distorsionata asupra vietii, a familiei, a religiei si a moralitatii.

Mass-media în general, dar ultimele mijloace de comunicare în special, exercita o influenta tot mai mare asupra procesului de socializare a copiilor, furnizând o viziune a omului, a lumii si a relatiilor cu ceilalti, care adesea difera mult de cea pe care familia încearca sa o transmita. În multe cazuri, parintii nu se ocupa îndeajuns de acest lucru, ignorând influenta pe care o pot avea asupra fiilor lor mesajele pe care radioul, televiziunea, presa le aduc în intimitatea ocrotita si sigura a casei lor. Astfel, «mass-media intra adesea în viata celor mai tineri fara acea necesara mediere cu caracter de orientare din partea parintilor si a celorlalti educatori, care ar putea neutraliza eventualele elemente negative ale lor si sa valorizeze în schimb în mod convenabil aporturile pozitive care nu sunt deloc mici, capabile sa slujeasca la dezvoltarea armonioasa a procesului educativ»2.

Fascinati si lipsiti de aparare în fata lumii si a persoanelor adulte, copiii sunt în mod natural gata sa primeasca ceea ce le este oferit, atât spre bine cât si spre rau. În plus, sunt atrasi de micul si de marele ecran, urmarind fiecare gest reprezentat acolo si percepând, chiar înainte si mai bine decât orice alta persoana, emotiile si sentimentele transmise prin ele. Asemenea cerii moi, asupra careia orice apasare, oricât de usoara, lasa o urma, la fel sufletul copilului este expus la orice stimul care îi solicita inteligenta, fantezia, afectivitatea, instinctul. De altfel, impresiile de la aceasta vârsta sunt destinate sa patrunda cel mai adânc în psihologia fiintei umane si sa conditioneze relatiile pe care le stabilesc ulterior cu ei însisi, cu ceilalti, cu mediul3.

 

Internetul în familie

Internetul, ca ultim sosit pe scena comunicatiilor sociale, în ultimii ani a fost si continua sa fie tinta observatiei si a cercetarii celor care se ocupa de psiho-pedagogia comunicatiilor sociale, studiind efectele pe care acest nou mijloc de comunicare le are asupra utilizatorilor lui. La rândul ei, Biserica, interesata mereu de influenta mijloacelor de comunicare asupra moralei crestine, într-un singur an, a dedicat internetului trei documente magisteriale: "Etica în Internet", "Biserica si Internetul" si "Internetul: un nou forum pentru proclamarea evangheliei"4.

De altfel, Biserica a atras mereu atentia asupra influentei pe care o pot avea mijloacele de comunicare în general asupra dezvoltarii copiilor si i-a chemat deseori la responsabilitate pe operatorii din mass-media, dar si pe parinti. Acestora din urma, prin documentele sale magisteriale, Biserica le-a amintit aportul pozitiv pe care mai ales televiziunea si internetul le pot avea în formarea tinerelor generatii, precum si efectele negative pe care o utilizare acritica si lipsita de responsabilitate le comporta. Ba mai mult, Biserica, în repetate rânduri, le-a dat sfaturi parintilor, pentru ca acestia sa stie sa faca din noile mijloace de comunicare instrumente de crestere si nu de distrugere a copiilor lor.

Personal, mi s-a întâmplat sa stau de vorba uneori cu parinti îngrijorati de orele îndelungate pe care copiii lor le petreceau în fata computerului, si asta datorita violentei din jocuri ori a pornografiei din Internet. Acesti parinti sunt fie persoane care nu utilizeaza internetul, dar care sunt timorate de ceea ce vad la televizor sau citesc prin ziare legat de acest mijloc modern de comunicare, fie persoane care utilizeaza internetul la serviciu ori acasa, si care-si dau seama cât de usor se poate conecta oricine la un site cu continut interzis minorilor.

Cred ca singura modalitate de a evita ca fiii nostri sa nu abuzeze de televizor si de computer este sa cautam sa pastram mereu deschis dialogul în ce priveste interesele si activitatile lor cotidiene. Astfel, este util sa discutam cu copiii nostri despre programele pe care le utilizeaza, despre paginile web pe care navigheaza, despre forumurile la care participa în retea, mai ales daca avem fiii adolescenti, cu un grad de independenta si cu capacitati mai mari decât ale unui copil. De exemplu, daca se întâmpla ca o data sa ne spuna ca a vazut acasa la un coleg de clasa pagini de pe un site pornografic, ar trebui sa evitam sa-l pedepsim, si mai degraba sa stam de vorba cu el. Adevaratele probleme apar odata cu schimbarile bruste de comportament ale copiilor, ceea ce necesita o mai mare atentie din partea parintilor. În general, parintii devin îngrijorati atunci când copilul lor schimba brusc anturajul, mai ales daca începe sa frecventeze persoane straine de modul lui obisnuit de a fi.

Exista unele schimbari tipice si în cei care utilizeaza în mod gresit computerul sau internetul. Primul lucru care ar trebui sa ne atraga atentia este atunci când copilul nostru petrece prea mult timp în fata computerului sau navigând pe Internet, ceea ce poate duce la o schimbare radicala a raportarii lui psihologice cu spatiul si timpul. Sau, constatând prezenta crescânda în computerul pe care îl utilizeaza a numarului de imagini (.gif, .jpg, .bmp), prudenta ar trebui sa ne sfatuiasca la verificarea tipologiei respectivelor imagini. De asemenea, participarea lui la diferite forumuri - poate constructive în sine - sub aspectul anonimatului, poate constitui un mod de a fugi de responsabilitate si de implicarea personala. Prin internet se înmultesc si legaturile dintre persoane, într-un mod de neimaginat pâna acum. Cu ajutorul parintilor, copiii pot întelege ca aceste relatii, oricât de "reale" ar putea parea gratie progreselor tehnologiei, ramân mereu "virtuale" si nu pot înlocui contactul personal.

Dar ca parinti responsabili, daca vrem cu adevarat sa îi ajutam pe fiii nostri sa fie utilizatori critici, în primul rând ar trebui sa învatam noi însine sa folosim computerul si internetul5, pentru ca apoi sa le putem propune programe sau pagini web al caror continut contribuie la buna lor dezvoltare umana si intelectual-culturala. Pentru ca nu trebuie sa uitam ca "internetul este o usa deschisa spre o lume fascinanta si incitanta, cu o puternica influenta formativa, dar nu tot ce este dincolo de aceasta usa este sanatos, sigur si adevarat"6. Ce putem face în plus? Sa stabilim niste reguli de utilizare7: 1) computerul ar trebui sa fie instalat într-un spatiu deschis - deci nu în camera copilului -, unde poate fi vazut în timpul utilizarii; 2) copiii nu ar trebui sa utilizeze Internetul daca sunt singuri acasa; 3) sa le interzicem copiilor - bineînteles, explicându-le motivul - sa comunice prin Internet date personale (adresa de acasa sau de la scoala, numar de telefon, ori fotografii personale), mai ales daca trimit unor persoane cunoscute "virtual".

Asa cum se spune adesea, tinerii sunt viitorul societatii si al Bisericii. Utilizarea corecta a internetului îi poate ajuta sa se pregateasca pentru responsabilitatile pe care le vor avea în viitor în societate si în Biserica. Dar trebuie sa avem mereu în vedere ca internetul nu este doar un mijloc de distractie si satisfactii consumiste, ci mai ales un instrument pentru desfasurarea unei activitati utile, iar tinerii trebuie sa învete sa îl vada si sa îl foloseasca ca atare. În ciberspatiu, ca si în oricare alt spatiu de altfel, pot sa fie chemati sa mearga împotriva curentului, sa practice o contra-cultura, si chiar sa fie persecutati de dragul adevarului si al binelui8.

 

TV în familie

Cred ca nici o alta inventie nu a patruns în societate atât de rapid ca televizorul. În numai opt ani, din 1946 pâna 1954, televizoarele au invadat jumatate din casele americane. Si ca sa facem o comparatie: computerul personal, inventat în 1982, nu a ajuns înca la acest nivel de raspândire. Însa, de la telefon si pâna la automobil, aproape toate inventiile au cunoscut lungi perioade de incubatie pâna au devenit obiecte de consum în masa. Motivele pentru care televizorul a cunoscut acest succes sunt multiple, însa un aspect este de necontestat: televiziunea se îmbina perfect cu cultura familiei, cu ideea ca exista un spatiu domestic. În plus, televiziunea amplifica puterea de omogenizare, aducând în toate casele acelasi vocabular si repertoriu. Mass-media, si în particular televiziunea - trebuie sa recunoastem acest lucru - au schimbat în mod drastic obiceiurile, organizarea timpului, modalitatile educative si relationale din cadrul familiei.

Fragmentul cel mai interesant din mesajul Papei pentru Ziua Mondiala a Comunicatiilor Sociale din acest an îl consider a fi cel în care Suveranul Pontif se adreseaza în mod direct familiilor. Papa le cere parintilor lucruri foarte precise:

  • sa-si educe în mod continuu fiii, chiar si pe cei mai mici, pentru o utilizare critica si moderata a mijloacelor de comunicare:

    "Când parintii fac acest lucru bine si în mod consecvent, viata de familie se îmbogateste mult. Chiar si copiii foarte mici pot învata lectii importante despre mijloacele de comunicare: ca acestea sunt produse de persoane dornice sa comunice mesaje; ca aceste mesaje adesea invita la a face ceva - la a cumpara un produs, a avea un comportament discutabil - care nu este în interesul copilului sau care nu corespunde adevarului moral; ca ei nu trebuie sa accepte sau sa imite fara simt critic ceea ce gasesc în mijloacele de comunicare sociala" (nr.5).

  • sa reglementeze utilizarea în familie a televizorului:

    "Parintii trebuie si sa reglementeze utilizarea mijloacelor de comunicare în casa. Acest lucru include planificarea si programarea utilizarii acestora, limitând strict timpul pe care copiii îl dedica mass-media, facând ca divertismentul sa devina o experienta familiala, interzicând în întregime unele mijloace de comunicare si excluzându-le periodic pe toate pentru a lasa spatiu altor activitati în familie (nr. 5).

  • sa le ofere copiilor un exemplu bun:

    "Înainte de toate, parintii trebuie sa le ofere copiilor un exemplu bun utilizând ei însisi în mod chibzuit si selectiv mijloacele de comunicare" (nr. 5).

Copiii se uita la televizor atunci când se plictisesc. Ei bine, Papa îi invita pe parinti sa faca un efort de daruire si de autentica iubire - ceea ce necesita mereu sacrificiu -, si sa petreaca mai mult timp cu copiii lor, rezistând tentatiei de a-i lasa pe seama "dadacei electronice" - televizorul. De asemenea, nu trebuie sa cedam comoditatii telecomenzii: parintii pot crea "anticorpii" potriviti în copiii lor. La fel de important este apelul la a dialoga cu copilul în ce priveste mistificarea televiziva. Programele pentru copii sunt în mod continuu întrerupte de o publicitate anume, care creeaza în ei false nevoi si false modele. Prezenta unui adult care sa demistifice, sa judece, sa puna în evidenta absurditatea a ceea ce se vede si se aude devine una fundamentala, si sublinierea Papei este cât se poate de binevenita.

La vârsta de zece ani, în medie fiecare copil a vazut la televizor mii de ore de programe cu continuturi adesea violente din care pot deriva consecinte uneori dramatice în procesul formarii personalitatii. De fapt, copilul poate ajunge sa confunde violenta adevarata cu cea din televizor, sa se identifice cu personaje violente si sa considere agresivitatea modul cel mai potrivit pentru a rezolva situatiile dificile; de asemenea, se poate afla în fata unor mesaje care, în loc sa consolideze valorile, sa largeasca cunostintele si sa dezvolte capacitatile critice, pot consolida atitudini care sa fie distructive pentru sine si pentru altii. Pe de alta parte, nu se poate nega faptul ca televiziunea poate favoriza cresterea si educatia, informarea si chiar formarea prin intermediul programelor de calitate. Este de ajuns sa ne gândim la programe cu caracter documentar sau animat care trateaza teme de istorie, geografia sau stiinte naturale; la programe distractive bine realizate care propun obiective cognitive, logice si lingvistice.

Bineînteles, valenta pozitiva sau negativa a televiziunii în cresterea copiilor depinde de calitatea si continuturile programelor propuse, precum si de timpul pe care cei mici îl petrec în fata televizorului. De fapt, motivatiile care îi împing pe copii sa priveasca la televizor sunt cu mult diferite de motivatiile adultilor. Acestia din urma cauta ceva distractiv, copiii în schimb privesc la televizor si pentru a întelege lumea, asa cum, cu câteva decenii în urma, îi priveau poate doar pe adulti dedicati muncii lor pentru a învata si a dobândi obiceiuri si comportamente necesare integrarii lor în societate. Asadar, efectele pe care le are televiziunea asupra cresterii copilului nu depind într-atât de televiziunea în sine, ci de modul în care aceasta este utilizata.

Daca ne gândim la familiile noastre, vedem ca adesea se traieste o viata frenetica: parintii trebuie sa respecte orarele de munca; sa puna de acord programul lor cu orarul fiilor, legat de scoala si de tot mai multe activitati extrascolare; sa caute un spatiu si pentru ei însisi; etc. În cele mai multe dintre cazuri, membrii familiei se reunesc la cina, si de cele mai multe ori, chiar si la cina în compania televizorului. Seara, obositi dupa o zi de munca, parintii vor sa se relaxeze, sa asculte stirile sau sa vada o telenovela ori un meci; copiii pretind sa vada programele lor, asa încât deseori într-o casa se gasesc mai multe televizoare în diferite camere.

Pe plan educativ, rezultatul este grav: acest tip de organizare duce la reducerea semnificativa a momentelor de comuniune si de ascultare reciproca, de schimb de opinii si idei, de prezentare a problemelor personale. "Televiziunea poate avea efecte negative asupra familiei si atunci când programele nu sunt în sine criticabile din punct de vedere moral: ea îi poate face pe membrii familiei sa se izoleze în lumile lor private, scotându-i din adevaratele lor relatii interpersonale, si chiar divizând familia, îndepartând parintii de fii si fiii de parinti", observa Papa Ioan Paul al II-lea9.

Ce e de facut? Iata câteva reguli pentru a reglementa utilizarea televizorului în familie:

  1. Nu deschideti televizorul în timpul meselor, altfel vorbeste doar el si toti ceilalti îl asculta. Prânzul sau cina servite astfel nu mai sunt momente de comuniune.

  2. Nu le permiteti copiilor sa aiba televizor în camera lor. În timpul zilei pot folosi televizorul familiei, asezat într-un spatiu comun; iar dupa ora 20, oricum, copiii nu mai au ce vedea la televizor. Si-apoi, de ce sa nu foloseasca timpul dinainte de culcare citind o carte frumoasa?

  3. Nu le permiteti copiilor sa-si faca temele în fata televizorului deschis. Nu-si vor putea concentra atentia asupra studiului.

  4. Stabiliti anumite perioade de timp în care copiii pot privi la televizor. Momentele libere, de distractie, copiii nostri le pot petrece si altfel - nu doar în fata televizorului -, prin jocuri în aer liber sau în casa - astazi exista atâtea oportunitati! Si nu uitati sa va faceti timp din când în când sa va jucati împreuna cu copiii dumneavoastra.

  5. Alegeti programele pe care le pot viziona copiii. Ghidurile TV disponibile va pot oferi informatii despre programele transmise si va pot ajuta în alegerea acelora care sa fie utile pentru formarea si informarea copilului dumneavoastra. Nu uitati sa alegeti programele împreuna, pentru a tine seama si de interesele lui! Si tineti cont ca nu toate desenele animate sunt educative!

  6. Priviti, pe cât posibil, programele TV împreuna. Astfel veti putea comenta împreuna cu copiii dumneavoastra ceea ce se transmite la televizor; copiii au posibilitatea sa puna întrebari daca au nelamuriri, iar dumneavoastra le puteti oferi explicatii care sa completeze informatiile oferite de programul TV. În acest fel va educati copiii la o utilizare critica a mijloacelor de comunicare.

  7. Nu conditionati vizionarea programelor TV de comportamentul copilului. Utilizarea televizorului nu trebuie sa fie un premiu câstigat sau pierdut de copilul nostru, în functie de comportamentului lui. Trebuie sa ramâna o sursa de informare/formare, asemenea celorlalte mijloace de comunicare sociala.

Daca vrem ca televiziunea sa fie un instrument educativ în viata fiilor nostri, este important ca regulile sa fie stabilite înca de când copiii sunt mici, si sa le pastram si sa le modificam în functie de cresterea copiilor. De asemenea, asa cum amintea Sfântul Parinte, nu trebuie sa uitam ca un copil învata sa utilizeze corect televizorul daca parintii îl utilizeaza în mod corect. Daca noi, ca parinti, suntem primii care atunci când ajungem acasa deschidem televizorul, cum i-am putea împiedica pe fiii nostri sa faca la fel? În acest sens, Mesajul din acest an pe care papa l-a publicat cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicatiilor Sociale este si o invitatie adresata parintilor la a face un serios examen de constiinta, legat de modul în care ei personal utilizeaza mijloacele de comunicare sociala.

 

Asocierea parintilor

Am auzit deseori diferiti parinti spunând: "E greu sa fii parinte. Mai ales în ziua de azi!" sau "Eu nu mai stiu ce sa ma fac cu copilul meu". Dar cine spune ca dificultatile care apar în cresterea fiilor trebuie sa le înfruntam singuri? Astazi exista specialisti, asociatii care le ofera sprijin parintilor, în abordarea si solutionarea problemelor care apar în relatiile cu fiii lor. Si problemele care apar din utilizarea incorecta a mijloacelor de comunicare pot fi abordate împreuna. Iar Sfântul Parinte îi îndeamna pe parinti sa se alature altor familii "pentru a studia si discuta problemele si oportunitatile care rezulta din utilizarea mijloacelor de comunicare sociala"10. Si asta pentru ca este necesar sa fim cât mai critici în fata micului ecran, cu atât mai mult cu cât astazi pare tot mai evidenta incapacitatea de a exprima opinii si judecati critice, care sa fie libere de "simpatiile" sau "antipatiile" pe care le provoaca televiziunea.

Astazi, chiar si adultii, adesea fara sa-si dea seama, accepta tot ceea ce se transmite la televizor doar datorita emotiilor pe care acesta le ofera, iar prin superficialitatea lor, asigura agrearea (ceea ce duce la ridicarea cotei de telespectatori) a unor programe care sunt nu doar sarace în continut, dar adesea chiar imorale. Este necesar sa recapatam curaj si hotarâre pentru a spune "nu" acelora care tradeaza încrederea noastra, iar acest lucru se poate realiza numai plecând de la o judecata critica.

În plus, "familiile trebuie sa fie clare în a spune producatorilor, celor din publicitate si autoritatilor publice ceea ce le place si ceea ce nu le place", afirma Papa11. Astfel, pentru a garanta ca industria televiziunii tuteleaza drepturile familiilor, parintii ar trebui sa-si exprime preocuparile legitime fata de producatorii si responsabilii din mass-media, alaturându-se unii altora, daca este nevoie, pentru a forma asociatii care sa reprezinte interesele lor în fata responsabililor media, a finantatorilor lor si a autoritatilor publice12.

Parintii nu pot ignora faptul ca fiii lor sunt primii si cei mai imediati receptori ai mijloacelor de comunicare sociala, si deci cei mai expusi la multitudinea de informatii si imagini care ajung direct în casele lor prin intermediul acestor mijloace. Nu pot ignora faptul ca anumite mesaje sau imagini periculoase pentru dezvoltarea normala a fiilor lor, sunt transmise la ore cu audienta de vârf din partea copiilor si a adolescentilor, presarate cu o publicitate tot mai vulgara si mai agresiva. Nu pot ignora propunerea din partea anumitor canale de televiziune a unor "spectacole de divertisment" reglementate adesea doar de legea sexului si a violentei.

Atât ca indivizi, dar si în colectiv, parintii au datoria de a-si face cunoscut punctul lor de vedere producatorilor, agentilor comerciali si autoritatilor publice. Consiliul National al Audiovizualului, care reglementeaza în tara noastra serviciile de programe audiovizuale, a luat adeseori masuri punitive la adresa acelor institutii mass-media care nu respecta legea. Însa, de cele mai multe ori, CNA a deschis anchete auto-sesizându-se. Recentul scandal iscat de emisiunea "Big Brother" i-a facut pe multi parinti sa-si exprime dezaprobarea13; Bisericile si-au exprimat si ele dezaprobarea, luând pozitie comuna; CNA-ul a decis sanctiuni la adresa canalului Prima TV. Însa si în acest caz, ca si în cazul altor emisiuni TV sau publicatii, producatorii argumenteaza ca productiile lor raspund cererii publicului. De aceea, este cu atât mai urgenta realizarea unui dialog între lucratorii din media si reprezentantii publicului, astfel încât cei care lucreaza în mijloacele de comunicare sa fie tinuti la curent cu realele exigente si interese ale utilizatorilor14.

În multe tari din occident exista asociatii ale telespectatorilor, ale parintilor, care pot reprezenta mai bine si cu mai multa eficienta interesele parintilor, si ale spectatorilor în general, în fata autoritatilor civile si media. Sa speram ca se vor gasi si la noi parinti care sa ia aceasta initiativa, urmând îndemnul Papei si asumându-si în mod activ responsabilitatile pe care le au fata de copiii lor, într-o societate modelata tot mai mult de mijloacele de comunicare sociala.

 

Note

  1. PAUL AL VI-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a III-a Zile Mondiale a Comunicatiilor Sociale, (1969).
  2. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a VI-a Zile Mondiale a Comunicatiilor Sociale, (1980).
  3. cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a XIII-a Zile Mondiale a Comunicatiilor Sociale (1979).
  4. Este vorba de cele doua documente publicate la 22 februarie 2002 de catre Consiliul Pontificale pentru Comunicatii Sociale, si de Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea publicat cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicatiilor Sociale din 2002.
  5. cf. CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICATII SOCIALE, Biserica si internetul, nr. 11.
  6. CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICATII SOCIALE, Biserica si internetul, nr. 11.
  7. cf. CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICATII SOCIALE, Biserica si internetul, nr. 11.
  8. Ibidem.
  9. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a XXVIII-a Zile Mondiale a Comunicatiilor Sociale, (1994).
  10. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a XXIV-a Zile Mondiale a Comunicatiilor Sociale, (2004), nr. 5.
  11. Ibidem.
  12. cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a XXVIII-a Zile Mondiale a Comunicatiilor Sociale, (1994).
  13. Reprezentanti ai Patriarhiei Ortodoxe Române au afirmat ca Patriarhia a fost "asaltata" de telefoane a zeci de parinti care cereau Patriarhiei sa ia masuri.
  14. cf. CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICATII SOCIALE, Pornografia si violenta în mijloacele de comunicare: un raspuns pastoral, nr. 27.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_03_02
Vă rugăm să respectați drepturile de autor