www.profamilia.ro /revista.asp?id=2004_03_01
 

 Revista "Familia creotina" - 03/2004 

UN ALT MOD DE A PRIVI LUMEA
Marina Fara

Mass-media in familie. Instructiuni pentru parintiCuprins

 

În fiecare an, duminica dinaintea Rusaliilor (23 mai, anul acesta) se celebreaza în Biserica catolica Ziua Mondiala a Comunicatiilor Sociale, care beneficiaza de un mesaj al Papei emis câteva luni mai înainte, pe data de 24 ianuarie, în sarbatoarea Sfântului Francisc de Sales, patronul ziaristilor catolici.

Anul acesta tema mesajului are ca titlu "Mass media în familie, un risc si o bogatie". Familiile sunt chemate sa aleaga cu discernamânt din oferta publicitara si mediatica, numeroasa si chiar invaziva, si nu sa primeasca orice, fara spirit critic. Discernamânt: acesta este termenul de care depinde ori riscul ori bogatia.

Ca discernamântul sa poata exista ar trebui sa existe o opinie personala, în functie de care se face optiunea. Si de multe ori se vede ca optiuni de succes în viata personala si a familiei nu prea sunt cele primite "de-a gata", sau prin înregimentarea în aglomeratia unei mode si cu atât mai putin cele imitate întocmai de la altii. Caile reusitei autentice sunt, totusi, unice! Pentru ca unica este persoana umana si unica este fiecare familie.

Avem, desigur, nevoie de modele si unele productii mediatice sunt atragatoare tocmai pentru ca ofera modele. Dar ce fel de modele? Si de ce sa le accept fara spirit critic? De ce sa privesc lumea cu ochi de împrumut? Pentru ca asa se obisnuieste?

Admir oamenii cu personalitate: au discernamânt, vad lumea cu proprii ochi si nu cu ochi de împrumut. Adica nu accepta nimic netrecut prin filtrul personal. Si am încredere în simtul de responsabilitate al acestor oameni. Stiu bine ca sunt buni parinti, buni soti, ca eu pot primi de la ei oricând sfatul dorit sau - de ce nu - sentimentul atât de pretios care este prietenia, pentru ca întotdeauna acest gen de oameni stiu sa-si administreze bine timpul, încât ramâne loc si pentru bucuria unor prietenii.

Pe un plan si mai înalt, a vedea lumea cu proprii ochi, si nu cu ochi de împrumut, e una din lectiile ce le primim de la copii si trebuie sa recunoastem ca aceasta puritate a privirii (pe care, ca parinti, avem datoria sa o ocrotim si sa o cultivam cu deosebire) este, în termeni pragmatici, o cale universala de reusita: vezi drumul drept, fara meandrele conjuncturilor si ale mistificarilor. Solutiile cele mai ingenioase sunt si cele mai simple.

Aceasta vârsta de aur a puritatii privirii este o nostalgie pe care am întâlnit-o frecvent la oamenii cu discernamânt. Si daca ne gândim mai staruitor, observam ca puterea de a vedea aievea supranaturalul este un privilegiu divin pe care îl au ochii de copil. Un privilegiu care cântareste mai mult decât toate celelalte, din istoria vizibila, construita de cele mai "privilegiate" si spectaculoase forte omenesti. Aparitiile Sfintei Fecioare Maria la Fatima în fata unor copii, începute în 13 mai 1917, dovedesc prin excelenta acest lucru: istoria unui secol sau poate chiar a mai multora de acum înainte, este marcata de dezvaluirile acelor copii vizionari.

 

Dar mai exista un exercitiu al discernamântului cu care ne întâlnim în situatii extraordinare si despre care îmi este greu sa vorbesc: optiunea eroica. Pentru ca aici orice epitete ar fi stângace sau stridente, m-am gândit sa va redau un episod din viata unei femei (gasit pe situl www.mujernueva.org), pe care în urma cu câtiva ani, l-am mai istorisit si în alta parte:

Emilia apartinea unei familii din clasa mijlocie a Poloniei, tara la acea vreme sfâsiata de razboaie, amenintata de foamete si epidemii. S-a casatorit foarte tânara cu un muncitor textilist, stabilindu-se într-o noua localitate, departe de familie si de cunoscuti. Putin dupa aceea, li s-a nascut primul copil, Edmund, apoi o fata care a supravietuit doar câteva saptamâni.

Paisprezece ani dupa nasterea lui Edmund, Emilia si-a dat seama ca este din nou însarcinata. Peste putin timp împlinea 40 de ani, starea generala a sanatatii ei era alarmanta, datorita tulburarilor cardiace si renale, traiau la limita indispensabilului, iar în aer plutea iminenta unui nou razboi.

Ce-i putea oferi copilului? Un camin mizerabil? Un popor în razboi? Emilia avea sa moara peste zece ani, apoi în mod tragic si Edmund. Va izbucni al doilea razboi mondial, în care si tatal îsi va pierde viata. Pentru ce sa fi fost adus pe lume un copil pe care îl asteptau conditii atât de potrivnice?

În situatii similare, mentalitatea actuala alege fara multe ezitari avortul. Optiunea avortului putea exista si în vremurile acelea si nu au lipsit persoane care sa-si ofere serviciile în acest sens, pentru ca vârsta si starea sanatatii Emiliei faceau ca sarcina sa-i puna serios viata în pericol.

Din fericire, Emilia a privit lucrurile altfel, cu proprii ei ochi, materni, criteriul cel mai sigur al discernamântului. Nici o clipa nu s-a gândit altfel decât cu bucuria unica pe care o aduce vestea unui nou copil care asteapta sa se nasca. Într-o frumoasa luna mai: 18 mai 1920, l-a adus pe lume si i-a pus numele de Karol. Curajul acestei femei ni l-a daruit pe Karol Wojtyla, pe care toata lumea îl cunoaste ca Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea, care si-a început pontificatul cu celebrul îndemn: Nu va fie teama !

Este un îndemn foarte actual, chiar si dupa ce s-au prabusit zidurile de teama ale regimurilor totalitare, caci cred ca astazi e nevoie de un curaj special si deloc comod, curajul de a privi realitatile cu proprii nostri ochi, cu prudenta si spirit critic si nu cu formulele prefabricate ale ochilor de împrumut.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_03_01
Vă rugăm să respectați drepturile de autor