www.profamilia.ro /resurse.asp?articole=7
 
 RESURSE 

Colectorul de articole

DESPRE ZIUA SFÂNTULUI VALENTIN

Un scurt chestionar despre cine a fost Sf. Valentin:

  1. un preot din Imperiul Roman care a trait pe timpul domniei împaratului Claudiu al II-lea, care a interzis soldatilor casatoria; preotul a sfidat ordinul si a casatorit soldati, întemeind numeroase familii; pentru aceasta a fost aruncat în închisoare si decapitat la 14 februarie;

  2. un Episcop catolic de Terni care a fost decapitat, tot în timpul domniei lui Claudiu al II-lea, ca si preotul pe Via Flaminia, dar în locuri diferite; despre el se spune ca avea obiceiul de a ajuta fetele sarace ce se pregateau de casatorie, platindu-le zestrea;

  3. cineva care a trait si suferit în Africa, sau cineva care scria scrisori de dragoste fiicei temnicerului, si probabil a fost decapitat;

  4. toate, sau probabil nici una dintre variantele de mai sus.

Daca ati raspuns d atunci meritati o cutie cu bomboane de ciocolata, în forma de inima, cu funda rosie!

Desi sarbatoarea de la mijlocul lunii februarie, care celebreaza dragostea si pe îndragostiti, ramâne foarte populara, chiar si în tara noastra, confuzia privind originile ei a facut ca din 1969 sarbatoarea Sf. Valentin sa nu mai apara în calendarul roman liturgic oficial. De fapt Sf. Valentin nici nu mai figureaza în calendarul catolic american (adica tocmai în tara care a facut sarbatoarea atât de faimoasa), iar la noi figureaza pe 13, mutat din 14 unde acum sunt sarbatoriti Ss Ciril si Metodiu, patronii Europei. Modificarea a fost motivata atât de pervertirea comemorarii Sf. Valentin într-o sarbatoare a sexului, a desfrâului, a vulgaritatii, cât si de faptul ca nu exista dovezi univoce despre sfântul celebrat la aceasta data.

La baza sarbatorii pare a sta un vechi festival roman cunoscut sub numele de Lupercalia, ce se celebra la 15 februarie. Timp de 800 de ani, romanii au dedicat aceasta zi zeului Lupercus, iar obiceiul era ca tinerii sa extraga ca într-o loterie biletele cu numele unor tinere care le erau apoi pentru un an întreg partenere sexuale. Papa Gelasius I a fost, evident, nemultumit de aceasta practica. El a schimbat loteria astfel: tinerii si tinerele trageau câte un biletel cu numele unor sfinti pe care sa îi aiba ca model si mijlocitori pentru urmatorul an (ceea ce desigur i-a nemultumit pe unii). Iar în locul zeului Lupercus, Papa l-a propus pe Sf. Valentin ca patron al sarbatorii. Romanii însa au perpetuat aspectul amoros al acestei sarbatori.

Mergând pe un alt fir, actuala sarbatoare a Sf. Valentin pare a-si mai gasi explicatia si într-un obicei mediaval. Astfel, în Evul Mediu s-a nascut obiceiul ca la jumatatea lunii februarie sa se trimita scrisori de dragoste. Alegerea acestui moment era motivata de observatia ca atunci are loc împerecherea pasarilor. Obiceiul a devenit comun în Franta si Anglia, oamenii exprimându-si atunci dragostea prin scrisori si mici daruri. Istoria sarbatorii mai mentioneaza ca prima felicitare de Sf. Valentin a fost trimisa în 1415, de catre Charles, ducele de Orleans, sotiei sale, pe când era închis în Turnul Londrei. Aceasta scrisoare poate fi si astazi vazuta la British Museum.

Dupa sute de ani, sarbatoarea Sf. Valentin nu a fost uitata, ci dimpotriva, tot mai mediatizata, aproape imposibil de ignorat. A ajuns, practic, a doua sarbatoare ca popularitate dupa Craciun, daca luam în calcul numarul de felicitari trimise; astfel, doar în SUA, de Valentine's Day se trimit aproximativ un miliard de felicitari! Si nu este de mirare, când o astfel de sarbatoare este o sursa atât de buna de câstiguri, fiind sustinuta de un alt miliard de initiative comerciale. Dar poate toate acestea ne-ar lasa rece: banul e ban, iar omul de astazi este ahtiat dupa el. Revoltatoare este însa degradarea morala care însoteste "celebrarea iubirii". Degradare care nu putea sa nu ocoleasca si tara noastra.

Ce auzim si vedem în 14 februarie, fie lânga noi, fie la televizor? Casatorii de proba: fascinatia numarul 1! Falsi primari încheie false casatorii pentru o falsa zi de casnicie. Ce frumos ar fi daca 14 februarie ar fi cu adevarat o zi de promovare a valorilor casatoriei, a frumusetii casniciei... În realitate nici iubirea si nici casatoria nu detin locul principal în sarbatoare, ci sexul. Îmi amintesc si acum cu un sentiment de oripilare de relatarea plina de extaz a unui reporter despre cum au sarbatorit niste liceeni (din liceul pe care si eu îl urmasem cu ceva ani în urma) sarbatoarea Sf. Valentin: printr-un concurs în care una din probe - de curaj! - era ca fetele sa traga în jos cu dintii slitul de la pantalonii baietilor! Elocvent, nu? Doar ca în aceste gesturi singura absenta este tocmai iubirea, care este, însa, copios suplinita de vulgaritate. Nu este o sarbatoare a iubirii, a îndragostitilor, ci a vulgaritatii colective. O vulgaritate care încearca sa se legalizeze folosind un Sfânt catolic ca patron.

Iata o povestioara despre un calugar si Ziua Îndragostitilor!

În ziua Sf. Valentin, un calugar avea treburi în oras. Peste tot se vindeau flori si a fost si el îmbiat de o florareasa, dar a refuzat. Dupa care s-a razgândit, si a cumparat un buchet mare si frumos pe care l-a împartit apoi si le-a impodobit camerele celorlalti confrati. Acestia au avut astfel o surpriza placuta - florile sunt întotdeauna placute -, dar mai ales au vazut în ele un semn ca în comunitate domneste iubirea. De atunci, calugarul nostru s-a hotarât sa faca din ziua celor care se iubesc, ziua celor care iubesc, sa faca adica din ea ocazie de a avea initiativa, de a iubi cel dintâi. Ba chiar a devenit un adevarat mesager al iubirii pe care a daruit-o din inima tuturor acelora pe care îi stia lipsiti de un semn de dragoste, de o încurajare, de o consolare... Si nu o data avut si raspunsuri surprinzatoare, de la aceia pe care o vorba buna, cazuta parca din cer, i-a ajutat tocmai când aveau mai mare nevoie! Ziua celor care iubesc primii, asadar!

Care ar trebui sa fie atitudinea noastra în fata acestei sarbatori? Reactia unora este poate de "sabotare", de neparticipare, de ignorare, sau chiar de lupta împotriva sarbatorii (mi-a fost dat sa citesc articole crestine în presa româneasca, religioasa sau seculara, deosebit de virulente). Personal însa, cred ca nu rezolvam nimic izolându-ne sau fluturând nervosi din mâini. Ni se va raspunde: "Pai cum! Biserica protesteaza împotriva unei sarbatori a iubirii?" Nici gând. Biserica este marturie, este instrument si este sacrament al iubirii lui Dumnezeu fata de omenire, iar subiectul si scopul predicarii ei este Iubirea. Biserica poate iesi în 14 februarie si predica mai vârtos despre iubire, de la altare. Despre iubirea adevarata, neînchisa în sine, neredusa la sex.

Iar familiile si cuplurile pot raspunde la fel, manifestând si celebrând iubirea curata. Aceasta zi poate fi, la modul adevarat, una în care cei casatoriti sa îsi reînnoiasca promisiunea de iubire reciproca; cei logoditi sau "angajati" într-o legatura sincera, generoasa si deschisa în fata lui Dumnezeu, pot cauta sa îsi dovedeasca temeinicia dragostei si curajul de a privi spre varianta unei vieti pentru totdeauna în doi. Dimensiunea crestina a unei casnicii sau prietenii deschide spre noi idei de cadouri, dincolo de clasica felicitare cu inimioare sau cutia de ciocolata sau animalutul pufos si dragut. Iata câteva idei: o caramida (ca simbol al constructiei comune pe care o reprezinta relatia), o piatra (amintind de stânca pe care omul întelept îsi construieste casa), o cheie (semn al încrederii si deschiderii totale fata de celalalt), o vâsla (ca o invitatie adresata partenerului de a vâsli împreuna cu Dvs pe apa vietii). Acestea sunt doar câteva idei despre cum am putea sa recuperam aceasta sarbatoare, mergând împotriva valului.

Într-un fel, nu avem de ales decât sa apelam la solutia Papei Gelasius si sa oferim o alternativa - crestina! - de traire a acestei sarbatori. Ceea ce nu poate fi dificil pentru noi, crestinii, care avem porunca dumnezeiasca sa iubim: toate zilele sunt pentru noi Zile ale Iubirii! Sa încercam sa convertim raul, sa sfintim lumea, folosind ca arma tocmai Iubirea. Vom parea nebuni lumii acesteia, dar vom fi nebuni din dragoste, nebuni pentru Cristos! Iar când avem nevoie sa ne adapam iubirea, Biserica ne ofera nenumarate izvoare, printre care si Sfânta Scriptura. Dintre toate cuvintele despre iubire va propunem Cântarea cântarilor 8,7:

"Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potoleasca;
de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispret ar fi respins acela."

Va dorim deci o sarbatoare plina de iubire, pe care sa o petreceti alaturi de cei dragi!

editor@profamilia.ro

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/resurse.asp?articole=7
Vă rugăm să respectați drepturile de autor