www.profamilia.ro /resurse.asp?articole=45
 
 RESURSE 

Colectorul de articole

Mesajul muzicii
Ovidiu Trifan

Dimensiuni formative ale muzicii

«Ceea ce nu poate fi exprimat prin vorbire, muzica exprima»!
Beaumarchais

Discutia despre ce, cum si cât comunica muzica, a fost începuta si continuata pe parcursul a unor articole publicate anterior în paginile revistei. Tinând cont de importanta si complexitatea subiectului, am considerat ca este binevenita o continuare a acestei teme. În secolul al XX-lea au aparut atât de multe teorii despre arta, încât exista riscul ca cercetatorii sa nu mai vada arta din cauza teoriilor. O anumita parte de dreptate o au fiecare din aceste teorii, a caror dezbatere nu face obiectul demersului de fata, dar pentru oricare din ele s-ar opta, tot se poate stabili acel adevar general ca arta semnifica, comunica. Muzica ne ofera doua niveluri de comunicare: unul infra-verbal (non verbal), realizat de muzica 'pur' instrumentala si altul verbal, al muzicii vocale. Fiecare din cele doua niveluri comunica o serie de informatii, adica un sens, un mesaj, printr-un limbaj specific. Decodificarea acestuia nu înseamna, implicit, si întelegerea muzicii. În primul rând aceasta întelegere are loc doar în contact cu muzica si nu altfel. Compozitorul Pascal Bentoiu spunea ca "sensul muzical nu se elaboreaza în afara sunetelor, ci numai de ele". Apoi, întelegerea muzicii depinde de o serie de factori, începând cu transparenta mesajului muzical, posibilitatile intelectuale si afective ale ascultatorului, si pâna la calitatea executiei si chiar locul auditiei. Un fapt consemnat de istoria muzicii vine sa confirme cele afirmate mai sus: Beethoven, dupa ce a cântat sonata Appassionata, a fost întrebat de cineva ce a vrut sa spuna. Compozitorul s-a asezat la pian, a cântat sonata din nou, dupa care a adaugat: "Asta am vrut sa spun"...

Ce poate sa exprime muzica?

Fata de termenul 'exprima', folosit frecvent în lucrari de specialitate, termenul 'transmite' s-ar parea ca este mai aproape de realitatea muzicala. Si asta deoarece comportamentul este cel care 'exprima', iar expresia sa este lucrarea însasi. Aceasta e cea care 'transmite' un sens. Muzica, mai mult decât oricare alta arta, este predestinata sa transmita în primul rând afectele. La acest capitol, capacitatea ei figurativa este practic nelimitata. Sunt numeroase zone ale sensibilitatii umane care nu-si gasesc expresia decât în muzica. Pe buna dreptate afirma G. Enescu: "Muzica este expresia pura a unei stari de suflet". Virtutile ei terapeutice n-au fost înca cercetate înca în amanuntime. Se cunoaste însa puterea ei uriasa de a calma. Este remarcabila, de asemenea, forta impactului pe care îl are muzica asupra vointei. Cei care de-a lungul timpului au apelat la muzica pentru a pune în miscare vointele, stiau bine ce fac, deoarece îi cunosteau capacitatea de persuasiune. În schimb, puterea ei de a suscita imagini vizuale este mai mica decât se crede. Si asta pentru ca în absenta intentiei declarate a compozitorului, formulate în titluri precise (Marea, Poarta Kievului, Marsul pelerinilor etc.), este greu de acceptat ca ascultatorul vizualizeaza aceleasi prezente sau actiuni ca cele imaginate de autor. Cea mai mare parte a imaginilor vizuale sunt realizate prin sugestionarea poetica a ascultatorului. Numai ca muzica descriptibila, daca s-ar limita doar la intentia de a suscita imagini vizuale ar avea sanse mai mici de reusita. Valoarea ei creste daca reuseste sa comunice sentimentul pe care l-a avut autorul în fata acelor imagini.

Ce nu poate exprima muzica?

Afirmatia ca muzica ar putea exprima uneori idei, concepte, adevaruri filozofice, este vehiculata înca cu multa generozitate. Trebuie tinut cont de faptul ca propozitiile în filozofie contin idei generale si abstracte. De asemenea, se stie ca filozofia opereaza cu concepte. Ori, muzica nu poate traduce concepte. Se poate vorbi însa de o gândire cu caracter filozofic atunci când gândirea muzicala exploreaza intentionat granitele unui stil dat. Muzicianul de geniu poate fauri sentimentul pe care îl suscita contactul cu marile sisteme filozofice ale lumii, sau pe acela provocat de un punct de vedere filosofic personal. Dar muzica, în sine, nu poate exprima adevaruri filosofice.

Ce este imposibil ca muzica sa nu exprime?

Fiecare om, în decursul vietii, prin alegerile pe care le face, prin actiunile pe care le întreprinde în functie de vointa si sensibilitatea sa, îsi contureaza un profil etic. Muzica, dupa cum am vazut pâna acum, marturiseste direct despre aceste facultati. Prin aceasta ea este legata de ethos. Scopul ei este de a comunica, de a transmite tensiunile afective si volitive de la cel care o creeaza la cel care o receptioneaza. O anume muzica ne invita la o anume bucurie, la un anume tonus vital, care e numai al ei si greu explicabil în cuvinte, numai ca aceasta cvazi-imposibilitate de a exprima rational esenta muzicii, nu poate fi un argument în favoarea existentei acestei esente si nici pentru a nu încerca sa fie explicata. Într-adevar, e greu de explicat ce spun sunetele, dar daca totusi n-ar spune ceva, nu ar fi ascultate. Muzica populara ne comunica dispozitiile generale psihologice si etice ale unui popor. În muzica populara se reflecta gândirea si simtirea colectiva. Scopul ei este o continua reamintire, în momente bine stabilite, a apartenentei la un grup, la idealurile lui, la modul lui de simtire. Muzica unui compozitor cert ne marturiseste despre ethos-ul acestuia, conturându-i profilul etic.

Prin urmare, toata muzica este o marturie a unor atitudini si comportamente etice. Ne alaturam aici celor spuse de Nietzsche ca "fara muzica, viata ar fi o eroare".

Mesagerul Sf. Anton, nov-dec 2004

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/resurse.asp?articole=45
Vă rugăm să respectați drepturile de autor