www.profamilia.ro /porunci.asp?ploscaru=05
 
 PORUNCI 

Predici despre porunci
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 19.11.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 11 august 1990

Dragi credinciosi,

Astazi vom vorbi despre porunca a patra: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa traiesti mult si bine pe pamânt". Este prima porunca de care se leaga o promisiune: cine cinsteste pe tatal si pe mama sa, va trai mult si bine pe pamânt.

La evrei parintii nu prea erau ajutati de catre copii. De obicei parintii dadeau averea copiilor dar când mergeau sa ceara ceva, copiii ziceau: "Am daruit lui Dumnezeu", adica "corban". Vedem si azi cum parintii dau toata averea copiilor, iar dupa ce acestia s-au casatorit, nu-i mai ajuta pe parinti. Sau, vin nepotii care-i solicita pe bunici, acestia vor ocupa cele mai frumoase camere, iar bunicii se retrag pe unde pot. Probabil de aceea a voit Dumnezeu sa atraga atentia copiilor la obligatia ce o au fata de parinti, dând aceasta porunca înca în Vechiul Testament.

Dumnezeu nu a poruncit: "Sa îngrijesti copiii", pentru ca toti parintii îsi îngrijesc copiii, si-i iubesc (exceptie, cazuri izolate), dar copiii nu-si îngrijesc totdeauna parintii. Când exista în casa si fata si baiat, de obicei dupa casatorie pleaca fata din casa, iar baiatul ramâne în casa parinteasca si, în general, nora are neîntelegeri cu soacra. Parintii se îngrijesc si cheltuiesc mult cu cresterea copiilor

Un pedagog a întrebat într-o zi pe o fetita de 10 ani: "Tu stii cât au cheltuit parintii cu tine pâna acum?". Fetita nu stia sa raspunda. Atunci pedagogul a început sa faca un calcul: "Sa punem numai 10 lei pe zi; daca se înmultesc cu fiecare zi a vietii tale, ar rezulta 35.000 de lei, fara sa punem îmbracamintea, medicamentele, îngrijirea de zi si noapte, afectiunea si altele".

O mama avea doi baieti pe care i-a dat la scoala în alta localitate, unde au ramas mai mult timp. Când s-au întors acasa, mama a observat ca s-au înstrainat mult. Nu mai erau acei copii comunicativi despre care mama stia imediat ce doresc, de ce au nevoie. Erau persoane mai mature, dar înstrainate.

Mama mi-a spus odata: "Nu stii ce scoate scoala din copii; dupa ce au crescut, copiii stiu sa ceara bani, sa ceara avere, comoditati, dar obligatii nu prea simt ca au". Noi trebuie sa ne gândim la parintii nostri, câte griji, câte nopti nedormite din partea mamei, grija, munca si oboseala tatalui, toate acestea trebuie sa ne dea de gândit si sa avem grija si dragoste fata de parinti, ca sa ne fie bine si sa traim mult si bine pe pamânt.

Mama Papei Benedict al XI-lea era spalatoreasa. Ea s-a jertfit mult pentru ca fiul sau sa poata merge la scoala, sa ajunga preot. Dupa ce a ajuns preot, a ajutat-o pe mama sa. El a ajuns episcop, cardinal, apoi a fost ales papa. La ceremonia de instalare a papei au venit nobili, aristocrati, oameni de seama. A fost prezenta si mama lui, pe care au îmbracat-o ca pe o femeie nobila, eleganta. Papa a întrebat-o: "Cine esti tu?". Iar ea a zis: "Nu ma cunosti?". Papa a raspuns: "Nu te cunosc, mama mea a fost o spalatoreasa simpla, modesta si harnica". Mama s-a îmbracat cu hainele ei vechi, iar Papa a primit-o cu multa duiosie si a prezentat-o tuturor cu bucurie, punând pe toti în uimire si admiratie.

Era un pantofar care câstiga foarte multi bani. Un coleg îl întreba într-o zi: "Ce faci cu banii, ca nu te vad prea elegant?". Pantofarul îi raspunse: "Eu am datorii si mai pun si deoparte pentru viitor". "Dar ce datorii ai?". "Eu am datorii fata de parintii mei care sunt batrâni si bolnavi. Ei m-au îngrijit pe mine când am fost mic, acum este rândul meu sa am grija de ei, ca sa se simta bine. Mai am si copii la care trebuie sa le dau cele necesare, pentru ca si ei sa ma îngrijeasca când voi fi eu batrân".

Un tata batrân nu prea era ajutat de copii. Acestia îl tineau de multe ori flamând si izolat. Într-o zi, batrânul s-a dus la un prieten si a cerut împrumut 1000 de galbeni. "Dar ce faci cu ei?". "Am sa-ti spun când îi voi aduce înapoi, numai pentru o zi am nevoie de ei". Batrânul a venit acasa si în camera lui a început a numara cu voce tare banii. Baiatul si nora au fost curiosi si se uitau pe gaura cheii. Când au vazut câti bani are batrânul, au ramas uimiti. Când a terminat de numarat banii, l-au invitat la masa si l-au întrebat ce doreste sa manânce. Atitudinea lor s-a schimbat. Dupa o zi, batrânul a dus banii înapoi, a pus o lada cu pietre sub pat, a scris un bilet pe care l-a pus în lada. Copiii erau acum foarte atenti cu el, crezând ca dupa moartea batrânului vor gasi o avere mare. Dupa ce batrânul a murit, s-au grabit sa vada ce contine lada de sub pat. Când au deschis-o, au gasit pietrele si biletul pe care era scris: "Pietrele acestea sunt pentru a-i bate pe batrânii care-si dau averea copiilor, înainte de a muri".

Eu va sfatuiesc sa aveti grija ce faceti cu averea, sa va asigurati pentru batrânete. Iar daca copiii nu au grija de dvs. sa va încredintati Maicii Sfinte si Tatalui nostru ceresc. Ei nu ne vor parasi niciodata. Amin!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/porunci.asp?ploscaru=05
Vă rugăm să respectați drepturile de autor