www.profamilia.ro /porunci.asp?decalog=48
 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureoti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCA a VII-A
SI
PORUNCA A X-A

Sa nu furi.
Sa nu poftesti casa aproapelui tau
si nici un lucru ce este al lui.

Cine sunt hotii

Ca poporul nostru e certat cu porunca a VII-a nu e un secret pentru nimeni. Calatorii straini din secolele al XV, XVI, XVII-lea, mai ales misionarii italieni, în impresiile lor de calatorie si în corespondenta lor sunt unanimi în a acorda românilor trei calificative: hoti, batausi si superstitiosi. Puneau noaptea în ograda mâncare pentru sufletele mortilor. O mâncau câinii si pisicile.

Se spune ca a ajuns si pe meleagurile noastre Diogene, extravagantul filosof din antichitate, care cauta un om cu felinarul aprins ziua - în amiaza mare. "Ce cauti, Diogene?" - l-au întrebat. "Caut felinarul". Românii îi furasera felinarul. Furtul este deci în zestrea genetica a românilor. Comunismul, obligându-i pe oameni sa-si fure propria munca, le-a distrus românilor complet constiinta morala în acest domeniu. Când dupa revolutie s-a facut cunoscut ca vor disparea C.A.P.-urile, bunii nostri crestini au intrat în panica. Se întrebau îngrijorati: "Daca se desfiinteaza C.A.P.-urile, noi de unde mai furam?"

Hoti si necinstiti au fost de când lumea; dar un lucru era clar absolut pentru toti: ca e rusinos sa furi. Ce e grav astazi, e faptul ca s-a creat o mentalitate generala a hotiei si a necinstei, hotia si escrocheria ca stil de viata normal, furtul, smecheria, coruptia, mita sunt dovezi de istetime si inteligenta, cei cinstiti si corecti sunt taxati de prosti si compatimiti. M-am convins de lucrul acesta, când, cu ani în urma, am încercat sa ajut un contabil, un om necajit, intervenind la directorul unei institutii, rugându-l sa-l primeasca în serviciu. L-am descris exact, i-am spus ca este un om corect, cinstit pâna la scrupulozitate, ca nu ar fura nici cinci bani. Când am terminat pledoaria, credeam ca l-am convins. Da de unde! Efectul a fost tocmai contrariul. Directorul se uita la mine, zâmbeste sceptic si îmi zice: "Ce sa fac cu un om ca asta? Astazi cine e cinstit e prost!".

O ancheta facuta în Italia, în 1990, a dus la concluzia ca zilnic cincisprezece mii de italieni sunt victime ale furturilor. Lista e variata si merge de la cei care intra în casa si gasesc peretii goi pâna la borfasii extrem de abili care fura portmoneele de la o statie de autobuz la alta. Aspectul cel mai interesant si, sub anumite aspecte, cel mai alarmant, e faptul ca numai doua la suta din furturi sunt anuntate la politie. Astfel încât 99,l % dintre delicte ramân nepedepsite. Lumea nu se mai sinchiseste: furtul intra în normalitatea vietii. Ceea ce m-a uimit a fost constatarea ca într-o tara crestina domina o mentalitate si o cultura a necinstei si furtului si într-o alta tara, necrestina, araba, domina o mentalitate a cinstei si a respectarii bunurilor altuia. Cu putin înainte ca ziarul Corriere della Sera sa publice statistica pe care am amintit-o, vizitasem Egiptul cu o agentie de turism israeliana. Când am ajuns la Cairo, la hotel, ni s-a spus ca putem lasa usile descuiate si ca putem lasa orice în camere, inclusiv acte si bani. Credeam ca e o gluma. Eram toti europeni si câtiva americani, canadieni, deci toti crestini. La nedumerirea si întrebarile noastre ni s-a raspuns ca daca se fura ceva, hotelul se obliga sa ne despagubeasca. La Cairo nu se fura, nu se stie ce înseamna a fura. A fost pe vremuri un pasa care le taia capul pe loc celor care furau ceva - un fel de Vlad Tepes - si i-a lecuit pentru totdeauna de hotie pe arabi.

Catehismul Bisericii Catolice aminteste câteva moduri în care se pacatuieste împotriva poruncii a saptea; e cu neputinta sa le enumeram pe toate; "Orice mod de a lua sau de a detine pe nedrept bunul altuia, chiar daca nu contravine dispozitiilor legii civile, este contrar poruncii a saptea. De exemplu, a retine în mod deliberat bunuri luate cu împrumut sau obiecte pierdute; a însela în comert; a plati salarii nedrepte; a ridica preturile, speculând ignoranta sau mizeria cuiva.

Sunt, de asemenea, ilicite din punct de vedere moral: coruptia (mita)... însusirea si folosirea în interes privat a bunurilor sociale ale unor întreprinderi; lucrarile prost executate, frauda fiscala (a nu plati impozitele), falsificarea cecurilor si a facturilor, cheltuielile excesive, risipa. A produce în mod voit paguba proprietatii private sau publice este contrar legii morale si pretinde reparare" (nr. 2409).

Catehismul mai aminteste si alte pacate, cum ar fi nerespectarea promisiunilor si contractelor, jocurile de noroc si pariurile devenite patima aducatoare de ruina pentru sine si pentru familie.

Si în câte alte moduri nu se poate fura! De exemplu, calatorind în tramvai, în autobuz, pe tren, fara bilet. Furt comite si elevul si studentul care pierde timpul la studiu, e neatent si doarme la cursuri, nu-si face datoriile, traind ca un parazit din banul si munca parintilor si binefacatorilor, furt este si copiatul la lucrari si la examene.

Catehismul atrage atentia asupra obligatiei de a restitui lucrul furat, de a repara paguba provocata. "Isus îl binecuvânteaza pe Zaheu pentru angajamentul sau: "Daca am pagubit pe cineva, îi dau înapoi împatrit" (Lc 19,8). Cei care în mod direct sau indirect, au pus stapânire pe un bun al altuia sunt obligati sa-l restituie sau sa dea înapoi echivalentul în natura sau în bani daca lucrul a disparut, precum si roadele si avantajele pe care le-ar fi obtinut în mod legitim proprietarul lui. De asemenea, sunt datori sa restituie în proportie cu responsabilitatea si profitul lor toti aceia care au participat în vreun fel la un furt sau au profitat de el în cunostinta de cauza: de pilda, cei care l-au poruncit, au ajutat la comiterea lui sau au ascuns cele furate" (nr. 2412).

Întelepciunea populara a inventat o multime de anecdote si povestiri pentru a ilustra principiul enuntat de vechii romani: "res clamat ad Dominum". (Lucrul striga catre stapânul sau). De pilda, povestea cu vitelul sfântului Medard. Un hot i-a furat sfântului Medard un vitel care purta o talanga la gât. Hotul i-a luat-o de la gât, dar talanga suna în continuare. A ascuns-o în grajd, dar tot suna. A ascuns-o într-un stog cu fân, suna si mai tare. A îngropat-o în pamânt, suna mai departe. N-a avut încotro: a dus vitelul înapoi la Sfântul Medard, caruia i-a cerut iertare.

Inutil de spus ca Dumnezeu nu iarta pacatul la spovada daca nu se restituie ce s-a furat si nu se repara dauna. E cunoscut cuvântul Sfântului Augustin: "non remittitur peccatum, nisi restituatur ablatum" - (nu esti iertat de pacat pâna nu înapoiezi ce-ai luat).

Apostolul Pavel îi îndemna pe Efeseni: "Cine fura, sa nu mai fure; ci mai degraba sa lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit" (4, 28). Iar în Prima Scrisoare catre Corinteni îi exclude pe hoti de la Împaratia cerurilor, punându-i alaturi de închinatorii la idoli, de curvari, de homosexuali, de betivi, de hrapareti (1 Cor 6, 10-11).

Din cauza hotiei si un apostol se poate exclude de la Împaratia cerurilor. Nu putem uita de cazul lui Iuda, cel care juca teatrul caritatii, si despre care evanghelistul noteaza ca nu-l durea inima de saraci, ci era hot si, ca unul ce tinea punga comunitatii, fura din ce se punea întrânsa.

Pentru a fi eliberati de lacomia de bani si avere si de tentatia de a fura, ne vom ruga cu înteleptul Solomon: Doamne, "sa nu-mi dai nici saracie, nici bogatie, da-mi pâinea de care am nevoie. Ca nu cumva, bogat fiind, sa ma lepad de tine zicând: "Cine este Domnul?" Sau nu cumva, sarac fiind, sa ma apuc de furat si sa pângaresc numele Domnului" (Prv 30, 8-9).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog=48
Vă rugăm să respectați drepturile de autor