www.profamilia.ro /porunci.asp?decalog=37
 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCA a VI-a
SI
PORUNCA a IX-a

Sa nu faci fapte necurate.
Sa nu poftesti femeia aproapelui tau.

Veghere si prudenta

"Vegheati si va rugati! Duhul este prompt, dar carnea este slaba". Nicaieri nu este mai valabil avertismentul Mântuitorului ca în domeniul castitatii, unde chiar si cei mai puternici sunt atât de slabi! Prezumptia, imprudenta, e fatala. Nu suntem mai sfinti decât David, iar David a cazut în pacatul necuratiei. Nu suntem mai întelepti decât Solomon, iar Solomon a cazut în pacatul necuratiei. Nu postim, nu petrecem noptile în rugaciune si nu ne biciuim trupul mai mult decât Sfântul Ieronim, iar Sfântul Ieronim, e drept, nu a cazut în pacatul necuratiei, ne amintim însa dintr-o meditatie precedenta, cât era de chinuit si obsedat de imaginile dezmatului de la Roma. Nu suntem mai eruditi si mai mari oratori decât Luther, iar Luther a cazut în pacatul necuratiei. Se spune ca într-o seara statea la fereastra împreuna cu Ecaterina Bora, calugarita pe care o scosese din manastire si cu care traia, si priveau amândoi cerul înstelat. La un moment dat Luther ofteaza: "Vezi cerul cât e de frumos? Nu e pentru noi. Noi doi nu vom merge acolo".

Fii prudent. Legenda spune ca salamandra poate sa treaca prin foc fara sa pateasca nimic. Necuratia este un foc prin care nimeni nu trece fara sa se arda.

Taretul este o vietate aproape invizibila. Dar Olanda de zeci de ori a fost în pericol sa dispara sub apele marii. Aceste vietati minuscule rod, fac mici gauri în diguri prin care patrunde apa, punând în pericol sa se prabuseasca cele mai solide diguri din lume. Microbii necuratiei sunt prezenti pretutindeni în jurul nostru. Trebuie sa luam toate masurile de profilaxie spre a nu ne infecta. Ca si în cazul bolilor trupesti, e mult mai prudent si mai usor sa previi boala decât sa te vindeci dupa ce te-ai îmbolnavit. Igiena e de preferat medicamentelor. Sunt cunoscute versurile lui Ovidiu:

"Principiis obsta! Sero medicina paratur

Cum mala per longas invaluere moras".

Rezista de la început. Mai târziu, dupa ce raul a patruns, te asteapta doctoriile amare.

Fii hotarât, categoric, intransigent. Nu negocia cu dusmanul. Sfântul Ignatiu de Loyola, pe care Léon Daudet îl numeste "regele psihologilor", în a douasprezecea regula a "Discernamântului spiritelor" ne prezinta o comparatie care ar putea sa le supere pe feministe, dar care este extrem de sugestiva: "Dusmanul nostru (diavolul) se aseamana cu o femeie. Gasim la el slabiciune si încapatânare. E caracteristic femeii ca, atunci când se cearta cu un barbat, sa-si piarda curajul si sa o ia la fuga, de îndata ce acesta se încrunta la ea. Dimpotriva, daca barbatul începe sa se teama si sa dea înapoi, furia, razbunarea si ferocitatea acelei femei cresc si nu mai cunosc masura.

La fel, este caracteristic dusmanului, sa slabeasca, sa piarda curajul si sa o ia la fuga cu ispitele sale, când o persoana care se îndeletniceste cu lucrurile spirituale da dovada de multa fermitate în fata Ispititorului si face tocmai contrariul a ceea ce îi sugereaza el. Dimpotriva, daca persoana care este ispitita începe sa se teama si sa suporte atacul cu mai putin curaj, nu este fiara mai feroce pe pamânt care sa egaleze în cruzime rautatea infernala".

Pentru a ne forma o constiinta corecta în ceea ce priveste castitatea, trebuie sa avem foarte clare câteva principii.

Mai întâi, când e vorba de pacatul necuratiei nu exista, ca în cazul altor pacate, materie grava si materie usoara; întotdeauna materia e grava si, când este stiinta si vointa deplina, e întotdeauna pacat de moarte. Aici e valabila legea drogului. Unele tari, la ora actuala, accepta sa legalizeze, sa permita sa se vânda si sa se cumpere droguri în cantitate mica. Biserica condamna o asemenea lege. Când e vorba de consumul de droguri nu exista materie usoara; si consumul de droguri în cantitate mica este pacat grav, fiindca, în mod inevitabil, de la cantitate mica se ajunge la cantitate mare. Am spus ca materia este întotdeauna grava, dar pacatul poate sa nu fie grav, ci usor din doua motive: fiindca nu este stiinta deplina sau nu este vointa deplina, cum poate fi cazul în semi-somn, pâna adormi complet sau pâna te trezesti complet, pierderea sau trezirea constiintei având loc în mod progresiv. Nu e nevoie sa mai spun ca fenomenele naturale care se întâmpla în somn nu sunt nici un fel de pacat: nici mare, nici mic, afara de faptul ca esti vinovat în cauza: de pilda, înainte de culcare, te-ai lasat stapânit de buna voie de gânduri si dorinte rusinoase, ai citit o carte murdara sau ai privit un film imoral.

Un alt lucru ce trebuie stiut: gravitatea pacatului de necuratie nu depinde de durata lui. Îl poti savârsi într-o clipa: clipa în care ai consimtit. Crimele si catastrofele cele mai mari se savârsesc într-un timp extrem de scurt: e de ajuns o clipa ca sa-ti palmuiesti un prieten, ca sa te sinucizi, aruncându-te pe fereastra; i-a fost de ajuns o clipa dezechilibratului din bazilica S. Pietro ca sa loveasca cu ciocanul si sa desfigureze statuia Piet? a lui Michelangelo si tot o clipa i-a trebuit pilotului american în ultimul razboi mondial ca sa arunce bomba atomica asupra oraselor Hirosima si Nagasaki si sa ucida sute de mii de oameni.

Nimeni nu-si poate justifica pacatul spunând: "N-am intentionat sa-l ofensez pe Dumnezeu". Intentia explicita de a-l ofensa pe Dumnezeu este rara si se constata doar la pacatele de rautate diabolica. Dar pentru a savârsi un pacat de moarte e suficienta intentia implicita si aceasta e prezenta si în pacatele de slabiciune. Pacatul prin natura sa este un act de neascultare fata de Dumnezeu. Ce ati spune de un copil care ar spune tatalui sau: "Mi-ai poruncit sa nu fac cutare lucru, totusi îl voi face, dar nu intentionez sa te supar?".

De asemenea, trebuie sa fie foarte clar ca ispita sau placerea involuntara nu e totuna cu pacatul. O mie de ispite la un loc nu echivaleaza cu un pacat, dupa cum o mie de mere nu echivaleaza cu o portocala. Asa cum casatoria nu e valabila pâna nu se spune "da", un pacat nu e valabil pâna nu se spune "da".

"Ce n'est rien de sentir,

C'est tout de consentir" - spun francezii, "nu înseamna nimic a simti, totul e a consimti". Sau latinii: "Non nocet sensus,ubi non est consensus". "Nu dauneaza ce simti, daca nu consimti".

Chiar daca ispitele te chinuie zi si noapte, te obsedeaza, nu trebuie sa te pierzi cu firea. Chiar daca te ataca în momentele cele mai sfinte, la rugaciune, la Liturghie, înainte de împartasanie, nu te descuraja: atâta vreme cât nu esti sigur ca ai consimtit, fa eventual un act de cainta si mergi la împartasanie. A nu te apropia de împartasanie pentru faptul ca esti ispitit, înseamna a face jocul Ispititorului. Iata sfatul de aur pe care ni-l da Sfântul Francisc de Sales: "Esti prada ispitelor. Nu trebuie sa te nelinistesti pentru aceasta...! E diavolul care da târcoale sufletului tau, pândind sa vada daca nu gaseste vreo usa deschisa. Asa facea si cu Iov, si cu Sfântul Antonie, si cu Sfânta Ecaterina de Siena si cu o multime nenumarata de suflete bune. Trebuie sa te necajesti pentru aceasta? Lasa-l pâna se plictiseste. Tine toate caile bine blocate; pâna la urma va obosi sau, daca nu oboseste, Dumnezeu îl va obliga sa ridice asediul. E semn bun ca face atâta zgomot si furtuna în jurul vointei tale; e semn ca nu e înauntru!".

Pot fi situatii chinuitoare de perplexitate, de dubiu, de îndoiala: Am consimtit? Nu am consimtit? În acest caz se aplica principiul: "In dubiis iudicandum est ex ordinarie contingentibus" (Te judeci dupa cum te comporti în mod obisnuit). Ceea ce înseamna ca cel care are o constiinta laxa, cel care în mod obisnuit cedeaza la ispite, trebuie sa considere ca si în situatia de îndoiala a consimtit; în schimb, cel care are o constiinta delicata, cel care în mod obisnuit rezista ispitelor, trebuie sa considere ca în situatia de îndoiala nu a consimtit si poate merge la împartasanie fara a fi nevoie de spovada.

Am spus la început: veghere, prudenta, intransigenta când este vorba de castitate. Ceea ce nu înseamna însa teama bolnavicioasa, obsesie, frica exagerata de a nu consimti la ispita. Teama exagerata, obsesia, duce la epuizare nervoasa, la dezechilibrul psihic, la confuzie si produce efectul contrar. Sfântul Francisc de Sales, cu extraordinarul sau simt psihologic, ne spune ca una din sursele de ispite este tocmai teama prea mare de ispite: "Ispitele ne tulbura pentru ca ne gândim prea mult la ele si fiindca ne temem prea mult de ele".

Exact ca în povestea cu omul care a aflat secretul magic al îmbogatirii rapide. Cum? Foarte simplu. E de ajuns sa frece doua monede una de alta timp de cinci minute, dar cu o conditie: în acest timp sa nu se gândeasca deloc la un elefant. Dupa cinci minute monedele se dubleaza. Si omul a murit sarac. Toata viata nu a reusit sa frece cele doua monede timp de cinci minute, fara sa se gândeasca la un elefant. Cu cât se forta mai mult sa scoata elefantul din mintea sa, cu atât animalul punea mai mult stapânire pe mintea si imaginatia sa.

Iata sfatul întelept pe care ni-l da acelasi Sfântul Francisc de Sales: "De ce îti pierzi stapânirea de sine, enervându-te? Panica întretine si intensifica aceste ispite. Pastreaza-ti vointa generoasa, iar inima pastreaz-o calma. Iritarea înseamna forta deplasata (deplasata în terenul dusmanului). Încearca mai curând sa nu dai atentie, sa dispretuiesti ispitele".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog=37
Vă rugăm să respectați drepturile de autor