www.profamilia.ro /porunci.asp?decalog=26
 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureoti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

PORUNCA A IV-A
Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta
ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti mult pe pamânt.

Îndatoririle copiilor fata de parinti

Deosebit de grele sunt cuvintele pe care Sfânta Scriptura le are la adresa copiilor care nu-si respecta parintii. "Cel ce se poarta rau cu tatal sau si alunga (din casa) pe mama sa, este fiu aducator de ocara si de rusine" (Prov 19,26). "Cel ce blestema pe tatal sau si pe mama sa stinge sfesnicul în mijlocul întunericului" (Prov 20,20). Cartea Leviticului prevede pedeapsa cu moartea nu numai pentru cine îsi loveste parintii, dar si pentru cei care îi blestema: "Cel ce va bate pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorât" (21, 15.17). "Ca un hulitor este cel care îsi paraseste tatal si blestemat de Domnul este cel care o ocaraste pe mama sa" (Sir 3, 16).

Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei ca neascultarea de parinti va fi unul din semnele care prevestesc sfârsitul lumii. "Sa stii ca în zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nerecunoscatori, fara evlavie... clevetitori, desfrânati..., obraznici, îngâmfati..." (3, 1-5).

Trebuie spus ca porunca de a cinsti pe tata si pe mama era data de Dumnezeu în primul rând nu pentru copiii mici, pentru minori. Pentru acestia ajunge nuiaua ca parintii sa-si faca simtita autoritatea. Porunca a patra este data în primul rând pentru copilul adult care este, la rândul sau, tata si mama.

În familia patriarhala traiau laolalta mai multe generatii. Autoritatea si raspunderea pentru viata clanului le aveau barbatii si femeile care aveau între 40 si 50 de ani. În cartea Leviticului, cap.27, aflam cât pretuia omul la diferite vârste. Aici ni se vorbeste de pretul ce trebuia platit când se faceau juraminte. De la o luna la cinci ani, pretul era de cinci sicli pentru un baiat si de trei sicli pentru o fata. De la cinci la douazeci de ani, pretul unui baiat era de douazeci de sicli, al unei fete de zece sicli. Pretul unui barbat între douazeci si saizeci de ani era de saizeci de sicli, al unei femei de cincizeci. Dupa saizeci de ani, pretul scadea brusc: cincisprezece sicli pentru un barbat, zece pentru o femeie. Era pentru batrâni pericolul unei devalorizari si pe plan moral. De unde nevoia de a li se consolida autoritatea printr-o porunca speciala: cinsteste pe tatal si pe mama ta. "Fiule, sprijina pe tatal tau la batrânete si nu-l mâhni în viata lui" (Sir 3,12). "Nu o dispretui pe mama ta când va îmbatrâni" (Prov 23, 22).

Cinstea sau respectul datorat parintilor înseamna, asa cum frumos scrie Catehismul Bisericii Catolice: "recunostinta fata de cei care, prin daruirea vietii, a iubirii si muncii lor, si-au adus copiii pe lume si i-au ajutat sa creasca în statura, în întelepciune si har. "Din toata inima cinsteste-l pe tatal tau si nu uita durerile mamei tale. Aminteste-ti ca ei te-au adus pe lume; ce le vei da în schimb pentru ceea ce au facut ei pentru tine?" (Prov 13, 1) (nr. 2216).

Suprema forma de nerecunostinta, si în acelasi timp suprema suferinta pentru parinti, este reprosul pe care unii copii degenerati îl arunca în fata parintilor de a-i fi adus pe lume. Scrie cunoscutul teolog Herman Pesch: "Astazi putem face înspaimântatoarea experienta a unor tineri care, în loc sa le multumeasca parintilor pentru darul vietii, le reproseaza faptul de a-i fi adus pe lume. Se întâmpla ca fii si fiice sa spuna în bataie de joc despre parintii lor: m-au adus pe lume fiindca au voit sa se distreze, n-au fost atenti si acuma te pomenesti ca asteapta sa le fim recunoscatori pentru aceasta".

Dar respect nu înseamna numai recunostinta. Mai înseamna a evita tot ce ar putea întrista, ar putea indispune pe parinti si pe cei care le tin locul, le-ar leza onoarea: cuvinte lipsite de cuviinta si de bun simt, porecle, epitete, glume deplasate, bascalii pe seama lor, expresii spuse în prezenta sau în absenta lor ca: "bai, tatule!", "babacul" s.a.m.d.; gesturi lipsite de bun simt, de pilda, a fuma în fata parintilor sau a educatorilor care nu fumeaza si te-au îndemnat sa nu faci acest lucru. A respecta pe parinti înseamna a le cere iertare atunci când, prin cuvinte sau prin comportarea ta, ai dat dovada de lipsa de respect.

În acest sens Sfântul Alfons de Liguori ne da un exemplu admirabil. Era dintr-o familie nobila din Napoli, avea douazeci si cinci de ani si era deja un avocat faimos. Tatal sau, Giuseppe, ofiter superior în marina militara, era un om extrem de coleric si orgolios. Într-o seara a dat o receptie stralucita. Dar s-a întâmplat ca, în momentul în care invitatii au plecat de la receptie, un servitor nu a fost punctual, nu a fost prezent cu faclia aprinsa pentru a le lumina domnilor si doamnelor din înalta societate calea. Eticheta a suferit si ofiterul a fost grav ranit în amorul propriu. Când musafirii au plecat, l-a luat deoparte pe servitor si, facând o criza de furie, a început sa-l certe cu strasnicie. Mergând înainte si înapoi, îl ocara si îi arunca în fata tot felul de cuvinte: si da-i, si da-i! Alfons se simtea prost si la un moment dat n-a mai putut rabda. A zis: "Ce istorie! Tata, când începi, nu mai termini!". Replica: tatal i-a ars o palma zdravana. Fara sa spuna un cuvânt, Alfons s-a retras în camera sa. La cina locul sau la masa era gol. Mama sa s-a dus în camera ca sa-l cheme si l-a gasit plângând la picioarele rastignitului. Pentru palma primita? Pentru brutalitatea tatalui sau? Nu, ci fiindca fusese lipsit de respect fata de tatal sau. "Mama, zice, n-am facut bine. Te rog, obtine-mi iertare de la el". Amândoi se prezinta în fata irascibilului ofiter. Alfons îsi cere iertare cu umilinta. Tatal îl îmbratiseaza si îl binecuvânteaza, bucuros dar în acelasi timp rusinându-se în inima lui de el însusi (Paolo Tammi, Onora il padre a la madre).

Dar respectul fata de parinti, de educatori, de profesori, impune si anumite fapte pozitive, anumite atentii: macar o urare, un buchet de flori de onomastica, de ziua de nastere, cu ocazia anumitor evenimente importante din viata lor, a nu te rusina sa-i ai alaturi în anumite împrejurari. Ce frumos exemplu a dat în aceasta privinta fostul episcop de Iasi, Mihai Robu, de fericita pomenire, care la instalarea sa ca episcop a tinut sa-l aiba la dreapta sa la masa festiva pe batrânul sau tata, taran din Sabaoani, îmbracat în port taranesc, iar la stânga sa pe prefectul Iasilor!

În al doilea rând, "respectul filial, ne spune Catehismul, se arata prin supunere si ascultare adevarata... "Pazeste, fiule, povata tatalui tau si nu dispretui îndemnul mamei tale... Ele te vor calauzi când vei vrea sa mergi, în vremea somnului te vor pazi, iar când te vei destepta vor grai cu tine" (Prov 6, 20-22). "Fiul întelept asculta de învatatura tatalui sau, dar cel batjocoritor nici de mustrare" (Prov 13,1). "Copii, ascultati în toate de parintii vostri, caci acest lucru este placut Domnului" (Col 3, 20). Dupa casatorie, eventual dupa preotie, pentru copii ascultarea înceteaza, dar nu înceteaza niciodata respectul care li se datoreaza. Si chiar dupa emancipare, ei vor cere cu placere sfaturile si le vor accepta mustrarile îndreptatite.

Oricât de înalta ar fi pozitia noastra sociala si oricât ar fi de multa stiinta noastra de carte, nu ne putem dispensa de sfaturile întelepte ale parintilor nostri. Îngaduiti-mi sa va dau doua exemple din viata mea personala.

Eram deja preot când am observat ca mama mea din când în când încarca într-o desaga haine care erau prin casa si de-ale gurii si mergea sa le împarta la tiganii dintr-un cartier din Roman. Îi zic: "Mama, nu faci bine. Sunt hoti, sunt lenesi, nu muncesc, nu merita". "Dragul mamei, îmi zice, tu ai învatat multa carte, eu nu stiu multa carte ca tine. Eu atât stiu: îi vad goi si flamânzi, mi-e mila de ei si îi ajut cum pot". Cuvintele ei m-au obligat sa-mi pun întrebarea: Eu când am dat ultima data ceva de pomana? Aproape ca nu-mi mai aminteam. Aveam într-adevar multa stiinta de carte. Mai ales cunosteam filosofie, aveam la îndemâna suficiente rationamente si argumente care sa ma convinga ca nimeni nu merita de la mine pomana. Alta data, eram paroh, o persoana în slujba Bisericii, a reusit sa-mi ridice parohia în cap cu minciunile si calomniile ei. N-aveam cui sa ma plâng. Mi-am deschis sufletul mamei si i-am cerut sfat. "Ce sa fac cu nenorocita aceasta?". Raspunsul a fost scurt: "Iart-o, dragul mamei". A fost ca un trasnet. Parca pentru prima data auzeam cuvintele acestea. Si doar aveam studii înalte de teologie si predicasem de atâtea ori despre iertare.

E o trista realitate a timpurilor noastre: anarhistii, dusmanii lui Dumnezeu au introdus lupta de clasa si în familii, nu numai în tarile comuniste, dar pretutindeni în lume. Comenteaza cardinalul Giuseppe Caprio: "S-ar spune ca în piata se aud la unison glasurile tinerilor: "Nu vrem ca acestia (se întelege, în primul rând parintii) sa domneasca peste noi!". Ideologii trâmbitate prin toate mijloacele de comunicare pe care le are omul astazi la dispozitie favorizeaza, predica si provoaca aceasta revolta împotriva parintilor, profetizând abolirea definitiva a institutiei matrimoniale si familiale.

Porunca "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" e atât de delicata, atât de importanta, atât de fundamentala, încât criza ei se reflecta în mod negativ asupra întregului tesut social civil si bisericesc, creând o preocupanta indispozitie generala care arunca o lumina sinistra asupra viitorului atâtor tineri de astazi.

Acest fenomen al contestarii autoritatii tatalui si mamei, calcata în picioare cu atâta nerusinare, se raspândeste si se lateste ca o pata de ulei în afara familiei, dând nastere la asa-zisul "conflict dintre generatii" care îi cuprinde punându-i în tabere diverse pe tineri si batrâni, asmutându-i la modul general pe unii împotriva altora".

În sfârsit, porunca a IV-a le aminteste copiilor deveniti adulti datoria de a-i ajuta pe parinti material si moral în anii batrânetii si în timp de boala, de singuratate sau de suferinta (CBC nr. 2218). Onoreaza pe tatal tau si pe mama ta. Cuvântul a onora si onorariul care se plateste, de pilda, avocatului sau medicului au aceeasi origine. Iar cuvântul ebraic "kibbed" folosit în textul biblic pentru a onora are un suport pecuniar - economic. Porunca a IV-a se poate traduce si asa: Plateste onorariu tatalui tau si mamei tale. Este o vorba care se adevereste în multe cazuri: un parinte poate sa tina sapte copii, sapte copii nu pot sa tina un parinte. Eutanasia care prinde radacini si începe sa fie legalizata în tot mai multe tari aici îsi are explicatia: parintii batrâni si bolnavi, abandonati de copiii lor, prefera sa fie ucisi.

"Cel care îsi cinsteste tatal se va curati de pacat. Si ca unul care strânge comori, asa este cel care îsi cinsteste mama" (Sir 3, 3-4).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog=26
Vă rugăm să respectați drepturile de autor