www.profamilia.ro /porunci.asp?decalog=21
 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureoti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

PORUNCA a III-a
Adu-ti aminte sa sfintesti
ziua Domnului.

Zi de odihna

Tratând despre porunca a III-a a lui Dumnezeu, Catehismul Bisericii catolice scrie:

"Dupa cum Dumnezeu «s-a odihnit în ziua a saptea dupa toata lucrarea pe care o facuse» (Gen 2,2), viata umana este ritmata de munca si odihna. Institutia Zilei Domnului ofera tuturor posibilitatea de a se bucura de un timp de odihna si ragaz suficient ca sa-si cultive viata familiala, culturala, sociala si religioasa.

Duminica si în celelalte sarbatori de porunca, credinciosii trebuie sa se abtina de la munci sau activitati care îi împiedica de la cultul datorat lui Dumnezeu, de la bucuria proprie Zilei Domnului si de la cuvenita destindere a mintii si a trupului (2184-2185).

Asadar, viata umana este ritmata de munca si odihna. Munca e obligatie si porunca. Nu ai dreptul sa te odihnesti daca nu muncesti. Dupa ce sa te odihnesti daca nu obosesti muncind?

"Du-te la furnica, lenesule - spune Dumnezeu în cartea Proverbelor - uita-te cu bagare de seama la caile ei si întelepteste-te! Ea nu are nici capetenie, nici supraveghetor, nici stapân; totusi îsi pregateste hrana vara si strânge de ale mâncarii în timpul secerisului. Pâna când vei sta culcat, lenesule? Când te vei scula din somnul tau? Sa mai dormi putin, sa mai atipesti putin, sa mai încrucisezi putin mâinile ca sa dormi!" (6,6-10).

Dar si odihna e necesara si chiar obligatorie daca muncesti. "Boul - scria Chateaubriand - nu poate munci noua zile fara întrerupere. La sfârsitul zilei a sasea mugetele lui par sa ceara ora stabilita de Creator pentru odihna generala a creaturilor".

Când Revolutia franceza a încercat sa desfiinteze saptamâna si sa o înlocuiasca cu decada, taranii din Vendée ziceau: "Nici boii nostri nu vor sa stie de legea aceasta caci, când soseste ziua a saptea, se revolta scuturând jugul si refuzând sa mai traga plugul".

"Adu-ti aminte de sabat ca sa-l sfintesti". Dupa spusele Talmudului, sabatul este darul cel mai mare pe care Dumnezeu l-a facut poporului sau. Observarea sabatului este caracteristica principala a evreului credincios, dupa cuvântul profetului Isaia: "Fericit omul... care pazeste sabatul, care nu îl pângareste si care îsi stapâneste mâna ca sa nu faca nici un rau" (Is 56,1).

Sabatul este la fel de important ca si Scriptura. Si cum Scriptura este numita "foc", este drept ca cei care nu au respectat focul sa fie pedepsiti cu focul infernului, care nu se va stinge niciodata. Rabi Iehuda zicea: "Pagânii care nu au respectat sabatul în viata lor pe pamânt respecta cu forta sabatul în timpul sederii lor în infern, caci ei se bucura de odihna în acea zi. În fiecare vineri seara, din clipa în care începe sabatul sfânt, în toate încaperile infernului rasuna voci care fac auzite aceste cuvinte: «Pedeapsa vinovatilor sa fie suspendata caci Regele sfânt soseste si ziua este sfintita». Imediat pedeapsa înceteaza si vinovatii se odihnesc.

Totusi israelitii care nu au respectat niciodata ziua sabatului nu-si afla odihna nici în acea zi. Ceilalti damnati ai infernului se mira de aceasta si întreaba: "De ce aceia nu se odihnesc ca noi?" Îngerii însarcinati cu pedepsele le raspund: "Pentru ca aceia au comis crima de a nega existenta Celui Preasfânt, binecuvântat fie numele lui, si de a nu respecta poruncile Scripturii, profanând sabatul. Iata de ce ei sunt singurii care nu-si afla odihna nici macar în aceasta zi.

Cei pedepsiti sunt autorizati sa-si paraseasca locul si sa contemple acest spectacol. Un înger, cu numele Santariel, scoate din pamânt trupurile celor care au profanat sabatul si le aduce în infern. Sufletele care au animat aceste corpuri îsi contempla atunci ramasitele trupului roase de viermi si nu-si afla odihna în flacarile infernului. Ceilalti osânditi înconjoara acest trup si striga: "Acesta este trupul lui cutare care nu a avut grija de gloria Dumnezeului sau si care a negat existenta lui Dumnezeu si a Scripturii. Vai lui! Ar fi fost mai bine pentru el sa nu se nasca, spre a nu fi expus acestei pedepse si acestei rusini". Acesta este sensul cuvintelor: "Ei vor iesi pentru a vedea corpurile moarte ale celor care au pacatuit împotriva mea. Viermele din ei nu va muri si focul lor nu se va stinge si va fi obiectul dezgustului si ororii în ochii tuturor" (Is 66,24). (Zoharul - Cartea splendorii).

Atât sabatul iudaic cât si duminica crestina e ziua eliberarii, sarbatoarea libertatii. E memorialul unei duble eliberari. Aceasta dubla eliberare rezulta din cele doua texte biblice prin care este enuntata porunca a treia.

Primul text îl gasim în Exod 20,8-11: "Adu-ti aminte de ziua de odihna ca sa o sfintesti... Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o". Aici ziua Domnului e legata de lucrarea creatiei pe care a înfaptuit-o Dumnezeu.

În ziua a sasea Dumnezeu l-a facut pe om, numit regele creatiei. Dar cu asta creatia nu s-a încheiat. Dumnezeu a pus în mâinile omului creatia începuta, pentru ca acesta s-o continue si sa o duca la desavârsire. Dumnezeu s-a aratat a fi o fiinta libera întrerupându-si munca în a saptea zi. Omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, adica fiinta libera. Întrerupându-si lucrul, dupa sase zile, el face dovada libertatii sale, arata ca nu e sclavul muncii si al câstigului.

Omul a fost facut în ziua a sasea. Numarul sase în mistica iudaica e simbolul imperfectiunii. Desi rege al creatiei, omul trebuie sa recunoasca faptul ca nu este stapânul, ci administratorul lumii create. Numarul sapte e simbolul perfectiunii. Închinând ziua a saptea lui Dumnezeu, întrerupându-si munca si aducând cult lui Dumnezeu în aceasta zi, omul îsi ajunge plenitudinea, recunoscându-l pe Dumnezeu ca Stapân si Creator, si participând cu anticipatie la comuniunea cu Dumnezeu rezervata la sfârsitul vietii celor care intra în odihna vesnica. Munca facuta sapte zile e o munca neraportata la Dumnezeu, prin urmare, inutila, si viata e un faliment: "Nebunule, chiar în noaptea aceasta voi cere de la tine sufletul, si tot ce-ai adunat cui va folosi?"

Al doilea text biblic, din Deuteronom, face din ziua Domnului ziua eliberarii din alta sclavie: sabatul e ziua eliberarii din sclavia Egiptului, duminica e ziua eliberarii din sclavia Satanei, a pacatului si a mortii prin misterul pascal al lui Cristos.

"Adu-ti aminte ca si tu ai fost sclav în tara Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos din ea cu mâna tare si cu brat întins; de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau, sa tii ziua de sabat" (Deut 5,15).

Sclavul, odata eliberat, trebuie sa îngaduie si sclavilor sai, si strainilor, ba chiar si animalelor sa ia parte la sarbatoarea libertatii.

"Ziua a saptea e ziua de odihna a Domnului Dumnezeului tau. Sa nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sclavul tau, nici sclava ta, nici boul tau, nici magarul tau, nici vreo unul din dobitoacele tale, nici strainul care este în locurile tale, pentru ca sclavul si sclava ta sa se odihneasca întocmai ca si tine" (Deut 5,14).

Dintre toate poruncile lui Dumnezeu, aceasta, a treia, se preteaza cel mai usor la interpretari gresite. Sa ne gândim numai la farizeii de pe vremea lui Isus care cu cazuistica lor complicata, cu numeroase interdictii si prescriptii, facusera din ziua libertatii o zi apasatoare si insuportabila, o zi a sclaviei.

Încalcarea duminicii, cu odihna obligatorie, e posibila chiar si pentru slujitorii Bisericii în special pentru cei care sunt foarte zelosi, dar nu suficient de luminati. Un scriitor german, H. G. Fritzsche, ne descrie cum îsi traia viata un paroh cu numele de Philipspener. "Dormea putin, dar întotdeauna bine. Visa rar, si numai de doua ori în viata a petrecut o parte din noapte fara sa-l prinda somnul, si asta s-a întâmplat din cauza preocuparilor pentru comunitatea sa. Se scula cu regularitate la ora sase, iar duminica la patru. Dimineata si în primele ore ale dupa-amiezii statea la birou. Numai timpul pe care îl petrecea la masa îl consacra conversatiei si pentru ca masa sa nu dureze prea mult, cu prea mari pierderi de timp, de trei ori pe saptamâna îsi lua cina în camera de unul singur. A ajuns atât de zgârcit cu timpul sau încât numai de doua ori în toata viata sa a coborât, doar pentru câteva minute, în gradina din spatele casei sale din Berlin. Pentru a face putina miscare, obisnuia sa faca câtiva pasi înainte si înapoi în timp ce discuta cu vizitatorii sai. În acest scop profita si de vizitele pastorale pe care le facea mergând pe la filialele sale de la tara, duminica dupa-amiaza. Dar chiar în aceste deplasari, ca în toate celelalte calatorii, avea întotdeauna o carte cu el".

Iata un stil de viata inspirat nu de Evanghelie ci de filosofia capitalist-liberala a economiei de piata, a randamentului maxim, uitând de Tatal ceresc care are grija de pasarile cerului si de crinii câmpului.

Pregatind aceasta meditatie mi-am descoperit un pacat pe care l-am savârsit în anii cât am muncit în pastoratie si pe care nu l-am spus niciodata la spovada: încalcarea poruncii a III-a: Adu-ti aminte sa sfintesti ziua Domnului! Mi-am amintit de duminicile si sarbatorile când ma sculam la trei dimineata ca sa-mi pregatesc predicile, de orele de spovezi, catehezele, întâlnirile, bâlciurile la cimitir, înmormântarile, drumurile la filiale cu ceasuri de asteptare la ocazie, caci nu aveam masina, si o multime de alte activitati care se puteau face în alte zile, ca seara târziu, frânt de oboseala, sa deschid breviarul si sa ma trezesc luni dimineata cu el deschis în mâini fara sa-mi amintesc cât am spus din el.

Sa încercam sa facem din ziua Domnului o zi a bucuriei si a libertatii, în care sa devenim constienti de formele de sclavie care ne oprima si sa sfarâmam toate lanturile sclaviei care ne tin legati.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog=21
Vă rugăm să respectați drepturile de autor