www.profamilia.ro /omul.asp?baze=5
 
 OMUL 

Bazele antropologiei (din Manualul de bioetica)
Elio Sgreccia si Victor Tambone

achizitionare: 22.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al treilea
Introducere privind omul - Bazele Antropologiei

5. Etici antropocentrice si etici anti- antropocentrice

In completarea discutiei noastre sunt oportune niste observatii privind rolul omului în interiorul lumii naturale. Am sustinut teza conform careia omului trebuie sa-i fie conferit un rol central în cadrul naturii, pentru ca el este din punct de vedere ontologic diferit de restul realitatilor naturale. Aceata pozitie a fost recuperata recent în cadrul unor studii de fizica în care formularea principiului antropic, pentru explicarea stiintifica a cosmosului, a marcat o neta inversare de tendinta privind imaginea Universului pe care stiinta empirica, plecând de la Copernic ne-a lasat-o, în care fiinta umana pierduse pozitia centrala si privilegiata.

 

B. Carter (23) în 1974 a formulat asa-zisul principiu antropic , care, în special în forma sa forte , adica ca o conceptie în care totalitatea cosmosului este caracterizata de o strânsa corelare cu fenomenul vietii, l-a considerat din nou pe om nu numai ca parte a naturii, dar chiar ca unica fiinta capabila de a patrunde inteligibilitatea intrinseca a Universului.

Este evident ca într-o constructie de acest gen omul capata o pozitie particulara, întrucât are un rol de centralitate si de preminenta fata de celelalte componente ale lumii naturale animate sau neanimate; (24) totusi aceasta nu este o abordare împartasita în mod universal; într-adevar, în cadrul gândirii filozofice, mai ales din lumea anglosaxona, s-au raspândit numeroase teorii antiantropocentrice, care au fost dezvoltate mai ales în încercarea de a rezolva gravele probleme legate de poluarea mediului. (25) Aceasta teorie pleaca tocmai de la negarea centralitatii omului propunând pentru solutionarea acestor probleme o regândire generala a eticii, care n-ar trebui abordata privitor numai la fiinta umana, ci si la legatura ei cu natura. In acest fel se exagereaza strânsa dependenta a Omului de mediul înconjurator, a carei consecinta este trebuie sa se considere ca interesele sale se îmbina strâns cu cele ale lumii fizice. Acestora din urma trebuie sa li se confere acea consideratie morala, care în mod traditional nu se extindea la aceste sectoare. In consecinta se neaga faptul ca omul poseda o proprietate spirituala care nu deriva din materie si ca exista în el o profunda unitate a res extensa si a res cogitans , astfel ca el este redus la o simpla componenta a lumii naturale dotata cu aceeasi relevanta morala la fel cu alte componente.

O schimbare de acest gen a fost operata de catre asa numitele etici ecologise, de holism, ecofeminism, etica drepturilor animalelor, biocentrism.

Trebuie subliniat ca daca este importanta admiterea unei relevante morale a componentelor naturale, independent de capacitatea lor de a aduce avantaje omului, totusi exagerarea acestei conceptii nu trebuie sa cada în extrema opusa, aceea de a conferi drepturi tuturor entitatilor naturale. "Substituirea antropocentrismului cu un model mai organic al raportului om-mediu este fara îndoiala spirijinita de laudabila intentie de a proteja mediul si diversitatea biologica, dar, nu trebuie sa se ajunga la un extremism steril. Propunerea abandonarii antropocentrismului ar garanta valoarea intrinseca a tuturor fiintelor biosferei. Din pacate, aceasta dorinta tinde sa devina o totala interzicere ca omul sa foloseasca fiinte inferioare lui, în timp ce este în ordinea naturala a lucrurilor ca fiecare specie a biosferei sa traiasca din alte specii" (26) Problema autentica este stabilirea valorii care trebuie atribuite obiectelor naturale si daca ea trebuie sa fie considerata intrinseca sau pur si simplu instrumentala.

 

Dupa aceasta necesara analiza, trebuie sa criticam supozitia de la care pleaca conceptiile anti-antropocentrice. Pentru a aborda corect raportul om natura, este inutil si daunator a se dori fondarea unei noi etici diferite de etica traditionala, în lumina noilor cuceriri stiintifice si culturale, fara a recunoaste rolul uman. Omul are în lume un rol preminent, bazat pe profunda diversitate ontologica fata de restul creatiei, spiritualitatea sa nu deriva din materie si îl situeaza la un nivel mai înalt; aceasta suprematie ,totusi, nu îl scuteste ci îl obliga sa respecte natura.

Recuperarea unui echilibru cu natura nu se obtine echivalând omul cu alte fiinte "ci" schimbând în primul rând modul sau de a gândi si de a actiona în privinta entitatilor neumane. De aceea, trebuie sa-i respingem pe extremistii anumitor ecofilozofii si sa retinem ca de neeliminat o abordare de tip entropo-creationista, întelegând prin aceasta în mod esential o conceptie filozofica în care omul are un rol central si determinant fata de restul naturii.

Gândirea personalista în aceasta privinta retine ca " în actualul moment cultural gândirea filozofica asupra persoanei este invitata sa priveasca teoria ecologica a mediului, deci raspunderea fata de animale si ecosistem atât în sens sincronic cât si în sens diacronic, în proiectia viitorului. Ar fi vorba de a elabora un fel de "personalismsal biosferei" care sa amplifice si sa întareasca raspunderea în sens "plenar" incluzând în recunoasterea necesitatii respectului toate fiintele vii (animale, plante, pamânt)"

 

Pe scurt, consideram oricum preferabila abordarea antropocentrica, întelegând prin acest termen, un antropocentrism moderat care rezerva omului un rol de paznic, având o mare raspundere. Aceasta este si abordarea eticii ambientale catolice care se situeaza pe pozitia teoriilor antropocentrice, dar cu particularitati si cu o modalitate de abordare profund diferita de celelalte.

Nu putem uita, desigur, ca adevarata cauza a oricarei probleme ecologice este o perceptie alterata a raportului om-natura.

Note


23. B.Carter.,Large number Coincidence and The Anthropic Principle in Cosmology, in M.S. Longair (ed.), Confrontations of Cosmological theories with Observational Data, Dordrecht 1974. In ce priveste formularea principiului antropic fie în forma forte cât si în forma slaba a se vedea S. Muratore, L'evoluzione cosmologica e il problema di Dio, AVE, Roma 1993.

24. Cfr. Zatti., Biologia antropica, în B. Giacomini (a cura di), Il principio antropico. Condizioni per l'esistenza dell'uomo nell'universo, Ferrara,1991; C. Porro, "I cieli narrano la gloria di Dio". Note su cosmologia e teologia, "La rivista del clero italiano", 1996, 6, pp. 453-463;

25. Cfr. M.B. Fisso, E, Sgreccia, Etica dell'ambiente.I, "Medicina e morale", 1996,6;pp.1057-1082;Id., Etica dell'ambiente. II, "Medicina e morale", 1997, l, pp.57-74

26. B. Przewozny, O.Todisco, F. Targonski, Etica ambientale, Edizioni Miscellanea Francescana Roma p. 130.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/omul.asp?baze=5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor