www.profamilia.ro /meditatii.asp?rozariu=9
 
 MEDITA?II 

Medita?ii la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004

Inapoi la cuprins Misterele de lumina

Schimbarea la Fata a Domnului

"... i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan si pe Iacob si s-a urcat pe munte ca sa se roage. Si, în timp ce se ruga, înfatisarea fetei lui s-a schimbat, iar îmbracamintea lui a devenit alba, stralucitoare" (cf. Lc 9,28-29)

Ce s-a schimbat pe muntele Tabor? Cum s-a schimbat aspectul fetei lui Isus? "În timp ce se ruga..." (Lc 9,29) În acest mister de lumina vom contempla, împreuna cu Isus, misterul rugaciunii si al schimbarii fetei, pentru a întelege si pentru a primi în profunzime iubirea lui Dumnezeu. Rugaciunea, fiind în mod esential un dialog cu Dumnezeu, poate cu adevarat schimba aspectul fetei noastre, adica aspectul vietii noastre...

Reflectia noastra cu privire la misterele mântuirii, la misterele iubirii divine adunate de catre întreaga istorie crestina în minunata rugaciune a Sfântului Rozariu, se bazeaza pe pilda de viata vesnica oferita fiecaruia dintre noi de cel de al III-lea mister de lumina, în care se propune o meditatie asupra Împaratiei lui Dumnezeu si a chemarii la convertire a omului.

Fiecare dintre noi ajunge la sine însusi numai prin întâlnirea cu un tu, cu tu-ul omului, dar si cu tu-ul lui Dumnezeu. Procesul întâlnirii este un mister si nu este usor de prezentat. În întâlnirea cu Dumnezeu, profetii îsi gasesc calea si descopera o noua constiinta de sine. În întâlnirea cu Dumnezeu Tatal, Isus însusi descopera ca este: "Fiul cel iubit". Rugaciunea este si pentru noi locul descoperirii a profunde identitatii noastre.

În toata viata lui, Isus a vorbit cu Tatal prin rugaciunea sa; facând asa, a învatat sa asculte inima Tatalui sau si dorintele lui despre Isus si despre întreaga omenire. De multe ori în inima noastra se naste aceasta întrebare profunda: ce anume trebuie sa-i spun lui Dumnezeu din moment ce, oricum, el stie deja totul?

În mod firesc, Dumnezeu stie totul. Dumnezeu nici nu are nevoie de rugaciunea mea. Eu însa am nevoie de rugaciune. Îmi este de ajutor faptul ca ma pot adresa lui Dumnezeu comunicându-i necesitatile si sentimentele mele cele mai intime. Ne putem imagina ce ar fi daca ne-am putea adresa doar oamenilor si nu lui Dumnezeu, începutul a toate.

În definitiv, ar fi imposibil sa ne întelegem pe noi însine. De fapt, oamenii nu pot gasi raspunsuri la întrebarile noastre ultime. Ne pot oferi putina întelegere si protectie, dar, în ceea ce priveste sentimentele si nostalgiile noastre cele mai intime, ne lasa singuri. Nici un om nu poate da, de exemplu, un raspuns plauzibil întrebarilor ce privesc suferinta si moartea, mai ales ale celor nevinovati. Dar nu traim în împaratia absurdului; ne putem adresa lui Dumnezeu, originea întregului univers.

Ce trebuie, asadar, sa-i spun lui Dumnezeu? Tot ceea ce ma framânta. Pot sa-i descriu viata mea asa cum este ea în realitate. Lui Dumnezeu pot sa-i povestesc despre întâlnirile cu altii, despre ceea ce ma preocupa în acest moment, despre probleme si dezamagiri, despre bucurii si momente frumoase, despre temeri, preocupari si despre speranta mea. Rugaciunea nu trebuie sa fie pioasa, ea trebuie sa fie sincera.

Daca gasim curajul de a ne adresa si de a exprima în fata lui Dumnezeu ceea ce ne ascundem noua însine, atunci viata noastra devine mai profunda, mai intensa si mai luminoasa: "... iar îmbracamintea lui a devenit alba, stralucitoare" (cf. Lc 9,29). Plictiseala si mediocritatea dispar, iar noi devenim mai liberi. Inima începe sa pulseze si simtim ca existam într-adevar, ca traim. A trai este frumos, dar poate în acelasi timp si dureros. Apostolilor le-ar fi placut sa ramâna în rugaciune, adica în compania lui Isus, dar coborând de pe munte El le vorbeste despre calatoria sa spre Ierusalim.

Nu este suficient sa vorbim cu Dumnezeu, sa avem experiente luminoase ale iubirii Domnului, ci este necesar sa împartasim aceasta iubire cu fratii nostri. Pentru aceasta este nevoie de capacitate comunicativa, de umilinta si de a sti sa acceptam si umiliri si înfrângeri. Pe muntele rugaciunii, unde este necesar sa lasam sigurantele noastre, suntem chemati în fiecare zi sa întelegem cu ochii lui Dumnezeu istoria lumii si viata noastra. A dedica un timp rugaciunii pentru a-l asculta pe Dumnezeu în Cuvântul sau înseamna a-l iubi si a fi iubiti de El, întelegând vointa lui despre noi, ce de multe ori are cai pe care nu le întelegem decât în perspectiva rugaciunii, acolo unde se poate schimba "aspectul fetei noastre". "Caci gândurile mele nu sunt gândurile voastre, si caile voastre nu sunt caile mele, zice Domnul" (Is 55,8).

Pe muntele Tabor vom întelege profunzimea drumului crucii si necesitatea ei. Pe muntele rugaciunii lucrurile vietii vor primi o lumina noua:

"I-am cerut Domnului sa-mi dea un buchet proaspat de flori,
dar am primit un cactus plin de spini teribili.
I-am cerut Domnului sa-mi dea câtiva fluturi,
dar am primit viermi oribili, respingatori.
Eram speriat, deziluzionat, distrus.
Dar iata: dupa câteva zile, pe neasteptate, cactusul a început sa înfloreasca...
iar viermii s-au transformat în fluturi magnifici... Sistemul lui Dumnezeu... Cel mai bun!

(Kao, Chu-Ming, Taiwan).

Apostolul Petru, cel care a fost cu Isus pe muntele Tabor împreuna cu Ioan si Iacob, ne spune cu mare încredere în planul lui Dumnezeu asupra lumii: "... aruncati asupra Lui toata îngrijorarea voastra, pentru ca El însusi se îngrijeste de voi" (cf. 1Pt 5,7).

sr. Francesca, Comunitatea Paulinelor din Bucuresti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?rozariu=9
Vă rugăm să respectați drepturile de autor