www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=98
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Sa nu ne temem de adevar!
- 2 februarie 2006 -

O bunica îsi sfatuia odata nepotul: "Nu-i destul sa te duci la dentist atunci când te doare vreun dinte. Cel mai bine e sa ai curaj si sa mergi preventiv la control, pentru ca asa cariile pot fi descoperite la timp si tratate cu usurinta." Multi ani dupa aceea, aceeasi curajoasa bunica, ajunsa octogenara, s-a hotarât sa se duca la psihiatru pentru ca si-a dat seama ca memoria nu-i mai e la fel de proaspata ca în tinerete, ca nu mai e tot atât de spontana ca înainte. Explicatia, data simplu, fara nervi ori dramatizare: "Trebuie sa ma duc, ca sa pot fi cu capul limpede în casa."

Pe drept cuvânt ne putem întreba, tineri si batrâni, daca avem curajul sa privim adevarul în fata si sa ne conformam viata lui, oricât ar fi de neplacut. Acest curaj nu este genetic, ci se învata, iar ocaziile zilnice nu ne lipsesc. Un bunic cu o frumoasa coama leonina în tinerete, aflat la vârsta senectutii, spunea cu umor despre chelia care înlocuise o parte din pletele de odinioara: "Ori parul prost paraseste capul destept, ori invers."

Copiii pot învata sa fie recunoscatori pentru ceea ce eforturile neprecupetite ale parintilor reusesc sa le ofere, chiar daca nu se îmbraca mereu cu haine noi si moderne, chiar daca nu manânca mereu delicatese. Parintii pot învata ca planurile lor pentru copii nu sunt poate întotdeauna cele mai bune si ca e mai bine sa-si lase copiii sa se dezvolte si sa urmeze drumul pentru care au înclinatie, si nu unul impus, doar pentru ca e mai banos. Sotii sunt mereu chemati sa traiasca în adevar, descoperindu-se si acceptându-se mereu unul pe altul, cu bune si rele, în iubirea totala, neconditionata pe care si-au jurat-o în fata lui Dumnezeu.

În 2001, invitat sa tina una din catehezele din cadrul Întâlnirii nationale a tinerilor catolici din România, Înalt Preasfintitul Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, spunea: "A ne iubi unul pe altul este o porunca! Când spun asta, ma gândesc mai ales la Biserica de care apartin, Biserica Ortodoxa Româna. Nu numai ca nu ne iubim vrajmasii, dar nu ne iubim nici macar pe noi. Isus este modelul de curaj pe care trebuie sa-L urmam. Sa nu ne fie frica de reactiile pentru atitudinile pe care le-am avea, chiar fata de biserica de care apartinem."

Cu adevarat mitropolitul Corneanu a ales sa traiasca în adevar, dar nu într-un adevar conceptual, ci în Acela Care a spus: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Io 14, 6). Ce exemplu luminos si, din pacate, izolat printre ierarhii ortodocsi!

Sfântul Parinte Ioan Paul al II-lea publica cu ani urma o carte deosebita: Sa nu ne temem de adevar. Greselile oamenilor si ale Bisericii (Non temiamo la verita. Le colpe degli uomini e della Chiesa, Piemme 1995). În ea papa priveste în fata greselile oamenilor, precum anarhia morala, respingerea lui Dumnezeu ori consumismul, si greselile Bisericii, precum cruciadele, cazul Galilei ori greselile de evrei. Ne aducem aminte de cererea de iertare înaintata de catre Sfântul Parinte si, vai, adesea neînteleasa si uneori respinsa. Cum de a putut merge atât de departe Ioan Paul al II-lea? Raspunsul îl gasim pe imaginea de pe coperta acestei carti extraordinare, care-si asteapta traducatorul: Sfântul Parinte, cu capul plecat în rugaciune, întinde spre noi toti Crucea si pe Cel rastignit pentru pacatele noastre!

Acelasi Isus ne asigura ca adevarul ne va face liberi (v. Io 8, 32), dar nu ideea de adevar, ci El Însusi, Adevarul întrupat pentru mântuirea noastra. Sa urmam îndemnul actualului Sfânt Parinte, Benedict al XVI-lea, care nu o data ne-a chemat sa nu ne fie frica de Isus, Care nu ne ia nimic, ci ne da totul si ne asteapta din vesnicie sa ne întâlnim fata la fata!

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=98
Vă rugăm să respectați drepturile de autor