www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=97
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Sa preeditam necrologurile de mai târziu!
- 26 ianuarie 2006 -

Probabil va întrebati ce rost are un astfel de articol. Suntem tineri - unii cu fizicul, altii cu psihicul, câtiva se simt împovarati de ani la doar 15 ani, o minoritate însa -, avem o viata înainte. În plus, acum este vârsta sperantei, a planurilor de viitor, a iluziilor, a viselor cu ochii deschisi.

Vorbim de necrolog ca de acel discurs, articol sau anunt funebru în care de obicei sunt revelate calitatile morale si valoarea sociala a unei persoane decedate de curând. Într-un sens secundar, necrologul este un imprimat prin care se anunta decesul cuiva - DEX.

1. Povesteam odinioara cu mama despre parintii sai. Printre multe alte lucruri pe care le regreta, sau, mai bine spus, deasupra tuturor acestor regrete cu privire la ce ar fi putut face pentru ei, ramâne acesta: Nu le-am spus niciodata cât îi iubesc, ce simt pentru ei! Îmi ramân doar visuri, momente imaginare în care îi retin pentru o clipa si le vorbesc...

2. Cazul unor vecini, sot si sotie, din regiunea mea natala. El - un om agresiv, o personalitate patologica, un antisocial recunoscut de comunitate. Ea - rabdând cu stoicism puseele lui de decompensare. Într-o noapte, respiratia ei devine sacadata, sângele îi izbucneste prin nas... Au fost ultimele ei clipe. Sotul îi face o înmormântare pompoasa, dupa ultimele traditii populare ale zonei. Îi ofera cel mai maret loc de veci, cea mai stralucitoare cruce, cel mai emotionant necrolog.

Unde am vrut sa ajung? Poate e o caracteristica a poporului român, poate e a lumii, în general. Ne e greu sa rostim cuvintele ce ar trebui rostite la timpul lor. Ne e greu sa gândim lucrurile ce ar trebui gândite la vremea lor. C.S. Lewis spunea: A fi înseamna a fi în concurenta! Analizându-ma pe mine si observându-i pe altii, cam asa este. Da-i unui copil o hârtie si un pix rugându-l sa scrie ce nu-i place la parintii lui. Dupa ce vei citi, te vei îndoi ca mai e copil cel ce-a scris. Da-i unui sot sa scrie despre sotie. Unui preot sa scrie despre un oarecare enorias. Sau invers. Unui catolic sa scrie despre un protestant. Sau invers. Fa acelasi lucru cu cei din jur, apoi cu tine. Suntem experti în a înregistra si a evoca greselile celor din jur. Si culmea, chiar si pe cele care la noi se regasesc din belsug. Sa repetam experimentul, inversând cerintele. Dezamagire totala. Câteva rânduri... câteva gânduri pozitive.

Ce se întâmpla cu noi? Avem microscoape prin care îi privim pe ceilalti. Suntem orbi când ne uitam la noi.

Nu cred ca este imposibil sa-i evaluam pozitiv pe cei din jur. Cred ca, mai degraba, nu stim sa o facem. Ne-am deprins în a arunca sageti. Dintr-un complex de inferioritate. Trebuie sa fiu mai bun decât celalalt! Dar, daca sunt mai bun, atunci de ce trebuie sa-mi desfiintez apropiatii, hiperbolizându-le defectele? Copilul îsi spune ca el va adopta alte metode, eficiente, de educatie, lasând prada uitarii sacrificiile parintesti. Sotul se crede principala victima în casnicie, el care a investit atât..., iar zâmbetul ei, afectiunea, devotamentul, fidelitatea, faptul ca ea a ramas la fel de frumoasa precum altadata nu mai au nici o însemnatate.

Zi de zi, reiteram scenariul tragic al ponegririi celor din jur. O piesa în care suntem deopotriva actori si spectatori, îngeri si demoni. Râdem cu foc atunci când cel din fata îsi uita rolul, suntem plictisiti când actorul joaca desavârsit. Si, în piesa aceasta jalnica, cei care stam în sala uitam sa facem un singur lucru. Sa oferim aplauze la vreme.

Necrologuri. Regrete târzii. Cine mai sta sa ia seama la ele? Drapele în dinamica lumii, încercari de catharsis nereusite.

Sa rupem traditia! Sa preeditam discursurile pozitive chiar azi, chiar acum! Sa se risipeasca sintagma A fi înseamna a fi în concurenta! E vremea sa spunem A fi înseamna a fi în dependenta! Sa nu asteptam caderea cortinei pentru a aplauda...

Prin Cristos, Domnul nostru!

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=97
Vă rugăm să respectați drepturile de autor