www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=93
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Isuse, multumesc ca ai ales grajdul!
- 22 decembrie 2005 -

Ce usurare pentru mine ca Isus nu s-a nascut într-un hotel sau într-o maternitate! Ma gândeam la aceasta zilele trecute, pe când faceam curat în grajdul meu de carne, în inima adica, pregatind locul pentru nasterea Sa. În timp ce încercam sa fac curat, mi-am dat seama ca, oricât m-as stradui, nici nu va arata elegant ca o camera de cinci stele, nici nu va fi antiseptic precum sectia de nasteri. Nu, problema nu este ca nu as fi dat cu matura, curatindu-ma de pacate, pentru a-l primi cum se cuvine pe Isus. Nu. Problema mea mare sunt animalele, de care nu pot scapa. Ia cea mai selecta încapere din cel mai frumos palat din lume, pune niste animale în ea, si în câtva timp îi vei spune negresit grajd. Asa este si cu inima mea: oricât de curata as pastra-o, animalele din ea o fac în final tot grajd. Daca Isus nu s-ar fi nascut într-un grajd, cred ca as fi fost fara speranta. Asa însa stiu ca nasterea lui Isus nu ma ocoleste.

Ce animale am? Diverse. Sunt odata porcii simturilor mele. De fiecare data când ma las pe mâna simturilor, scroafa din inima mai fata un porc. Când am mâncat fara sa îmi controlez pofta sau când am privit fara sa îmi controlez gândurile, mi-am înmultit porcii! Printre oi puteti vedea porcii de care vorbesc. Da, într-adevar, oile sunt mai multe, cât prostia mea. Ati ghicit: la fiecare prostie grajdul meu mai dobândeste o oaie! Dar mie îmi plac, pentru ca sunt albe si dau impresia de puritate a sufletului meu! Cum, nu vi se par chiar albe? E drept: au multa murdarie pe ele, cazuta de la porumbeii ce îmi ies atât de des pe gura... si intra în grajd: au umplut toate bârnele de la acoperis si fac un zgomot infernal. Numai catârii ce îi mai acopera când scot câte un "i-ha-ha". Da, recunosc, am si catâri, si daca vreti sa stiti cum se înmultesc va spun, caci nu e secret: prin încapatânare. Si dupa cum se vede ma încapatânez cam des. Grajdul meu de carne contine multe alte animale, dar nu are sens sa vi le descriu, caci cred ca fiecare le avem: le-am domesticit atât de bine!

Mai bine as preîntâmpina o întrebare: ce fac cu atâtea animale? Oh, câta bataie de cap îmi dau! Si tocmai de aceea vreau sa le extermin, sa scap de ele prin metoda "ciuda - ciuda - ciuda" (cunoscuta mai popular si ca "sâc - sâc - sâc")... Asociatiile pentru protectia animalelor vor sari ca arse, asa ca precizez ca porcii, oile, catârii de care vorbesc eu sunt niste specii "interioare", rezultatul naturii umane care cocheteaza cu pacatul. Aceste specii nu se înmultesc ca suratele reale: sta doar în puterea mea sa le cresc numarul, sau sa îl scad. De fiecare data când în loc sa ma las prada simturilor, ma controlez, nu doar ca nu mai produc porci, dar cei pe care îi am deja mor de ciuda! De fiecare data când ma folosesc de ceea ce Domnul mi-a pus deasupra gâtului, numarul oilor scade. La fel daca vorbesc cu folos sau daca renunt la a fi încapatânat. De fiecare data când ma opun instinctelor animalice din mine, nedemne de demnitatea pe care o am, de om, vad cu bucurie cum populatia grajdului se reduce... de ciuda.

E deranjanta comparatia sufletului cu grajdul, nu? La urma urmelor, poate ca nasterea lui Isus, acum doua milenii, într-un grajd din Betleem, este doar o întâmplare. La fel de bine s-ar fi putut naste si într-un loc mai civilizat. Oare? Eu personal cred ca locul nasterii lui Isus comunica urmatorul mesaj: lumea în care a venit Isus era un grajd. Paradisul protoparintilor nostri a ajuns grajd prin natura exterioara si interioara omului afectata de pacat. Omul chemat sa fie stapânul creatiei a ajuns gârbovit de preocuparile de vacar, porcar, cioban... si ma refer desigur la speciile "interioare"! Evenimentul din Betleem nu a dus doar la împartirea istoriei în "înainte de Cristos" si "dupa Cristos", ci si la aparitia unei noi specii umane, mai evoluate: omul drept de coloana. Sfântul Atanasie spunea: "Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa devina Dumnezeu." Iata noul om, aparut pe "scara evolutiei" acum doua mii de ani, omul capabil sa îsi ridice privirea de pe animalele sale pentru a se uita cu încredere în sus!

Desigur, când spun "evolutie" este doar un fel de a spune. Nasterea din Betleem nu a produs o schimbare miraculoasa a ADN-ului omului. Doar facând a noastra nasterea lui Cristos, "evolutia" poate sa aiba loc. Câteodata mi se pare ca exageram atribuind dimensiuni de "basme" ("da, ce lucruri frumoase, pacat ca nu sunt realiste") unor elemente ale credintei crestine. Tocmai de aceea am început acest text vorbind despre staulul nostru de carne: exista! De aceea am vorbit despre animalele din noi: ele exista! Când spunem ca Isus trebuie sa se nasca în sufletele noastre nu este doar o frumoasa imagine crestina. Când suntem îndemnati sa facem curat nu doar prin casa, ci si în sufletele noastre, nu este o reclama ascunsa la spovada sau la examinarea constiintei. Cu adevarat sufletul nostru trebuie sa fie iesle pentru Cristos; pântece în care îl purtam ca Maria; chiar si Golgota pe care sa ne rastignim împreuna cu El. Noi, oamenii, suntem împreuna trupul lui Cristos, dar aceasta nu pentru ca noi îl formam pe Cristos prin suma noastra, ci pentru ca El este cel prezent în fiecare dintre noi. De aceea crestinul cauta sa îsi traiasca viata în Cristos, cu Cristos, pentru Cristos. El spera astfel sa spuna cu Apostolul Pavel: "Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste în mine!"

De aceea nasterea lui Isus în grajdul nostru de carne este atât de importanta: este începutul vietii noastre cu Cristos. Desigur, legatura noastra cu El nu trebuie stabilita doar la Pasti si la Craciun. Nasterea Lui în noi este un eveniment, din fericire, repetabil. Unica în manifestarea sa din Betleem, nasterea Sa este totusi infinit repetabila din darnicia mare a lui Dumnezeu, pentru care fiecare luna este luna cadourilor, în fiecare zi oferindu-ne darul sau cel mai de pret: pe Fiul Sau. Cu Cristos, ADN-ul nostru spiritual se modifica cu adevarat miraculos. Sa ne gândim putin la Superman, Spiderman, X-men si la alte personaje fantastice si la capacitatea uimitoare a trupurilor lor de a se reface: o taietura serioasa pe bratul lor dispare în câteva secunde. Nu este ceva chiar incredibil: si noi, taindu-ne din greseala la un deget, putem vedea cum în câteva zile rana dispare. Este semnul unui trup sanatos, capabil de refacere. Aceasta putere regenerativa este data si spiritului omului prin viata cu Cristos. Avându-l în sufletele noastre, ranile pacatelor se pot vindeca, greselile pot fi iertate: este semnul unui spirit sanatos. Iata ce diferenta calitativa aduce prezenta lui Isus în ieslea noastra!

Sa facem deci tot ce ne sta în putinta pentru ca Pruncul Isus sa se nasca în sufletele noastre. Sa ne examinam grajdul de carne si efectivul de animale. Sa îi facem loc lui Isus în inima. Desigur, putem sa ne curatim mintea de gânduri rele, plamânii de fumul de tigara... dar în final Isus tot în inima-grajd se va naste. Ne cunoaste. Si-a asumat natura noastra cazuta pentru a o ridica, pentru a ne ridica la demnitatea de frati ai Lui, de fii, ca El, ai lui Dumnezeu. Ce cadou mai mare putem primi la acest Craciun decât îndumnezeirea ce ne-o aduce Isus Cristos?

Radu Capan
www.capan.ro

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=93
Vă rugăm să respectați drepturile de autor