www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=88
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

De la Ziua cârtitei la 3 februarie
- 22 noiembrie 2005 -

Am avut placerea sa revad vinerea trecuta, seara, pentru a n-a oara, unul dintre filmele favorite ale familiei noastre: "Ziua cârtitei" (Groundhog Day). Digerabil si ca o comedie, acest film este o mica perla religioasa. Dovada sta faptul ca nenumarate întâlniri catolice, evanghelice, evreiesti, hinduse, budiste s.a.m.d. au inclus în program "Ziua cârtitei", daca nu au început chiar cu aceasta proiectie. (Dar nu numai religia se foloseste cu succes de acest film: numerosi profesori de etica si de filozofie îl folosesc la cursurile lor.) Regizorul filmului povestea amuzat ca dupa acest film a primit nenumarate mesaje de genul: "Felicitari! Trebuie ca sunteti crestin - i-a scris crestinul; budist, i-a scris budistul; evreu, i-a scris evreul... - pentru ca acest film exprima atât de bine credinta crestina - respectiv budista, iudaica... -."

La capitolul cinematografie, printre filmele care ma atrag aparte sunt cele care prezinta viata unui om de la nastere pâna la moarte. Este interesant sa vezi efortul filmului de a captura o viata de om în maxim doua ore. Iar de regula vietile alese pentru astfel de ecranizari nu sunt ale unor oameni stersi ci, evident, ale unor oameni deosebiti, cu un caracter exceptional, cu o evolutie extraordinara. "Ziua cârtitei" este oarecum pe dos: prezinta o singura zi din viata unui om - dar care se repeta de atâtea ori încât cuprinde, metaforic vorbind, o viata întreaga; iar personajul este unul deloc fascinant, ci o acritura de om - dar care sufera o profunda transformare. De fapt, aceasta comedie usoara este deosebit de grea din perspectiva reusitei capturari a existentei umane ca drama, atâta timp cât nu este calauzita de principii corecte.

Personajul principal, Phil (Bill Murray), este un nesuferit meteorolog la un post tv, care merge alaturi de producatoarea emisiunii, Rita (Andie MacDowell), si de un cameraman, sa filmeze în Punxsutawney evenimentul care anual scoate localitatea din anonimat: Ziua cârtitei, ziua în care o cârtita pe nume tot Phil îsi paraseste culcusul de iarna pentru a-si vedea umbra. Cei trei sosesc pe 1 februarie în respectivul orasel. În ziua urmatoare Phil se trezeste la ora 6, merge la întâlnirea cu cârtita, spune în direct ce are de spus si vrea sa se întoarca acasa. Dar un viscol îl forteaza sa ramâna împreuna cu echipa sa în micul orasel. Spre marea lui surpriza, a doua zi, la ora 6, când se trezeste, aude la radio aceeasi melodie: de fapt nu este a doua zi ci este aceeasi zi - este tot 2 februarie. Si aceasta situatie se repeta zi dupa zi, luni de-a rândul.

Cum reactioneaza Phil? Am putea deosebi trei etape: copilaria, adolescenta si maturitatea. Mai întâi se comporta copilareste. Daca oricum a doua zi toate se reiau la fel, atunci poate sa îi traga un pumn fostului sau coleg: a "doua" zi acesta îl va saluta la fel de prietenos; poate sa îsi bata joc de politie si sa fie arestat, pentru ca a "doua" zi el se va trezi în acelasi astazi, în patul lui de motel; poate si sa fure bani, pentru ca urmarind zi de zi ridicarea banilor de la o banca stie care sunt acele doar câteva secunde în care politistii nu sunt atenti. Phil gusta "libertatea" ghidata de principiul: pot face ce vreau, caci consecinte nu sunt. Mai rau, el începe sa se foloseasca de repetitivitatea zilei de 2 februarie pentru a manipula oamenii: afla totul despre o femeie pe nume Nancy pentru ca astfel sa o seduca, si îi promite chiar casatoria pentru a se putea culca cu ea - el stie ca nu exista a doua zi, deci "angajamentele" sale nu vor trebui respectate. Si daca mâine va fi tot azi, Phil deduce ca poate sa manânce cât vrea, sa bea câte cafele vrea, sa fumeze cât vrea; nici pe dinti nu mai trebuie sa se spele! Suspendarea temporala în vesnicul 2 februarie îl face pe Phil sa îi declare Ritei ca este "un dumnezeu; nu Dumnezeu, dar un dumnezeu".

Treptat, Phil ajunge la adolescenta, descoperind - de fapt recunoscând - ca Rita este marea sa iubire. Cu o insistenta demna de admiratie daca nu ar gresi din punct de vedere moral, Phil o descopera pe Rita doar pentru a o putea manipula mai bine: de exemplu, afla ca ea pretuieste pacea, asa ca a "doua" zi îi propune un toast pentru pace. Cu toate strategiile lui, ziua (repetata în zilele) se termina cu o palma de la Rita în semn de refuz. Deja situatia nu mai este distractiva pentru Phil, care ajunge într-o depresie adolescentina ce îl împinge chiar si la sinucidere; doar ca, desi calcat de masina, electrocutat, aruncat de pe cladire, el a "doua" zi se trezeste perfect sanatos. Si daca pâna atunci a retrai iar si iar aceeasi zi i se parea extraordinar, oferind nenumarate oportunitati, Phil devine acum satul. Ceea ce initial i se parea a fi o extraordinara libertate, se dovedeste de fapt a fi o nemiloasa cursa ce îl tine captiv în aceeasi zi, între aceeasi oameni, în acelasi decor.

Din fericire, din aceasta vale a deprimarii Phil gaseste forta sa se ridice, dovada a maturizarii sale. Descopera viata cu alti ochi. De la egoismul care l-a caracterizat pâna atunci, trece la un altruism care, dincolo de nota sentimentala hollywoodiana, denota descoperirea adevaratei libertati: care tine cont de ceilalti; a adevaratului sens al existentei: pentru ceilalti, nu pentru tine; a adevaratului mod de a iubi: nu manipulativ, acaparator, ci în respect fata de celalalt, cu daruire de sine. Oraselul cade în sarcina lui Phil, care are zi de zi niste "treburi": sa prinda copilul care cade din copac, sa ajute doamnele batrâne sa schimbe roata la masina, sa salveze un barbat ce se îneaca într-un restaurant cu o bucata de friptura, sa ajute un cuplu în prag de casatorie... Este interesant cum Phil cel liber devine acum angrenat în aceleasi actiuni zi de zi: se pare ca libertatea lui a zburat pe geam. Sesizând ca s-a schimbat, Rita îi propune ea lui Phil o întâlnire, dar el o refuza pentru ca trebuie sa se grabeasca sa îl prinda pe copilul ce zi de zi (adica în 2 februarie) cade din copac.

Phil renunta într-un fel la Rita. În procesul de transformare pe care îl sufera, el ajunge la concluzia ca nu o merita. Si tocmai renuntând o câstiga. La finalul filmului Phil este altul decât cel de la început (decât ieri, 1 februarie). Iar Rita descopera aceasta cu uimire. La licitatia ai carei subiecti sunt burlacii, Rita îl cumpara pe Phil. Nu este doar o "cumparare", ci si o "rascumparare", ce îi aduce lui Phil marea bucurie ca a doua zi, când se trezeste, sa fie cu adevarat a doua zi: 3 februarie. Se trezeste în pat cu Rita, care demonstreaza astfel ca nu a urmat prea atenta scoala catolica. Dar trecând peste putinele aspecte discutabile moral ale filmului, la finalul lui avem o lectie despre viata, despre libertate, despre iubire, despre daruire, despre maturizare, despre fericirea adusa de renuntarea la egoism pentru a trai pentru ceilalti.

Centrul pentru Religie din New York, citeam pe Internet, foloseste filmul la cursurile de budism pentru a explica notiunea de "samsara", ciclul continuu de moarte si renastere. Mie, ca si crestin, filmul îmi spune însa altceva: ca Phil, retraind aceeasi zi timp de câteva luni, pentru a întelege viata si a se maturiza, nu a fost avantajat - fiecare dintre noi avem la dispozitie zeci de ani, mii de zile, pentru a parcurge acest drum. Sa profitam de experienta lui Phil pentru a ne maturiza. De ce sa traim ca si cum ce facem nu ar avea consecinte? De ce sa ne folosim de ceilalti? Sa încercam sa traim un permanent 3 februarie, ziua în care ne-am trezit constientizând cât de frumoasa poate sa fie viata daca nu o traim egoist, ci cautând binele celor dragi noua, binele semenilor în general!

Radu Capan
www.capan.ro

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=88
Vă rugăm să respectați drepturile de autor