www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=87
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Spirala dorintelor
- 17 noiembrie 2005 -

Mergând ieri la cumparaturi, m-am întâlnit din nou cu barbatul cu privirea pe jos, cautând monede. Aproape de fiecare data când îl întâlnesc, cerceteaza cu privirea dupa banuti scapati de altii din neglijenta. În fine, la câteva zile, când monedele i s-au strâns în numar suficient, îl vad în magazin cumparând tuica. Jubileaza de fericire... ochii îi stralucesc pe fata atât de marcata de bautura încât nici nu as putea sa spun vârsta acestui om. Îsi bea monedele, apoi a doua zi o ia de la capat. Scenariul se repeta de multi ani, cel putin de când m-am mutat în aceasta zona.

Gândul ma duce la anii copilariei, când cu ceilalti baieti cotrobaiam printre blocuri dupa metale, cartoane si sticle, pe care apoi la centrele de colectare le schimbam în bani pentru o înghetata "muncita" de noi. Visam sa descoperim cândva marele loz, sub forma unei tone de metal sau a unui deal de sticle, care sa ne permita sa ne luam si altceva: masinute, mingi de fotbal, zmeie...

Când însa banii îti sunt putini, ramâi la aceeasi tuica chioara, sau la aceeasi înghetata... Dar daca ai bani, dorintele prind aripi. Este interesanta evolutia ascendenta a dorintelor: mai întâi îti cumperi un telefon mobil cu care poti doar vorbi. Apoi nu mai esti multumit de el, ci îti trebuie unul sa faca fotografii. Si îti iei. Te bucuri ca ai casa, dar mai apoi vrei geamuri termopan. Îti spui ca este dorinta de progres. Si îti pui. Masina este deja model vechi, de ti-e rusine sa iesi cu ea în oras. Asa ca îti cumperi una moderna. Nici sotia nu mai este ce-a fost odata. Normal atunci ca te încurci cu una mai tinerica. Vesnic avem ceva sa ne dorim mai mult, iar partea absolut stupida este ca odata ce detinem acel ceva, sentimentul de satisfactie se stinge... prea repede. Câte ore sau zile v-a tinut bucuria primului salariu? A acelui minunat costum sau a acelei elegantei rochii pe care v-ati cumparat-o? A cumparaturilor facute recent? A acelui obiect pe care l-ati dorit de atâta timp, si pe care acum îl aveti? Este interesant cum banii ne pot transforma în oameni mai de plâns decât sarmanul barbat fan al tuicii. Banul încurajeaza o spirala mortala în care vrei, ai, nu mai vrei ce ai, vrei altceva, si ai, nu mai vrei ce ai, si vrei altceva, si... tot asa. Prosperitatea ne este de fapt latul pe care satana îl învârte cu dibacie în jurul gâtului nostru, lat ce se strânge de fiecare data când constatam ca desi avem ce ne-am dorit, pe mai departe ne simtim goliti. Si tot am vrea sa umplem golul din noi, dar nici o ditamai vila pe o uriasa proprietate nu-l poate umple.

* * *

Citeam cândva o povestioara despre un împarat putred de bogat, pe seama supusilor sai, care, întorcându-se la palat, vede un cersetor. "Ce vrei?", îi spune. "Ei, ce vreau eu nu poti tu, împarate!", îi raspunse cu multa obraznicie cersetorul. "Cum asa?", se mira împaratul. "As vrea doar acest blid sa mi-l umpli cu ceva. Dar ai grija, stapâne, nu promite ce nu poti!" Iritat, împaratul îi porunci servitorului sau sa toarne ceva banuti în blidul de lemn. Cum îi puse, banii disparura. Servitorul puse mai multi bani, si mai multi. Dar banii dispareau prin fundul negru al blidului. Multimea începu sa se strânga ca la orice minunatie dincolo de puterea ei de întelegere. Ambitionat, împaratul ceru mai multi bani. Nimic nu umplea blidul. "Nu pot fi umilit de un cersetor", gândi împaratul cerând sa îi fie aduse bijuteriile. Puse în blid tot felul de giuvaiere, dar nimic: vasul nu se umplea. Pâna spre seara toata averea împaratului se topi. Înfrânt, împaratul cazu disperat la picioarele cersetorului si îi spuse: "M-ai ruinat! Dar spune-mi doar ce are acest blid de este asa de special?" Cersetorul îi raspunse: "Este blidul dorintelor tale de nestavilit!"

* * *

Despre cei care vor tot mai mult si mai mult, lumea spune: "Nu îi mai satura Dumnezeu!" În timp ce, sincer, nu stiu exact ce vrea sa spuna aceasta vorba din popor, ea include totusi cheia dorintelor omenesti: Dumnezeu. "Nelinistit este sufletul nostru pâna ce se va odihni în Tine", scria Sf. Augustin. Nimic din ce este material nu va satisface vreodata total pe cineva. Pentru simplul fapt ca setea care îl mistuie pe om este una ne-materiala, spirituala, pe care nici tuica, nici mobilele 3G triband si nici masinile de lux nu pot sa o astâmpere. Ma gândesc la acel barbat: câta perseverenta în cautarea banutilor! Daca asa l-ar cauta pe Dumnezeu, sau macar daca cu banii ar face altceva, ce schimbare radicala ar fi. Poate barbatul acela are nevoie sa auda de Cristos, pentru a spune asemenea femeii samaritene: "Da-mi sa beau, sa nu mai însetez niciodata!" De-ar sti de Cristos, ar spune: "Apa vietii vreau, nu tuica dupa care tot sete îmi este."

Recunosc ca am auzit cu insistenta repetate, de catre Papa Ioan Paul al II-lea mai ales, la întâlnirile cu tinerii în special, afirmatiile: "Cristos este raspunsul la întrebarile voastre! Cristos este singurul care poate împlini toate aspiratiile voastre!" Sunt cuvinte care mult timp mi-au sunat a fi foarte frumoase, dar nu le-am putut interioriza. Abia când m-am aplecat mai atent asupra cuvintelor Sale, am descoperit la câte îmi raspunde... Am descoperit în Cristos "drogul" dulce, care da singura dependenta sanatoasa... Am cazut în acea spirala ne-negativa, care te face sa vrei sa îl cunosti tot mai mult, si cu cât vrei mai mult, cu atât te apropii mai mult de El... Voi lua deci aminte la vecinul meu de cartier, la minutiozitatea cu care exploreaza pamântul dupa monede, pentru a-l cauta si eu la fel de insistent pe Cristos în jurul meu: în lecturile mele, în oamenii cu care ma întâlnesc, în întâmplarile cotidiene. Pentru ca doar El ne poate satura cu adevarat fiinta!

Radu Capan
www.capan.ro

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=87
Vă rugăm să respectați drepturile de autor