www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=86
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

"Doamne, fereste si apara de cei care scapara!"
- 10 noiembrie 2005 -

Batrânii, în simplitatea lor, aveau o rugaciune scurta, de care îsi aminteau si o spuneau când se ivea câte un incendiu pe la sat: "Doamne, fereste si apara de cei care scapara". O spuneau ca sa fie aparati de copiii neastâmparati care din joaca aprindeau vreo casa sau mai multe.

Parintii care plecau de acasa si-si lasau copiii singuri aveau grija sa ascunda chibriturile, ca nu cumva strengarii s-aduca nenorocirea în casa lor.

Cu focul s-au jucat multi. Nu numai copiii. S-au jucat si oameni mari. Chiar împarati. Nero a dat foc Romei si i-a învinuit pe crestini de incendiu, ca el sa iasa basma curata. Drept pedeapsa multi crestini au fost arsi, folositi ca torte prin gradinile împaratului.

Pe câmpurile de lupta s-a folosit mult foc pentru a nimici dusmanul, ori pentru a pustii totul în calea lui.

Sunt prea multi care se joaca cu focul si gasesc în foc o solutie. Daca cineva vrea sa se razbune pe un altul, în ascuns îi da foc casei. Daca un oarecare, cu viza de emigrant, e asuprit sau nedreptatit prin suburbiile Parisului, ori în alta parte, incendiaza masini si magazine, cum s-a întâmplat recent. Daca cineva sta cu tema în sân ca poate fi prins cu acte sau dosare în neregula, gaseste îndata solutia: focul mistuitor, care nu mai lasa urme. Vezi cazul Berevoiesti cu dosare din arhiva Securitatii, arse imediat dupa Revolutie! Si toate acestea se întâmpla mai ales pe întuneric, nu la lumina zilei, pentru ca cei care fac rau, nu vor sa fie vazuti. Întunericul, gândesc ei, le da siguranta ca nimeni nu-i vede si nu vor fi prinsi. Scriptura le-a gasit de mult un nume: "Fiii întunericului".

Incendiile care pe timp de vara mistuie mii si mii de hectare de paduri se întâmpla pentru ca sunt temperaturi prea mari în atmosfera. Dar atentie, nu toate au aceeasi cauza. Exista si oameni care provoaca unele incendii, gândind ca daca vor arde padurile, vor gasi apoi locuri de munca la plantarea puietilor.

Ce sa mai spunem de teroristii care mereu sunt cu focul în mâinile lor, declansând explozii, aducând nenorociri care nu se mai termina!

Ma gândesc acum ca rugaciunea batrânilor ar trebui spusa mai des. Ei aveau constiinta ca în timpurile de pe urma lumea va pieri prin foc. Or fi acestea timpurile de pe urma? Nu stiu, dar foc este destul.

În armata primeam comanda în poligonul de tragere: "Foc cu foc!" sau "Foc automat"! Si executam. Trageam în niste tinte. Dupa cum le nimeream primeam calificative: foarte bine, bine, satisfacator. Sunt singurele calificative care nu mi-au adus multumire în viata. Asta pentru ca tintele aratau ca niste oameni. Stiam ca Isus Cristos nu poate fi de acord cu uciderea celui care îti este dusman. Stiam ca lumea dorita de el e ce a nonviolentei. E cea în care trebuie sa se aprinda un foc, dar nu cel care distruge, ci focul iubirii, focul Duhului Sfânt. "Foc, am venit sa aduc pe pamânt, si cât as vrea ca el sa se aprinda".

Nero s-a bucurat vazând cum arde orasul Roma. Istoricii l-au socotit un om nebun si probabil ca n-au gresit. Ceva din nebunia lui, trebuie sa o spunem, exista din pacate la destui oameni din zilele noastre.

Daca focul Duhului Sfânt nu-i cuprinde pe oameni, vom avea nevoie din ce în ce de mai multi pompieri, de mai multa politie, de mai multe cheltuieli inutile.

În mitologia greaca se spune ca cel care a furat focul de la zei a fost pedepsit. Se considera ca focul e un lucru periculos pentru oameni. Ceva dreptate avea mitologia.

Focul care nu e periculos deloc e focul iubirii. Ne este permis "sa furam" cât de mult din astfel de foc, si-l putem raspândi prin toate localitatile, prin toate suburbiile si nimeni nu ne va pedepsi.

pr. Eugen Budau

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=86
Vă rugăm să respectați drepturile de autor