www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=85
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Reteta fericirii
- 27 octombrie 2005 -

Uitându-ma împrejur la cartile care se vând pe standuri mi-am dat seama ca foarte multe dintre ele sunt axate pe comercializarea succesului. Cititorii au de ales între variate modalitati de succes, fiecare promitând ca este calea cea mai simpla si mai rapida de a obtine rezultatul scontat. Succesul ia aspectul câstigului financiar, al obtinerii de relatii cu sexul opus, al promovarii imaginii personale precum si alte numeroase cai ce în final promit fericirea. Nu o data fiecare dintre noi am intrat în acest maraton al obtinerii succesului si implicit, a fericirii.

În urma cu câteva zile, citind un studiu în care se prezentau caracteristicile persoanelor de succes, am început sa meditez mai mult asupra acestui subiect. Studiile asupra persoanelor care lucreaza în conditii extrem de stresante arata ca acestea au un numitor comun, tipul de personalitate puternica. "Caracteristicile acestui tip de personalitate sunt: implicarea, opusa înstrainarii, curiozitatea în privinta vietii si interesul în experimentarea unor situatii noi. Aceste persoane înteleg ca tot ceea ce fac are valoare si sens. Personalitatile puternice stiu ca pot controla fara a domina cele ce se întâmpla. Stiu ca au puterea sa schimbe în bine evenimentele din viata de zi cu zi. Obstacolele sunt percepute ca încercari si nu ca si amenintari. Acesti oameni se asteapta la schimbari, de orice fel ar fi ele, si le vad ca fiind ceva normal", spunea Vachon, autorul articolului, în 1998.

Va întrebati de ce v-am prezentat cele de mai sus? Pentru ca rar mi-a fost dat sa citesc o descriere mai potrivita a crestinului practicant, persoana care îl poarta pe Hristos în suflet. Desigur formule de succes se vând si se vor vinde înca pentru multi ani. Dar iata ca ultimele cercetari pretinzând ca aduc noul ne vând de fapt o învatatura veche de peste doua mii de ani. Sau poate ca Dumnezeu descopera si celor ce nu cred decât prin ratiune si rezultate palpabile ca învatatura Lui e eterna si mereu valabila, putând fi descoperita si prin stiinta dar si cu sufletul.

Caracteristicile enumerate mai sus încep cu implicarea ce se opune înstrainarii. Crestinismul se bazeaza pe conceptul de comunitate si comuniune, de implicare a individului în Biserica. La Cincizecime, prin coborârea Sfântului Spirit asupra comunitatii aflata în rugaciune, a fost întemeiata Biserica. Nu a fost o iluminare individuala, în sens izolat, ci o îndumnezeire a comunitatii prin care fiecare individ a primit capacitati de a transcende limitele individualismului. Adesea aud întrebarea: De ce trebuie sa merg la biserica si nu pot sa ma rog singur în casa mea? Raspunsul este: pentru ca Hristos a vrut sa fim împreuna: unde sunt doi adunati în numele Meu acolo sunt si Eu, zice Hristos in Evanghelie.

Dumnezeu doreste sa fim fericiti si stie ca omul este astfel alcatuit încât sa nu gaseasca fericirea în izolare, ca un singur individ, facând abstractie de lumea în care traieste. Societatea zilelor noastre predispune la izolare si cautarea comunitatii devine un act voluntar. Trecute sunt vremurile când era de ajuns sa iesi din casa si deja erai întâmpinat de fete cunoscute si oameni care te salutau sau interactionau cu tine. Omul de azi e preocupat si nu mai gaseste timp pentru a schimba doua vorbe cu oamenii pe care îi întâlneste. De aceea dorinta de comunicare si de comuniune ramâne adesea neîmplinita. A merge la biserica înseamna a face efortul de a te depasi pe tine ca individ, de a încerca sa vezi în ceilalti oameni pe Hristos care ne cheama sa fim împreuna.

Fascinatia pentru nou se regaseste în om, de la mic la mare. Aceasta fascinatie sau curiozitate e un factor determinant al fericirii, spun autorii studiului amintit. Cu gândul la darul vietii primit de la Dumnezeu cum am putea oare sa nu fim fascinati de fiecare moment al vietii? Daca traim cu recunostinta pentru acest mare dar atunci stim sa apreciem scurgerea timpului ca fiind o trecere în calea spre Dumnezeu. Cu nadejdea în viata vesnica oferita de Hristos, fiecare aspect al vietii îsi are rostul în mântuirea noastra. Nimic nu ni se mai pare întâmplator. Avem acelasi sentiment ca si cum ne-am afla într-un labirint cu o harta exacta în mâna. Desigur ca vom gasi cu usurinta calea spre iesire. Tot astfel în viata Hristos ne-a lasat "harta" cu drumul pe care sa-l urmam, ne ramâne doar sa dorim sa o folosim.

Hristos ne-a lasat posibilitatea sa alegem calea spre El si încrederea ca ne va sta aproape în toate zilele vietii noastre, daca îi facem loc în inima noastra. Avându-L pe El, avem puterea sa controlam fara a domina cursul evenimentelor. În rugaciune ne punem în fata lui Dumnezeu dorinta noastra dar ne lasam în voia Lui. Stim ca rugaciunea ne va fi ascultata si ca rezultatul va fi spre binele nostru, pentru ca de la Dumnezeu vine tot binele. Orice s-ar întâmpla, va fi spre mântuirea noastra, atunci când ne rugam.

Durerile vietii sunt pentru crestini încercari care odata trecute îi fac mai puternici. Încercarile nu sunt amenintari care sa înspaimânte pentru ca Dumnezeu e aproape. În El este alinarea în dureri si necazuri, la El ne întoarcem ca si la un tata de câte ori ne simtim slabiti si neputinciosi.

Crestinul vede schimbarea ca fiind ceva normal, fie ca aceasta schimbare implica evenimente de viata: casatorie, nastere de copii, neîntelegeri între soti, boala, moarte; sau evenimente profesionale: schimbarea serviciului, schimbarea locuintei sau emigrarea. Toate aceste evenimente sunt cotate ca factori de stres care produc tulburari de ordin psihic daca persoana ce le traieste nu are resursele necesare pentru a le contrabalansa. Dar cine oare poate spune ca este pregatit în fata acestor factori de stres? Nici un om nu are cunostinte depline însa întelepciunea ce rezulta din cunoasterea si trairea Evangheliei ne este de mare folos.

Doriti solutia succesului si a fericirii? Traiti cu Hristos în suflet! Fiti crestini. Cu adevarat!

Liliana Jude

PS: articolul mentionat este Vachon MLS, "Stress and Burnout in Oncology", în: Berger A, Portenoy RK, eds. "Principles and Practice of Supportive Oncology". Philadelphia, Pa: Lipincott Williams & Wilkins; 1998

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=85
Vă rugăm să respectați drepturile de autor