www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=68
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Ceaiul verde
- 9 iunie 2005 -

Un voluntar mi-a cerut sa-l înlocuiesc pentru jumatate de ora. Era vorba de a veghea în locul sau o persoana aflata în coma de doi ani, în urma unei operatii pe creier, probabil nereusita. În prima faza, a trebuit sa lupt cu un imbold de refuz la gândul de a petrece, chiar si numai o jumatate de ora, fixând o fiinta umana prizoniera unei imobilitati misteriose, foarte probabil irecuperabila. În schimb, spre surprinderea mea am trait câteva momente de rara seninatate, pentru ca am realizat faptul ca solidaritatea umana, iubirea aproapelui si milostivirea nu au limita.

Sotia bolnavului, de doi ani, dupa serviciu, se întoarce acasa si îmbratiseaza acel corp ofilit, slabit, imobil si îl strânge cu putere la pieptul ei. Îi vorbeste având siguranta ca este înteleasa... El în schimb nu da nici un semn de prezenta, dar mi se pare ca ar cere, cu acea privire goala, pierduta spre infinit, în cosmarul unei existente private de viata, dreptul de a fi, de a respira, dreptul de ai lasa loc sperarii într-o trezire iminenta, chiar daca medicii nu o prevad.

"În doi ani nu a dat nici un semn?" O întreb pe sotie. "Cum sa nu, noi ne întelegem perfect. Nu-i asa draga?" Apoi se apropie de chipul inert al omului si îi susura: "Haide, arata ca întelegi. Daca ti-e sete clipeste." Ma duc mai aproape. Chipul omului ramâne imobil cu privirea opaca. Noroc ca scena a durat putin pentru ca în camera a intrat un calugar: "Unde este somerul nostru?" "Ce mai face?", mi se adresa calugarul. "Mi se pare ca are toate îngrijirile necesare..."

De doi ani, în fiecare zi, calugarul îi aduce mirungerea. Ramânem singuri în camera. "Mi se pare ca marea majoritate a umanitatii e in coma. Si nu doar de doi, cam de doua mii de ani. De când Cristos a încercat sa o trezeasca, aratând prin cuvinte si fapte ca nu are sens sa pierzi nici o clipa de trait din viata pe care fiecare o are, fara nici macar sa se întrebe ce anume înseamna «a trai», dat fiind faptul ca fericirea este unul din drepturile fundamentale ale persoanei umane. Miracolul înmultirii pâinilor si pestilor e pilduitor. Daca fiecare ar împartii cu ceilalti, ar ajunge tuturor. Dusmanii trebuie iubiti si nu ucisi. Dar umanitatea este ca acest om, si ea, cel putin acum, nu da semne de viata. Se afla într-un somn de moarte secular în care continua sa ucida si sa tortureze."

"Bogatii si cei puternici îsi tin cu dintii privilegiile. Traiesc zavorâti în abundenta lor în timp ce semenii lor, asuda pentru a avea strictul necesar iar cine nu reuseste moare în tacere de foame. Pe de alta parte, mirarea mea creste, zi dupa zi, constatând zidul de otel care înconjoara majoritatea fiintelor umane, obisnuite sa se conformeze materialismului, alienate în fata oricarui proiect de libertate. De cate ori zic cuiva 'omule bun, timpul vietii e infinit mai pretios decât banii care îi primesti si care îti rapesc în fiecare zi timpul în care ai putea sa fi', îmi dau seama ca atunci când vorbesc de timpul vietii celalalt întelege timpul în care nu lucreaza, nu câstiga... în care se rataceste nestiind ce sa faca, neobisnuit sa se bucure de ceea ce îl înconjoara, sa încerce, sa exploreze aceea mica, imensa emotie abandonându-se spiritului, interioritatii, milostivirii... pâna când va simti crescând în el impulsul creativ care poate fi celebrat prin orice limbaj, liturgic, pictura, literatura, imaginatie, dragoste, vis, mistica, poezie... S-ar lasa astfel o urma a noi însine, a propriei noastre unicitati... Ce pacat!..."

Într-o pauza a calugarului, îndraznesc si eu: "Poate ar trebui sa ne rugam pentru ca Dumnezeu sa înmoaie unele inimi învârtosate..." "Trebuie sa ne rugam dar si sa ne suflecam mâinile gândindu-ne la oameni" îmi raspunde prompt. Intra între timp sotia cu cescute de ceai verde. Un usor parfum emana din cestile calde si se instaura suav în camera.

"Sotul dumneavoastra a clipit", îi spun cu entuziasm.

"Stiu. E ora ceaiului..."

pr. Sorin Hagi
sorinews.blogspot.com

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=68
Vă rugăm să respectați drepturile de autor