www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=45
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Marturie despre viata sexuala (I)
- 13 ianuarie 2005 -

Cu ceva timp în urma am citit într-o carte o poanta; dar la fel de bine se poate sa fie o întâmplare reala. Se spunea ca o fetita a stat de vorba cu bunica ei:

- Bunica, îmi poti spune cum am venit eu pe lume?
- Pai într-o zi barza te-a adus mamei tale.
- Si mama cum a venit?
- Parintii au cules-o din gradina, dintre flori.
- Dar tu, bunica?
- Pe mine m-au cumparat parintii de la piata.

A doua zi, fetita a spus la scoala: "De trei generatii, în familia noastra nu au mai fost nasteri normale."

* * *

Experienta fetitei de mai sus este experienta multor copii feriti de detaliile privind venirea pe lume. Iar aceasta se întâmpla nu atât pentru ca celor mici le-ar fi dificil sa înteleaga cum s-au nascut (credeti-ma, au o capacitate extraordinara de a întelege, si nu au nevoie de detalii nanometrice pentru a-si face o imagine de ansamblu), ci mai ales datorita retinerii pe care o simtim când este vorba despre viata sexuala. Ceea ce tine de sexualitatea umana este cel mai adesea un subiect tabu în familii. Ca este vorba de probleme de igiena sau de educatie despre ori pentru viata sexuala, exista întotdeauna o poticnire, un nod în gât. Si atunci problema se matura sub covor, discutia se amâna.

Îmi amintesc o experienta de-a mea, din copilarie. Aveam doi prieteni, baieti cam de-o vârsta cu mine, cu care ajungeam, din când în când, inevitabil, la cearta. Într-una din acele zile de conflicte specifice vârstei copilariei, cautam sa ne aruncam jigniri cât mai mari unul altuia. Schimbul "dur" de replici - "esti un prost", "tu esti un magar", "ba tu esti o maimuta", s.a.m.d. - a încetat când cei doi frati mi-au strigat: "pe tine te-au facut când s-a culcat mama ta cu tatal tau!" În clipa aceea am fost învins. Am înlemnit, m-am înrosit... Îmi amintesc momentul parca a fost ieri, atât de puternica a fost emotia. Eram teribil de jignit si umilit. Ce urât vorbisera! Cum au putut sa spuna ca eu am aparut asa?! Uhhhhhh... Dar culmea este ca aveau dreptate, nu?

Da, si eu, si tu, si orice om, am aparut în urma unui act sexual. Da, si eu, si tu, si orice om, am stat noua luni în uterul mamei, dupa care am fost nascuti. Pâna la urma aceste adevaruri ies la iveala. Dar cel mai adesea ies la iveala cu ajutorul altora, nu al familiei. Când marturia noastra despre sexualitate lipseste, tot ce se aude, tot ce aud copiii si tinerii, este glasul emisiunilor tv cu sau fara bulina rosie, al publicatiilor deocheate, al taclalelor de la coltul blocului sau de pe terenul de fotbal. Iar acest glas este tot mai asurzitor, trebuie sa o recunoastem. Delegând, cel mai adesea inconstient, imperativul acestei marturii, familiile sunt raspunzatoare de rasturnarile de valori ce caracterizeaza astazi societatea. Fara marturia pozitiva a parintilor, copiii învata din marturia negativa oferita de mass-media si de cercul de prieteni: ca ce este natural este de fapt rusinos, si invers, ca ce este rusinos este de fapt perfect normal.

Si totusi: nu e prea mult spus "marturie despre viata sexuala"? Poate "informare" si nu "marturie"?! Exista cu siguranta o dimensiune importanta a informarii despre sexualitate pe care parintii trebuie sa o faca pentru copiii lor. Dar nu la aceasta ma refer eu acum, ci cu adevarat la marturia pe care parintii o pot da. Ma gândesc la tatal care, cu mâna nespalata dupa opt ore de munca, mângâie obrazul sotiei, sau o prinde de dupa gât, pentru a-i smulge un sarut. ("Aha! Deci femeile sunt niste bunuri de care ma voi putea bucura când voi fi mare, în orice moment, când voi avea chef.") Ma gândesc la mama care îi spune fiicei ca atunci când se va marita va trebui sa îi faca sotului pe plac, inclusiv în pat, chiar daca nu este întotdeauna placut. ("Aha! Deci ma asteapta o viata de disponibilitate sexuala, de suferinta, pentru a satisface poftele cuiva.") Ma gândesc la toate marturiile eronate despre sexualitate: cum ca înseamna a-ti asculta instinctele; ca este vorba de un act fiziologic si nimic mai mult; ca "a face dragoste" este doar o expresie mai elevata decât "a face sex"; s.a.m.d.

Si toate acestea când de fapt viata sexuala este un lucru atât de minunat! Poate fi un lucru minunat! Depinde de noi, daca o stim trai dupa cum a fost ea gândita de Dumnezeu. Caci Dumnezeu a ales sa ne creeze cu organe genitale si nu sa ne înmultim prin înmugurire! Dumnezeu a ales ca între barbat si femeie sa existe o complementaritate biologica (pe lânga celelalte complementaritati), care le permite atât de bine sa devina "un singur trup" (Geneza 2,24; Matei 19,5 s.a.), colaboratori, prin procreere, la opera de creatie a lui Dumnezeu. Viata sexuala este pentru soti un izvor de bucurie, de satisfactie, si în acelasi timp un izvor de viata. Scârbiti de "sex", asa cum ne este ilustrat conceptul în mass-media, ori cu tara marturiei parintilor nostri, uitam ca viata sexuala înseamna iubire, daruire, delicatete, caldura, emotie, multumire, placere, tandrete, atentie, alintare, mângâiere, satisfactie... Ma opresc aici. Cu scrisul. Cu marturia nu. Si nici cu visul ca tot mai multe familii vor prinde curaj sa îsi traiasca cu demnitate si bucurie sexualitatea, sa vorbeasca despre ea, dar mai ales sa dea marturie despre ea, nu prin expunerea ei, ci cu delicatete si întelepciune.

Radu Capan

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=45
Vă rugăm să respectați drepturile de autor