www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=41
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

Isus e tot pe drumuri
- 16 decembrie 2004 -

La început de decembrie, la gradinita unde ne ducem noi copiii, a început forfota între parinti: "Ce facem cu bradul de Craciun pentru serbare? Cine îl aduce? Punem toti bani sau cum facem? Ca doar fara brad nu este Craciun!" Si de atunci tot mai des am început sa aud aceasta, ca în fiecare an, de la oamenii de pe strada dar si de la buletinele de stiri ce prezinta unde se gasesc brazi si cât costa, caci doar "ce Craciun este acela fara brad?!" Abia scapasem de alergia la "ce Paste ar fi acela fara oua rosii?!" si uite acum au început cu brazii.

Dar de fapt eu nu cu brazii am ceva, ci cu lumea aceasta. Probabil ati citit sau auzit diversele "minunatii" ce se întâmpla de Craciun pe glob. În Anglia, la Muzeul Figurilor de Ceara a fost expusa o scena a Nasterii în care Maria si Iosif aveau chipurile cuplului Victoria si David Beckham, magii cu chipurile lui George Bush, Tony Blair si al ducelui de Edinburgh... Sa ne miram ca "grupul statuar" a fost retras dupa ce un vizitator nemultumit a "afectat" fizic lucrarea? În Italia, piesele de teatru interpretate de scolari nu mai prezinta Nasterea Domnului ci... Scufita Rosie! În colinde cuvântul "Isus" este înlocuit cu altele. Ieslele nu se mai expun, caci exprima o convingere religioasa si i-ar putea ofensa pe cei de alte religii. Acelasi motiv al sensibilitatii religioase este invocat si în SUA, unde primariile au redus fondurile alocate sarbatoririi Craciunului. Iar în Australia, clasicele afise stradale puse de primarie cu "Craciun fericit" au fost înlocuite de anul acesta cu "Sarbatori fericite". Satana trebuie ca jubileaza de fericire! Ce motiv excelent a gasit pentru a-l elimina pe Cristos: a-i pomeni numele este, cica, o ofensa pentru ne-crestini, iar acum, cu globalizarea, trebuie sa spalam orice diferente dintre noi, ca doar ele sunt surse de tensiuni, nu de bogatie. În prostia noastra, ne-am însusit acest gând diavolesc, asa ca asistam la o înlocuire treptata a sarbatorii Nasterii Domnului cu "sarbatoarea de iarna" a grasului Mos Craciun, si a sarbatorii Învierii Domnului cu "sarbatoarea de primavara" a pufosului Iepuras de Pasti. Nu vom mai spune "Craciun fericit!" ci "Sarbatori fericite!", si poate nici "Cristos a înviat!" ci "Natura a înviat!"...

Si culmea ca aceste pervertiri au loc adesea pe un minunat fond muzical: al colindelor. În luna decembrie - si vorbesc acum doar de tara noastra, caci nu stiu cum este prin alte locuri - pe orice post de radio sau tv te-ai opri, auzi colinde minunate, ce ne vorbesc despre minunata nastere a Mântuitorului nostru, despre simplitatea acestui eveniment glorios. Dar probabil textele colindelor ne intra pe o ureche si ies pe alta. Ma uitam zilele trecute la televizor, unde o cunoscuta vedeta de muzica pop trecea în revista colindele traditionale pe care le stia. Camera era fixata pe fata ei, pentru a-i surprinde chinurile - cel putin asa pareau, atât de schimonosita îi era fata - de a lua notele cum trebuie, de a cânta magistral. Versurile puteau fi si din "Catelus cu parul cret", ca nu aveau importanta: ce conta era muzica! Mai târziu, pe un alt canal, o formatie noua, cel putin pentru mine, cânta o melodie de Craciun, în care refrenul era ceva de genul "sarbatoarea mea, sarbatoarea ta". Mda... Este sarbatoarea mea, a ta... dar oare nu îl uitam chiar pe sarbatorit?

Saptamâna aceasta am primit vizita unui preot, bun prieten al sitului ProFamilia, dar mai ales al revistei Familia crestina. Vorbind despre una si alta, a ajuns sa îmi povesteasca cum, atunci când se afla în Spania, a fost chemat la un moment dat sa vorbeasca, la un post de televiziune, despre România post-comunista. Ceea ce le-a spus poate fi sintetizat astfel pe scurt: în România, înainte de 1989, Dumnezeu nu avea ce cauta, fiind un regim ateist; dupa 1990 însa, desi putem vorbi de libertate religioasa, Dumnezeu nu mai are loc în societatea româneasca! Meditând la cuvintele lui, m-am convins si eu ca sunt trist de adevarate. Daca este "sarbatoarea mea, sarbatoarea ta", unde mai este loc de "sarbatoarea Lui"? Faptele amintite mai sus, din Anglia, Italia, SUA, Australia, sunt semnele grave ale unui viitor în care Dumnezeu nu mai are loc. L-am exclus din Constitutia Uniunii Europene, îl excludem din Craciun, îl excludem încetul cu încetul din tot si toate.

Gândindu-ma la Isus si Maria, batând din usa în usa pentru a gasi un loc unde sa-l nasca pe Isus, ma gândeam la copiii strazii, la toti aceia care nu au un culcus cald, o masa calda, în acest sezon rece. Dar mi-am dat apoi seama ca aceasta drama continua chiar si cu Copilul dumnezeiesc. An de an - de fapt zi de zi, clipa de clipa - El cauta un loc în sufletele noastre, pentru a se naste. Dar poate? Nu se mai gaseste în colinde, caci nu îi mai pomenim numele! Nu mai gaseste iesle, caci le-am ascuns, sau daca le-am expus au chipurile vedetelor sportive sau politice! Nu mai este întâmpinat cu urari crestine, ci aude doar urari seculare! Ne striga cerând sa îl primim, dar glasul îi este acoperit de melodiile colindelor! Vrea sa ne intre în suflet, dar nu poate, pentru ca înauntru este fie mizerie, fie duhoare de bautura - "ce Craciun este acela fara un(sprezece) paharel(e) de tuica?" -, fie piatra seaca, fie ger cumplit! Si dupa doua mii de ani, Isus mai are înca probleme în a gasi un loc unde sa se nasca. Îl tinem pe drumuri, ca pe un copil al strazii.

* * *

Catolicii irlandezi au suferit multe persecutii de-a lungul timpului. În 1698, un ordin le cerea tuturor preotilor catolici sa paraseasca tara, iar catolicilor li se interzicea practicarea credintei. Evident, în tara au ramas Episcopi si preoti catolici, care îsi slujeau turma pe ascuns. De Craciun, familiile din Irlanda aprindeau câte o lumânare la geam pentru ca preotii sa recunoasca unde sunt case catolice, unde sunt chemati pentru a spovedi sau celebra Liturghia. Când persecutorii britanici întrebau suspiciosi ce este cu lumânarile, li se raspundea: "Usile noastre sunt deschise iar la ferestre ard lumânari de Craciun, pentru ca Preasfânta Maria, Sfântul Iosif si Pruncul Isus sa gaseasca la noi un loc unde sa se opreasca." "Ce obicei copilaresc!", gândeau britanicii. Asa gândesc multi si astazi despre Craciun. Noi însa trebuie sa avem curajul de a nu ne conforma majoritatii, de a nu fi partasi la pervertirile ce au loc, de a nu permite sa intre în noi gândurile, mentalitatea întreaga ce o propaga cel rau. În schimb sa aprindem o lumânare, chiar în sufletul nostru, pentru a-i arata lui Isus: aici poti veni, am pregatit loc pentru tine, e curat, e cald... aici te poti naste!

Radu Capan

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=41
Vă rugăm să respectați drepturile de autor