www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=37
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

Lista pentru Postul Craciunului
- 18 noiembrie 2004 -

De luni, crestinii care tinem de ritul rasaritean am intrat în Postul Craciunului. An de an, în prima zi de Post, fie al Pastelui, fie al Nasterii Domnului, mass-media seculara se considera datoare sa ajute Biserica, explicându-ne în fiecare jurnal de stiri cum ca Postul este dovedit a fi util pâna si de catre medici (uau!). Si în lunea aceasta am vazut la televizor explicând despre Post mai mult medici, decât preoti. Asistam de fapt la o secularizare a Postului, care devine un "obicei" sanatos pentru trup, recomandat a se aplica de doua ori pe an, de preferinta înainte de Pasti si de Craciun. Pâna si magazinele se adapteaza "sezonului", afisând pe vitrine: avem mâncare de Post! Biserica apare a fi cumva învechita: mai insista înca cu teoriile cu Postul pentru spirit, când este evident ca trupul este cel vizat, cel palpabil, cel de care trebuie sa ne ocupam. Asa se face ca, dupa fiecare început de Post, gustul care îmi ramâne în gura este unul amar: românii au mai murit putin spiritual, dar în schimb promit sa arate fizic mai bine, ca dupa orice cura sanatoasa!

Nu as vrea ca din rândurile de mai sus sa par a fi împotriva Postului trupului. Doar ca în familia noastra, în fiecare început de Post am cautat sa ne propunem mai întâi altceva, de natura spirituala. Pentru a nu da cumva, Doamne fereste, vreo aura de sfintenie necuvenita familiei mele, voi recunoaste însa ca în fiecare Post posesorul de copite si codita îsi înteteste activitatea asupra noastra, reusind sa zadarniceasca, mai mult sau mai putin, bunele noastre intentii. Ceea ce nu ne opreste ca Post de Post sa ne propunem ceva, spre cresterea noastra spirituala, sau spre zidirea duhovniceasca, pentru a împrumuta limbajul ortodox. La fel am purces si la acest început de Post la cautarea unei propuneri. De fapt sunt mai multe, dar una o voi împartasi. Sursa ei a fost lectura celui mai recent numar din Mesagerul Sf. Anton, pe care sper ca l-ati citit, care reproduce în pagina 4 o scrisoare a unei persoane din Arad. Încercând sa rezum în câteva cuvinte, persoana cu pricina îsi povestea experienta ultimului Post în care, în loc sa îsi faca o lista de cumparaturi, si-a facut o lista cu zilele acestei perioade, în dreptul fiecarei zile notându-si numele unei persoane pentru care sa se roage. "La cei 34 de ani, împliniti deja, am simtit pentru prima oara ce este cu adevarat timpul Postului. Am simtit o schimbare în bine. Am dorit sa va împartasesc aceasta experienta. Ce-ar fi sa ne rugam unii pentru altii?", îsi încheie respectiva persoana scrisoarea.

Lectura experientei de mai sus ne-a motivat si pe noi sa ne facem o astfel de lista. Si pentru câti avem sa ne rugam: familie, prieteni, binefacatori, pastori, pentru cei saraci si pentru cei aflati în suferinte! Lectura din revista antoniana m-a dus însa imediat cu gândul la o alta lectura, dintr-o alta revista crestina, de data aceasta ortodoxa: Lumea credintei. În numarul pe aceasta luna, pe care sper de asemenea ca l-ati citit, la rubrica de povestiri cu tâlc, se gaseste una deosebit de frumoasa, plina de învataminte. Am sa încerc sa o rezum: un om, care a fost egoist toata viata, a ajuns în iad. Plângându-si el de mila, se ruga lui Dumnezeu sa îl ia de acolo, ca s-a schimbat, ca nu mai e egoist. Un înger al Domnului i-a aparut atunci si i-a aratat un fir ce cobora din Rai în iad, spunându-i ca daca se urca pe el, poate scapa de pedeapsa la care singur se osândise. Omul, bucuros, s-a aruncat pe fir si a început sa se urce, doar ca, cu cât urca, firul se subtia. Speriat, omul a privit în jos si a vazut ca în urma lui alti pacatosi începusera a se urca pe fir. Omul nostru a început atunci a striga la ei sa se dea jos, si, neavând succes cu acestia, a început sa îi loveasca cu piciorul, ca sa elibereze firul. Dar acesta s-a rupt, si au cazut cu totii din nou în iad. Omul a strigat atunci îngerului sa îi spuna lui Dumnezeu sa îi trimita un alt fir, ca acesta s-a rupt si nu din vina lui.

Îngerul i-a raspuns atunci: "Firul s-a rupt din pricina ta si a pizmei tale! Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul, daca ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gândit doar la tine. Ziceai ca te-ai lecuit de egoism si ca acum îti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat, dupa cum se vede. Deci vadindu-te tu la fel de pacatos si de nepasator de chinul fratilor tai întru suferinta, firul nu te-a tinut, iar locul cuvenit tie, dupa dreptate, ramâne aici - si pentru totdeauna!"

Cele doua lecturi (ce bine ca exista si o presa religioasa, nu doar cea seculara, nu-i asa?) ne îndeamna la acelasi lucru: la a înceta sa privim doar asupra noastra, pentru a ridica ochii spre semenii nostri, si mai apoi, mai sus, spre Dumnezeu. Fiecare perioada de Post este pentru noi o noua sansa, acordata noua de Dumnezeu precum a facut-o cu omul din iad. Pentru a iesi din "iadul" cotidian, suntem invitati "grija noastra cea lumeasca, de la noi sa o lepadam" si sa apucam acest fir. Acum, ca sa ne referim la perioada în care ne aflam, la capatul firului ne asteapta o mare bucurie: Nasterea Domnului nostru Isus Cristos. Cu gândul la aceasta sarbatoare, noi, printre altele, vom încerca sa urcam acest fir si prin lista fixata cu persoanele pentru care sa ne rugam în fiecare din zilele urmatoare, pâna în 24 decembrie. Poate veti face si voi asa, daca nu cumva aveti idei si mai bune!

Radu Capan

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=37
Vă rugăm să respectați drepturile de autor