www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=254
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

O promisiune sigura într-o lume nesigura
- 3 iunie 2012 -

La scoala, eram învatat ca, înspaimântat peste masura de fenomenele naturale, omul si-a croit din astri zei, în fata carora sa se închine si carora sa le slujeasca, astfel aparând religia. Explicatia simpla, puerila as spune, cristaliza gândirea filosofica materialist-comunista, în baza careia erau concepute pe atunci manualele noastre scolare. Cu toate acestea, în lumea veche, doar o minoritate etnica cunostea revelatia corecta, în vreme ce multe popoare se ghidau dupa gândul vesniciei din ei, dupa stiinta launtrica de a se raporta la un absolut, dupa nevoia de siguranta ce era sadita adânc în constiinta lor. Era mai usor pentru ei sa fie religiosi, în ciuda putinii cunostinte.

Dar astazi, lumea pare ca nu mai are nevoie de Dumnezeu. Avem case robuste, unde ne putem adaposti, familii care ne sustin, prieteni care ne sunt aproape, slujbe si salarii pentru a putea trai, remedii diverse pentru bolile trupului. "Ce nevoie mai am de Dumnezeu, daca-mi merge bine? Ce nevoie mai am de Dumnezeu daca totul sta în puterea mea si sub controlul meu?" gândim sau spunem adesea. Saptamâna trecuta doua persoane apropiate au suferit de infarct miocardic. M-am temut groaznic pentru viata lor. Si-atunci mi-am dat seama ca suntem atât de firavi în fata existentei pamântesti! E nevoie sa ne îmbolnavim noi însine sau cineva drag noua, sa ne moara cineva apropiat, sa auzim de-un accident sau de-o calamitate, ca sa ne dam seama ca ne-am zidit sperantele pe nisip, ca am facut din variabile constantele vietii, ca ne-am bizuit pe noi atât de tare încât L-am alungat pe Dumnezeu din vietile noastre si ca, atunci când existenta ne ia la întrebari, nu mai stim ce sa raspundem. În trecut, oamenii adunati în cetatea Babel au construit un turn, ca sa se fereasca de potop si ca sa atinga cerul. Li s-au încurcat limbile si au fost rapânditi pe toata fata pamântului (Geneza 11, 1-9). Au vrut sa creeze o lume sigura, dar fara de Dumnezeu. Au destabilizat tot ce era sigur, iar pe Dumnezeu nu L-au putut atinge.

Si totusi, ce e sigur, într-o lume nesigura? Peste milenii, pe când Mântuitorul are sa coboare pe pamânt, sa moara pe cruce si sa învieze în glorie, ne va oferi fagaduinta iubirii: Duhul Sfânt. De aceea, în cuvinte putine, cautând sa surprind câteva valente ale promisiunii marete ca Isus ne va trimite Duhul Sau, as vrea sa ma însotiti într-o sumara si firava surprindere a valentelor promisiunii Domnului Isus.

Întâi de toate, promisiunea coborârii Duhului Sfânt în noi este promisiunea paternitatii. Spune Isus: "Eu voi ruga pe Tatal si va va da un alt Mângaietor, ca sa fie cu voi pentru totdeauna, pe Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; dar voi Îl cunoasteti, pentru ca ramâne la voi si va fi în voi. Nu va voi lasa orfani: vin la voi" (Ioan 14, 16-18). În cele mai întunecate nopti ale vietilor noastre, raniti, zdrobiti, înfrânti, parasiti de prieteni, singuri, constienta identitatii noastre, de fii ai Regelui universului, ne e consolatoare. Prin Spiritul Sfânt, care locuieste în noi, suntem în contact direct cu Cerul si Cerul ia aminte la durerea noastra.

Apoi, promisiunea coborârii Duhului Sfânt în noi este promisiunea rodirii. Viata noastra se schimba, în asemanarea cu Cel nepatat, pe masura ce, în vreme ce noi ne odihnim în Cristos, Duhul Lui lucreaza în noi: "Dar roada Duhului este: dragoste, bucurie, pace, îndelunga rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blândete, înfrânare; împotriva unora ca acestea nu este lege". Sunt aspecte din viata noastra unde tânjim sa ne schimbam: relatii tensionate, întristari, temeri, îngrijorari, iritare, îndoieli, ura, dependente. Masura rodirii noastre crestine este masura plinatatii Duhului Sfânt în noi! Sa ne lasam animati de El si El ne va ajuta sa traim o viata înnoita, transfigurata!

Promisiunea coborârii Duhului Sfânt în noi este si promisiunea unitatii. În vreme ce ucenicii asteptau ca Dumnezeu sa-L trimita pe pamânt pe Spiritul Sfânt, "toti s-au umplut de Duh Sfânt si au început sa vorbeasca în alte limbi... Toti se mirau si ziceau unii catre altii: 'Toti acestia care vorbesc, nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecaruia dintre noi în limba noastra, în care ne-am nascut'?" (Fapte 2,4;7). Când oamenii de la Babel s-au unit sa faca lucrarile întunericului, Dumnezeu i-a despartit. Dar de îndata ce oamenii sunt dispusi sa asculte de Dumnezeu, Dumnezeu îi cheama de la marginea pamântului si-i face sa vorbeasca aceeasi limba a iubirii!

Si, în sfârsit, promisiunea Duhului Sfânt este promisiunea împuternicirii. Domnul le vesteste ucenicilor ca sunt chemati la lucrarea de vestire a Evangheliei, imediat dupa pogorârea Spiritului Sfânt peste ei: "Asadar, mergeti si faceti ucenici din toate natiunile, botezându-i în Numele Tatalui, al Fiului si al Sfântului Duh, învatându-i sa tina toate câte v-am poruncit" (Matei 28,19-20). De fapt, Domnul ne spune ca Îsi continua lucrarea în mod particular prin fiecare dintre noi si, în mod comunitar, prin Biserica.

Prunc fiind, eram foarte sensibil la promisiunile celorlalti. Una dintre fagaduintele copilariei, de care-mi amintesc, mi-a fost facuta de tatal meu. Cineva l-a angajat pentru o anumita lucrare. În timp ce muncea, a zarit în podul casei angajatorului un televizor vechi, cu ecranul vopsit în verde. A venit acasa si mi-a promis ca, la sfârsitul proiectului, mi-l va aduce. Eram saraci si aveam un aparat tv pe lampi, care functiona doar pe baza de pumni; va dati seama ce însemna un oricare alt televizor decât acela, pentru un copil caruia-i mai placea sa priveasca la el?! Ziua tânjita a sosit. Dar televizorul ba. Nu mai stiu de ce nu si-a putut tine cuvântul! Poate a si uitat de promisiune. Dar eu m-am pornit pe-un plâns de s-a zguduit tot blocul! (Aveti grija, nu le promiteti niciodata copiilor ceea ce nu le puteti darui!). Noi, oamenii, adesea ne încalcam fagaduintele! Dumnezeu însa a adus la viata tot ce ne-a promis! Noi suntem, ca si crestini, nascuti în chinurile jertfei si în spalarea Duhului! Noi suntem, ca si crestini, dovada vie a faptului ca Spiritul Sfânt este o promisiune sigura într-o lume nesigura!

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=254
Vă rugăm să respectați drepturile de autor