www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=250
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Ne priveste, ne asuma si ne împuterniceste
- 12 aprilie 2012 -

Am auzit de curând o istorisire care m-a întristat. O enoriasa a unei anumite comunitati necatolice a îndraznit sa mearga la preotul bisericii locale de care apartinea, spunându-i: "Parinte, eu sunt mai putin scolita. Nu credeti ca, pe alocuri, ar fi potrivit sa mai simplificati slujba, pentru ca si noi, cei neinitiati, sa întelegem?" Raspunsul preotului a fost dezarmant: "Doamna, slujba aceasta se face pentru îngeri, nu pentru oameni!" Femeia curajoasa a ramas fara cuvinte, în timp ce simtirea ranita facea sa ruleze dureros o alta întrebare: "Daca eu nu sunt înger, atunci ce mai caut la Biserica? Daca eu nu contez, ce rost mai are participarea la liturghie? Daca eu chiar nu sunt vazuta, de ce sa mai fiu prezenta?"

În contrast cu evenimentul acesta, am avut privilegiul de a "pati" exact opusul anul acesta. Fiind nevoit sa sarbatoresc Învierea dupa ritul occidental în Arad, am ales pentru slujba sfânta o bisericuta romano-catolica periferica, austera în ceea ce priveste obiectele de cult, dar construita si decorata într-un fel care-ti transmitea extraordinar de multa caldura. Surpriza cea mare a venit însa din partea preotului. Cu o voce duioasa, dar deloc teatrala, cu un zâmbet constant, însa niciodata fortat, cu gesturi respectuoase, nicidecum flatante, preotul a oficiat cel mai frumos serviciu pascal la care am participat vreodata. Tinerii au citit din Scriptura pe roluri, multi membri ai comunitatii locale au fost chemati în fata pentru a da lectura diverselor rugaciuni, iar slujba întreaga a fost o împreuna-glorificare puternica a Celui Înviat. În cele mai solemne etape ale serviciului divin, preotul invita congregatia sa ramâna activa în duh: "acum vom iesi cu totii, pentru procesiunea Învierii", "acum vom celebra împreuna sfintele taine". Fiecare moment ce urma în rânduiala slujbei era anuntat, în vreme ce fiecare cântare era proiectata cu un discret videoproiector, încât orice participant la liturghie sa poata cânta imnurile maririi. La sfârsitul slujbei, preotul si-a dezbracat vestmintele, a dat mâna si a dialogat cu noi, cei pe care nu ne cunostea, a luat o lopatica si a început sa curete, în tandem cu tinerii ramasi, urmele lumânarilor pe podeaua lacasului de cult. Ne-a privit pe toti cei prezenti, ne-a asumat integral, ne-a împuternicit la o traire aproape de Cel Înviat si zugravit clar prin el, robul sau.

Am meditat asupra acestui cadou pascal, daruit mie cu atâta generozitate de Domnul. Si, cu cât m-am adâncit mai mult în rememorarea slujbei, cu atât am înteles mai bine ca-n jertfa si-n Învierea Domnului Isus sunt cuprinse exact aceste dimensiuni. Cristos pe cruce i-a privit pe toti cei prezenti. A privit multimea furioasa, setoasa de sânge, manipulata de marii lideri religiosi sa aleaga crima Salvatorului. I-a privit pe cei muribunzi, unul convertit în ultima clipa, altul rebel si ofensator pâna la moarte. I-a privit pe soldatii duri, pe acei criminali platiti ce aduceau ofrande veseliei în vreme de durere cosmica. A privit-o pe Maria, maica Sa, încredintând-o ucenicului iubirii. Si, într-un fel, ne-a privit pe noi, toti oamenii, în Infernurile carora urma sa coboare si ale caror legaturi ale Iadului avea sa le sfarme plenar si etern. Dar nu doar ne-a privit. Ci ne-a asumat. Pe noi toti. Mincinosi, defaimatori, desfrânati, ucigasi de Dumnezeu si de oameni. Ne-a asumat asa cum suntem: "Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti" (Isaia 53,5). Si apoi, victorios asupra mortii, Isus va învia nu doar pentru Sine, ci pentru noi, ca si noi sa fim împuterniciti, daca vom alege calea mântuirii, de a trai vesnic în fericirea sfintei Sale prezente: "Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel drept îi va pune pe multi oameni într-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor" (Isaia 53,11).

Adesea, privim prin oameni, dar nu-i privim pe oameni. Adesea, îi toleram pe oameni, dar nu-i acceptam niciodata. Adesea, îi motivam pe oameni, dar nu credem în puterea lor de devenire. Printr-un om, slujitor autentic al lui Dumnezeu, L-am vazut pe Dumnezeu. Si acest exemplu al preotului catolic din noaptea de Înviere ma inspira necontenit de atunci sa-I fiu recunoscator Celui care, cu lacrimi de sânge, murea pe cruce privindu-ne, asumându-ne, împuternicindu-ne si iubindu-ne pâna la capat.

Cristos a înviat!

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=250
Vă rugăm să respectați drepturile de autor