www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=241
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

În asteptare
- 5 decembrie 2011 -

Ne aflam deja în Postul Craciunului. Pregatirile îndepartate au început, unele din cadouri au fost deja cumparate, se aud si colinde - e o atmosfera de sarbatoare. Dar ce sarbatorim? Raspunsul oficial pâna în 1989 era: "sarbatorile de iarna." Din pacate, sunt tari apusene care în zilele noastre, dintr-un prost înteles respect pentru traditiile altora, au ajuns sa evite cuvântul "Craciun" si fac întocmai precum comunistii nostri: sarbatoresc searbad "sarbatorile de iarna" sau "vacanta de iarna".

Timpul Adventului este un timp de asteptare, dar nu o asteptare înfrigurata, nesigura, ci, de mai bine de doua mii de ani, anticiparea unei sosiri neîndoielnice (lat. adventus). Citim în evanghelia dupa Sf. Ioan: "Caci asa a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Sau Unul-nascut L-a dat, ca tot cel care crede în El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. Caci nu L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau în lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mântuie lumea prin El" (In 3, 16-17).

Craciunul este sarbatoarea iubirii nebune a lui Dumnezeu fata de noi oamenii, supusi fara scapare pacatului. Dupa merit, am fi ramas sub jugul Satanei si al mortii. Dar iubirea adevarata nu se multumeste cu calculul rece al meritelor si vinelor, ci cauta, mereu si mereu, salvarea celui pierdut. Este ceea ce ne transmite parabola oii pierdute, a drahmei pierdute si a Fiului Risipitor, mai potrivit numita a Tatalui milostiv (toate prezente în cap. 15 de la Luca).

Când ne gândim la Craciun, accentul cade pe Pruncul Isus, blând, plapând, nevinovat. Dar privirea lui Isus, Dumnezeu adevarat si om adevarat, tinteste din pestera din Betleem spre Golgota, unde se împlineste scopul venirii Lui pe pamânt: iubirea adevarata nu ezita sa plateasca pret de sânge pentru cel iubit...

De aceea încercam si noi în acest timp de pregatire sa fim mai buni, mai rabdatori, mai întelegatori si mai generosi: pentru ca si noua ni s-a aratat bunatate, rabdare, întelegere, într-un cuvânt - iubire, iubire fara margini.

Dar Isus nu ne este aproape doar în 25 decembrie. Înainte de a se desparti de ai sai, le-a spus: "Iata Eu sunt cu voi în toate zilele pâna la sfârsitul veacurilor" (Mt 28, 20). Sa ne deschidem ochii si sa ne ciulim urechile ca sa-L descoperim în fiecare zi, caci vine negresit: într-un peisaj deosebit, într-un zâmbet sau o vorba buna, ori chiar într-o încercare; si odata ce L-am întâlnit, sa-i conducem si pe altii la El, dupa cum Sf. Andrei, sarbatorit în aceste zile, l-a condus pe Sf. Petru: "L-am gasit pe Mesia" (In 1, 41).

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=241
Vă rugăm să respectați drepturile de autor