www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=237
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

Quo vadis, homo?
- 10 iulie 2011 -

În 24 iunie a.c. senatul statului american New York a legalizat (al saselea din federatie), cu 33 voturi pro fata de 29 împotriva, "casatoriile" între persoane de acelasi sex. Câta superbie pe cei 33 de senatori, sa îsi închipuie ca pot redefini casatoria! O firava majoritate a reprezentantilor statului ia, pentru milioanele de newyorkezi, o hotarâre epocala privind cea mai veche institutie omeneasca, mai veche decât orice stat, fara de care orice stat este sortit pieirii.

Casatoria este doar între un barbat si o femeie, asa cum a fost instituita de Dumnezeu si înscrisa în trupurile noastre. Este un adevar la care, paradoxal, subscriu indirect si cei 33 de senatori care, fara îndoiala, nu au venit pe lume din "parinti" homosexuali... Dar prin decizia lor acesti alesi au dat statului, împotriva majoritatii celor care i-au delegat, o teribila lovitura, deschizând casatoria oricarei redefiniri ulterioare, dupa cum va dicta curentul de ultima ora: între oameni si animale, între oameni si plante, ori chiar cu sine însusi - variantele nu lipsesc...

Când omul se considera masura oricarui lucru, dupa celebra definitie a sofistului Protagora (sec. V î. Chr.), nu mai exista principii obiective de guvernare - bine si rau, adevar si minciuna, frumos si urât -, ci doar incontrolabile capricii individuale, promovate de imprevizibile fluctuatii de opinie. Unde nu exista Drept, nu exista nici drepturi. Iar daca omul se numeste Hitler, Stalin ori Mao, sa ne fereasca "hazardul" de urmari...

Doua consecinte importante ale deciziei senatului newyorkez: s-a creat un precedent pentru alte masuri luate de o minoritate infima, dar care afecteaza o majoritate covârsitoare. În al doilea rând, odata ce uniunile dintre persoanele de acelasi sex au devenit legale, nu mai exista nicio piedica pentru ca aceste cupluri sa adopte copii. Ce exemplu mai clar de lupi lasati paznici la oi?

Dar aceasta decizie ne ofera ocazia de a reflecta asupra casatoriei. Este ea institutia fundamentala a societatii, care trebuie protejata si promovata, ori o traditie învechita, un construct social, un petic de hârtie fara valoare? Cum ne traim propriile casnicii? Sunt ele un exemplu care sa-i inspire si încurajeze si pe altii sa-si întemeieze familii ori dimpotriva?

Ce avem de facut? Daca o astfel de decizie se va prezenta si în România, sa nu permitem ca ea sa fie luata de o minoritate, ci, asa cum se cuvine unei masuri de importanta nationala, doar prin referendum national. Apoi, sa ne traim casatoriile cu mereu reînnoita iubire fata de sot ori sotie si copii, dupa cum am promis în fata lui Dumnezeu si sa-I fim astfel martori curajosi în lume. Iar când nori negri vor veni sa ne întunece cerul sperantei, sa ne-o hranim cu Sfânta Scriptura, dar si cu marii autori care au scris despre adevarata iubire si casatorie: Dante, Manzoni, Dickens, Eminescu, Sadoveanu ori Creanga, pentru a-i aminti doar pe câtiva.

Sf. Petru, cel care a fost lasat de Mântuitorul sa ne conduca si sa ne întareasca în credinta, ne cheama sa fim mereu pregatiti sa dam socoteala de speranta care e în noi (v. 1 Pt 3, 15). Dar nu speranta în noi, ci în Isus, Care este cu noi în fiecare zi, pâna la sfârsitul veacurilor (v. Mt 28, 20) si care ne spune: "Îndrazniti, Eu am biruit lumea!" (In 16, 33).

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=237
Vă rugăm să respectați drepturile de autor