www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=235
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Evenimentul Învierii
- 23 aprilie 2011 -

Trupul lui Isus e în mormânt. O piatra imensa e pravalita la gura locului îngroparii. Pecetea romana e asezata deasupra. O garda sta de veghe, ca nu cumva ucenicii sa vina si sa ridice Trupul. Dintr-o data, se face mare cutremur, un înger coboara din cer si aduce vestea învierii. Domnul Isus a biruit moartea si acum e viu!

Un cutremur marcheaza clipa mortii Domnului, un alt cutremur marcheaza clipa Învierii Sale. Pentru ca Învierea Domnului este un eveniment cu impact cosmic. Creatia întreaga asculta si se supune lui Cristos: "Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu si firmamentul vesteste lucrarea mâinilor Sale. Ziua încredinteaza zilei urmatoare mesajul, iar noaptea încredinteaza altei nopti întelegerea. Nu e vorbire, nu sunt cuvinte, ale caror glasuri sa se poata auzi, si totusi vocea lor strabate tot pamântul, vestea lor ajunge la marginile lumii" - Psalmul 19(18), 1-4.

Femeile mironosite nu au avut voie sa unga Trupul Domnului în ziua Sabatului. Pline de teama, se îndreapta acum spre mormânt, întrebându-se: "Cine ne va pravali piatra?" Ajunsa cea dintâi la mormânt, Maria Magdalena vede mormântul gol si fuge. Le da de stire lui Petru si lui Ioan, acestia sosesc în graba, împreuna cu Maria, constata absenta pietrei, ruperea sigiliului, disparitia strajerilor si lipsa Trupului, dupa care pleaca de acolo nedumeriti. Dar Maria sta lânga mormântul gol si plânge. Mai avea o bucurie: sa vina si sa unga Trupul Mântuitorului cu miresme. Domnul I se arata, dar ea Îl confunda cu gradinarul. Isus îi spune: "Femeie, de ce plângi? Pe cine cauti?" (Ioan 20, 15). Ea raspunde: "Domnule, daca dumneata L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu Îl voi lua". (Ioan 20, 15). Când îi spune "femeie", ea nu Îl recunoaste. Dar când i se adreseaza rostindu-i numele, cald si duios, cum doar El stia a o face, imediat Maria Magdalena se întoarce, zicându-I în evreieste: "Rabuni!" Pentru ca Învierea este si un eveniment cu impact personal. De aici, putem învata si noi ceva, iubiti prieteni. Pentru Isus, nu esti doar "femeie", "barbat", "copil", "tânar", "vârstnic". Pentru Domnul esti o individualitate, o persoana aparte, speciala, de pret. El te cunoaste si te iubeste asa cum esti. Si mai putem desprinde o lectie: plânsul nu-si gaseste mângâiere decât adus înaintea Domnului Cristos. Exemplul Mariei ne insufla si pe noi a capata curaj sa venim la Domnul Isus atunci când suntem dezamagiti. Sa venim la El cu durerile pe care nu le întelegem sau cu întrebarile care nu si-au primit raspuns.

Învierea este însa si un eveniment cu impact comunitar. Crucea si Învierea refac comuniunea noastra cu Dumnezeu, accesul la El, posibilitatea vietii vesnice în prezenta Lui. Pentru ca Isus a înviat, credem ca si trupurile noastre vor învia, în Ziua de Apoi. Si aceste trupuri noi, înviate, vor avea atribute extraordinare: vor fi vesnice: "se seamana în putrezire si se învie în neputrezire" (1 Cor. 15, 42), vor fi stralucitoare: "se seamana în rusine si se învie în marire" ( Cor. 15, 43a), vor fi pline de putere: "se seamana în slabiciune si se învie în putere" (1 Corinteni 15, 43b), vor fi spirituale: "se seamana un trup firesc si se învie un trup spiritual" (1 Corinteni 15, 44). Dar dincolo de reconcilierea noastra cu Dumnezeu, Crucea si Învierea fac posibila si împacarea noastra, a unora cu ceilalti: "Caci El este pacea noastra, Cel care a facut din doua una si a darâmat zidul despartitor, desfiintând în Trupul Sau ura..." (Efeseni 2, 14). Daca moartea lui Isus ne cheama la împacare, cu atât mai mult ne cheama Învierea la aceasta!

Se spune ca doi vecini, certati de multa vreme, au fost împreuna la slujba de Înviere. Au mers în acelasi lacas de cult, dar nu au vorbit unul cu celalalt. La un moment dat, dupa ritul rasaritean, s-au rostit la slujba cuvintele: "Ziua Învierii si sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne îmbratisam. Si sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi, sa iertam toate pentru Înviere si asa sa strigam: 'Cristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le!'" Cei doi, cu lacrimi în ochi, s-au îndreptat unul spre celalalt, s-au îmbratisat, s-au iertat si au trait împreuna în pace. Pentru ca, preaiubiti prieteni, cel mai important impact al Învierii Domnului nu este nici cel cosmic, nici cel personal întru viata aceasta, ci cel comunitar si reconciliant. Doar atunci traim cu adevarat Învierea, când ne-am împacat cu Dumnezeu si cu fratii nostri! Doamne-ajuta!

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=235
Vă rugăm să respectați drepturile de autor