www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=227
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Ce este sarbatoarea Nasterii Domnului?
- 15 decembrie 2010 -

Un aforism al lui Vasile Butulescu surprinde fidel o realitate dureroasa a Craciunului contemporan. Spune Butulescu: "Craciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri". E adevarat faptul ca, în ultimii ani, tot mai putini dintre noi îsi permit sa cheltuiasca la fel de mult, sa aiba mese tot asa de îmbelsugate, sa daruiasca cadouri costisitoare precum altadata. Cred însa ca aceasta criza cu multiple valente, pe care o traversam cu durere, ne confera un minunat prilej: acela de a pasi din dimensiunea profanului în dimensiunea sacrului; de a nu ne opri la lucrurile superficiale, ci a patrunde tainele ce stau ascunse în chestiunile profunde; de a ne lua privirea de la forme si a cauta continutul.

Departe de a explora exhaustiv orizontul contextual al Nasterii Domnului Isus, asa cum Sfânta Scriptura ne descrie fericitul eveniment, v-as invita sa ne oprim, pret de o reflectie, la câteva dintre semnificatiile Întruparii, ca sa ne pregatim inimile pentru a celebra cum se cuvine Craciunul de anul acesta!

Daca ne punem întrebarea "Ce sarbatorim de Craciun?", usor gasim un prim raspuns. De Craciun sarbatorim "Darul" lui Dumnezeu pentru noi: "Pentru ca un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Îi vor pune Numele Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Parinte al eternitatii, Domn al Pacii" (Isaia 9,6). Va dati seama, scumpi prieteni? Noua ni S-a nascut, noua ni S-a dat! Cine suntem noi si ce am facut ca sa meritam o astfel de cinste? În orice stare am fi, preaplini de o bucurie a firii sau zdrobiti din pricina încercarilor, sa ne veselim la gândul venirii lui Cristos. Pentru noi a venit, pentru dvs., pentru mine, pentru noi... Ce consolatoare e iubirea lui Dumnezeu! Si cât de putin întelegem noi ce mult Îi pasa de fiintele noastre, cu ce iubire vesnica ne învaluie mereu si ne cheama la a ne împartasi etern din iubirea Lui, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Sa ne bucuram la vestea aceasta: Regele coboara pentru noi; vine sa ne duca Acasa, în acel Castel inefabil al Paradisului!

Nasterea Domnului este însa si sarbatoarea schimbarii. O prima schimbare pe care o sesizam este schimbarea statutului. Observati ca persoanele care sunt invitate direct la a întelege si a personaliza misterele Întruparii sunt oameni simpli si dispretuiti în societatea de atunci. În vreme ce magii si pastorii se bucura la culme, împaratul se înspaimânta. O stea straluceste pe firmament mai tare decât celelalte si ea îi lumineaza pe cei care-si recunosc întunericul si-i umbreste pe cei care se considera, prin ei însisi, purtatori de lumina. Preaiubitilor, la fel e si cu noi: de ne recunoastem zdrobiti, Nasterea Lui ne e spre ridicare; de ne-a cuprins trufia, venirea Lui va înfrânge mândria din noi. Troparul Nasterii surprinde a alta coordonata a schimbarii: schimbarea adorarii. Ne spune acest frumos imn rasaritean despre magi: "Nasterea Ta, Cristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei. Ca întru dânsa, cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învatat sa se-nchine Tie, Soarelui Dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie". Creatia însasi îi învata pe adoratorii sai ca cea mai mare cinste pe care i-o poate aduce omul este a-L preamari pe Creator. Orice am pune mai presus de Persoana Domnului Isus, tocmai lucrul acela, de-l vom lasa sa ne vorbeasca, ne va directiona adorarea spre Cristos, Cel dintâi si Cel de pe urma, începutul si sfârsitul a toate. În sfârsit, Întruparea lui Cristos aduce cu sine si mesajul schimbarii caii. Magii nu doar ca si-au schimbat adorarea, si-au schimbat si calea. Au venit pe un drum si au plecat pe un altul (Matei 2,12). Pilda aceasta ne e de folos noua, tuturor. Mesajul transmis e clar: Isus te primeste la El oricum ai fi, dar nu te lasa sa pleci la fel; poti sa vii la Isus pe calea ta, dar, de esti sincer, vei pleca de la El umblând pe Calea Lui.

Nu în cele din urma, Nasterea Domnului Isus este sarbatoarea împacarii. Prin Domnul Cristos, Dumnezeu ne ofera mijlocul reconcilierii. Cerul si pamântul se uneste în cântare, anuntând ca vrajmasia de milenii dintre om si Dumnezeu înceteaza în Cristos: "Dintr-o data, s-a unit cu îngerul o multime din oastea cereasca, laudându-L pe Dumnezeu si spunând: 'Marire în înaltul cerului lui Dumnezeu si pe pamânt pace oamenilor pe care El îi iubeste'" (Luca 2,14).

Se spune ca un om înstarit a trecut la cele vesnice. Desi era bogat, când s-a citit testamentul, fiul sau a primit drept mostenire o carte, Biblia. Mult a fost mâhnit fiul ca tatal sau nu i-a lasat nimic de valoare. Peste ani, la vârsta senectutii, când ura fata de tatal sau a scazut, fiul a deschis Sfânta Scriptura. Atunci a constatat ca în Biblie se ascunde o comoara: actele de proprietate pentru întreaga avere a tatalui sau bogat se aflau strecurate printre paginile Scripturii. Fiul a trait sarac toata viata sa, desi tatal îi lasase totul în Cuvântul scris. Asemenea fiului din istorisirea reala de mai sus, si noi traim saraci, desi Dumnezeu ne-a lasat toata bogatia Sa în Cuvântul Întrupat, care este Domnul Isus. Darul lui Dumnezeu e accesibil fiecaruia dintre noi. E de datoria noastra sa-L deschidem, sa ne lasam schimbati de El si pe veci împacati, prin El, cu Tatal. Doamne-ajuta!

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=227
Vă rugăm să respectați drepturile de autor