www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=225
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Apostolul lupilor
- 30 noiembrie 2010 -

Ne place sa ne legitimam prin genealogii ilustre: "de la Râm ne tragem" era si continua sa fie un titlu de noblete (afirmat cu tarie mai ales când originea latina a limbii si poporului român este contestata), iar stramosul nostru în credinta este, "pentru tot românul", Sfântul Andrei.

Daca asa este, cum traducem în fapt concret aceasta dubla nobila ascendenta? Eminescu îsi apostrofa cu vorbe aspre contemporanii: "Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni,/ I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!" Daca Sf. Andrei ar trece prin satele si orasele României de acum si s-ar uita cum ne traim credinta, ce ne-ar spune? Construim biserici peste biserici, ne declaram crestini în proportie covârsitoare la sondaje, dar asta nu ne împiedica sa fim fruntasi la numarul de avorturi, sa furam fara rusine de peste tot ori sa propunem în Parlament legalizarea prostitutiei...

Noul Testament nu ne da prea multe detalii despre primul chemat dintre apostoli, dar ele sunt semnificative si ne ajuta sa-l cunoastem mai îndeaproape pe Sf. Andrei. Astfel acesta, ca învatacel al Sf. Ioan Botezatorul, afla de la învatatorul sau ca noul rabbi este "mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii" (Io 1, 29), dar nu se limiteaza doar la a constata faptul, ci-L urmeaza si ramâne cu Isus (cf. Io 1, 36-39). Sf. Andrei se arata aici un adevarat credincios, vigilent spiritual, în cautarea adevaratului Învatator, la dispozitia Caruia se pune cu promptitudine si generozitate totala.

Întâlnirea cu Isus n-a fost zadarnica, ci rodnica, transformându-l imediat pe Andrei în apostol, caci el este cel care îi vesteste fratelui sau ca L-a gasit pe Mesia si îl conduce pe Petru la Isus (cf. Io 1, 41-42). În sfârsit, când Isus întreaba cum poate fi hranita multimea care-L urmase (cf. Io 6, 5), Andrei nu-si ridica ochii la cer disperat, ci cauta o solutie - baiatul cu cinci pâini si doi pesti -, dar tot el este cel care îi constata imediat insuficienta; abia atunci Isus le porunceste celor adunati sa se aseze si înmulteste pâinea si pestii. Ca fostul sau maestru, Andrei pregateste aici calea Domnului (cf. Mt 3, 3).

Nu exista dovezi irefutabile ca Sf. Andrei a predicat în partile Scitiei, dar, presupunând ca istoricul Eusebiu din Cezareea si alti autori sunt demni de crezare când afirma acest lucru, ar fi ridicol sa ne închipuim, cum adeseori se sugereaza celor needucati, ca Sf. Andrei ar fi fondatorul Bisericii Ortodoxe Române!

Uitam adesea ca Sf. Andrei era fratele Sf. Petru, ales de Cristos Însusi sa fie piatra de temelie a Bisericii Sale, împreuna cu urmasii sai, pe pamânt (cf. Mt 16, 18). În Sfânta Scriptura sunt multi frati certati, începând cu Abel si Cain si pâna la fiul risipitor si fratele sau, dar nu ne putem închipui ca Sf. Andrei era dintre acestia, si ca ar fi predicat un Cristos dezbinat!

Un alt detaliu nu lipsit de importanta: Sfântului Andrei i s-a dat sa-si manifeste fratia cu Petru, si, împreuna cu el, unirea cu Cristos, nu doar prin viata, ci si prin moarte, când a fost rastignit în Patrae, probabil în anul 60 p. Chr., pe o cruce în forma de X. Daca Sf. Andrei s-a întâlnit cu stramosii nostri, al caror stindard în lupta era capul de lup, cu siguranta i-a învatat ca homo homini lupus ("omul e lup pentru om") trebuie sa devina homo homini Christus! Sa-l rugam si noi pe Sf. Andrei ca împreuna cu Sf. Petru sa ne duca, în acest Post al Craciunului, din ce în ce mai aproape de Pruncul Isus, nascut în lume pentru noi!

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=225
Vă rugăm să respectați drepturile de autor